Postul ăsta nu e programat, nu ar putea niciodată fi programată o simţire, cel puţin nu după mine.

Singurul motiv pentru care înşirui aici toate prostiile ce-mi trec prin minte e pentru că eu consider că deja i-am lăsat suficiente offline-uri să mă considere obsedat. Caracteristică oarecum bine meritată…. nu mă pot abţine. Aş încerca să mă scuz spunând că dacă aţi cunoaşte-o mi-aţi da dreptate… N-am nevoie de scuze, ştiu eu ce simt, ce merită, ce visez, ce-mi doresc şi ce-mi trebuie. Deja după propoziţiile astea ar trebui să aveţi o idee. Ignorăm orele sumare de somn, extraordinarul efort depus pentru curăţenie, minimul efort depus pentru consum, sau cel pentru socializare.

Toate, absolut toate, au efecte pozitive, dar cumva nu trădează nici o apropiere de punctele de maxim când şi mort de oboseală să fiu, amorţit să nu-mi simt extremităţile, şi cu suficient la bord să fac de ruşine propria mea greutate tot n-aş putea s-o refuz dacă mi-ar cere s-o duc în braţe câţiva kilometri. O fi o prostie slăbiciunea mea, n-o fi… prea puţin contează. O tratez totuşi, pe perioade cu desfăşurare variabilă dar întotdeauna aparent infim de scurte…. şi cu distracţii şi alte mişmaşuri…

Merge, atunci, apoi sunt nevoit să încep a face prostii de genul postărilor după nopţi nedormite….

Acum am puţin de aranjat pe aici.., neglijabil…şi binevenit întrucât mă ţin ocupat….

Mi-ar plăcea să-i pot spune:

Ia cu tine numai slipul

Hai să numărăm nisipul,

dar ştiu că deşi nu-mi aparţin cuvintele, mai au o problemă gravă…. când sunt cu ea nu mai ştiu nici să număr dincolo de doi.

La revedere… mă pun pe consumat timpul cu alte lucruri (degeaba… dar trebuie să încerc….)

Spăl vase şi ascult tango-uri… gândindu-mă cum mi-aş plimba mâinile mirosind a Fairy Oxy-whatever pe spatele ei lin, prevestind urmările unui astfel de dans…