În urmă cu ceva ani, nenea Jeremy Clarkson a revitalizat emisiunea Top Gear, renunţând la vechiul format care era “ambiţios dar gunoi” noua formulă s-a bucurat de foarte mult succes astăzi fiind cea mai vizionată emisiune in domeniu.

Punctele forte ale emisiunii sunt cei trei prezentatori, fiecare adoptând câte un stil anume, complet contrar cu al celorlalţi doi. Astfel, provocările emisiunii şi tentativele prezentatorilor de a le întrece, împreunate cu un umor tipic britanicilor şi teste auto bine realizate şi pline de informaţii reci şi comentarii savuroase fac Top Gear ceva unic. Ceva ce merită văzut. Ceva ce urmăresc cu drag şi număr secundele până la apariţia următorului episod.

Ei bine, recent succesul emisiunii a fost exportat de BBC. Exportat către America, Australia şi mai nou… Rusia.  De Rusia şi America nu ştiu ce să spun. Încă n-au apărut episoade iar informaţiile disponibile sunt relativ limitate. Cu referire la “the land down under” însă, Top Gear Australia a ajuns la al patrulea episod şi, asemeni primelor trei, este o pocnitoare de emisiune. Pur şi simplu nu au nici un fel de haz. Am încercat să trec peste dezastrul numit de ei episodul inaugural. Le-am mai dat trei şanse şi tot groaznice sunt. Înţeleg că este foarte greu să iei locul celor trei britanici, care au pus umărul la ridicarea emisiunii la un standard la care se uită toată lumea nu pentru maşini cât pentru spectacol, dar australienii chiar nu se apropie deloc. Au copiat numele, au creat un decor similar, dar se iau în serios prea tare.

Sunt un fel de … Încălţări MIKE, sau ceasuri ROIEX. Nu recomand sub nici o formă.

De cealaltă parte a baricadei Top Gear UK merită văzut episod cu episod, secundă cu secundă.