N-am sărit din una în alta, da am fost weekendu trecut la un oraş dinăsta mai şmecher. Şmecher, n-am prea interacţionat cu mulţi localnici, nu regret, n-am prea văzut mult din el (iar), nu regret, am mâncat cam ca un porc, iar nu regret, am interacţionat cu multe flori… şi acu sunt iar acasă, aici nu mai e aceeaşi propoziţie între virgule…

Hmm, Galaţi, nu e aşa rău, îmi place destul de mult aici, da îmi lipseşte ceva din Iaşi. Nu mă refer la Copou, Palat, Murcielago-ul ăla alb… sau orice mai e pe acolo şi merită văzut. În nici un caz miresele desenate cu stânga, noroc cu domnişoarele de onoare.

De la plecare se vestea vreme bună (de stat în casă… numărat bani şi… ascultat muzică). Vreme care nu m-a dezamăgit . Cu ocazia asta, am mers şi eu cu trenu după jdemii de ani, mai exact cu săgeata aia super criticată. Nu ai loc să te mişti prea mult, asta e drept (şi la 1.81 simţi din plin)…în rest mi se pare mai mult decât comodă. Mare prostie mi se pare să mergi la clasa 1 cu ea, unde diferenţa evidentă e o măsuţă mică lângă fiecare set de scaune şi altă culoare la tapiţerie.

Gara Iaşi – Nord. Prima oară când o văd. Până acu am coborât în Nicolina sau direct la destinaţie. Cobor din tren, caut telefonu… şi mă uit în jur… Peronu’ gol. Un uşor disconfort, atât de la rucsac cât şi de la aeru’ condiţionat ce fusese pornit în mod idiotic pe ultimii kilometri de drum. Imediat ce o sun, o văd… restu poveştii pe tema asta e aşa de bun că e cenzurat.

Doar ştiţi vorba, orice e bun pe lumea asta e imoral, ilegal sau îngraşă.

A urmat o mică prelungire a plimbării, încă una asistată. Ultima seară fiind petrecută în compania unui beţivan crunt, şi a unei blonde :eek: . A fost înfricoşător, scandalos, dureros, alcoolicos şi plăcut. Dar incomparabil cu părţile cenzurate

Deşi prelungirea a fost de o zi, parcă mergea să se mai lungească, dar îmi mai trebuia gâtul. Plecăm… facem câţiva km, după care o problemă cu indicatoarele căilor ferate mă face să fac spume timp de o oră. Nu ora era problema, ci faptul că n-a putut să aibă loc în Iaşi

Acasă, aceeaşi aromă uşor ciudată, în gară aceeaşi super vervă ocazionată de sosirea… celorlalţi pasageri. Ne luăm tălpăşiţa, ceferistu’ fiind vizibil îngreunat de bagaje şi ajungem acasă. Aici lucrurile au intrat în normal destul de repede, baie lungă… mâncare multă… lenevit şi uitat la Top Gear Australia şi Fifth Gear.

Există oare vreo diferenţă?

Există! Una imensă chiar, Iaşiul e mult mai aproape ca Botoşani, geografic, dar mai ales logistic. Cu ce ajută asta? Păi… aproape sigur voi scrie articole în genul ăsta mult mai des.

Vineri am aflat că am luat 9 la baze de date.

Vineri mi-am completat cursurile la macroeconomie să învăţ weekendul ăsta care era planificat la ţară.

Sâmbătă dimineaţă am plecat la ţară.

Sâmbătă dimineaţă am decis să încerc marea cu sarea să plec la Iaşi cu doi prieteni să mă întâlnesc cu cineva special.

Sâmbătă am făcut o plimbare automobilistică plăcută, dar care, din nefericire… nu şi-a reuşit scopul pentru mine.

Sâmbătă seara am cunoscut domnişoara care i-a căzut cu tronc unuia din companionii de drum.

Primele ore ale zilei de Duminică am copt întoarcerea acasă.

Pe parcursul următoarelor ore, am discutat de Top Gear… care a reînceput acum o săptămână dar n-am scris de el pentru că primul episod mi s-a părut plăcut dar nu extraordinar, spre deosebire de al doilea :eek:

Pe parcursul aceloraşi ore am ferit doi iepuri, un porumbel (la limită) şi un bursucel pe care l-am confundat iniţial cu un raton.

Duminică dimineaţă la ora 4 am coborât de la volan urmând să petrec următoarele ore dormind la mătuşa… Am ratat coborârea şi am făcut un sprint de vreo 2 km până acasă :eek:

Duminică am aflat… ceva ce aştept de vreo 6-7 ani… Blizzard au anunţat oficial DIABLO III.

Duminică am aflat ceva veşti care au umbrit toate evenimentele… şi aruncă aproape de umbră ceva planuri pentru viitorul apropiat.

V-aş mai spune câte ceva… dar mi-e lene :”>

Între timp… poate cunoaşteţi vreo modalitate să ajutaţi cu asta.