Totul părea să fie o zi relativ normală, urma să plec din Galaţi către Iaşi cu trenul.

Am plecat spre gară, şi cum asta e la 5 minute de unde stau, am observat ceva ciudat. Gara nu mai era cea nouă din Galaţi, ci cea în care, copil fiind, mergeam numai cu privirea în sus uitându-mă la “tablourile” impresionante de deasupra.

Scurtul moment de nostalgie trece, îmi iau bilet şi pornesc către acelaşi peron pavat în aşa natură inteligentă că toate trollerele care trec p-acolo sună ca nişte pistoale mitralieră Uzi.

Ce este foarte interesant în schimb e trenul în care mă urc, e unul nou, diferit şi mult, mult mai bun (nu că s-ar putea mai rău în cazul multor garnituri de la CFR).

Tot oarecum ciudat e faptul că acest tren nu sună a diesel, dar ce contează, poate au terminat de electificat toate secţiunile de drum şi mergem şi noi generând mai puţină poluare fonică. În plus, am ocazia să stau jos comod, cu loc pentru ambele picioare şi pentru eventualele bagaje.

Interior TGV

Pornim, în cam 20 minute ajungem la prima staţie, dar spre uimirea mea, nu este Barboşi aşa cum eram obişnuit, ci Tecuci.

Un pic dezamăgit că nu am reuşit să mă uit pe fereastră la casa bunicii, întreb controlorul CFR care trece prin vagoane imediat după pornirea trenului şi acesta îmi spune cu zâmbetul pe buze că de când cu garniturile astea noi de tren multă lume e uimită de viteză şi nu ştie că s-au scos câteva opriri de pe traseu.

<În continuare nu sunt sigur dacă visez sau nu>

Mai trec vreo 10 minute şi ajungem la Bârlad iar după vreo 20 suntem la Vaslui. Ăştia de la CFR îşi bat joc de noi.

Ce-i drept, a fost o vizită prelungită, şi la un moment dat am ajuns până la Sibiu, dar nu asta e important. Ce contează cu adevărat e cât de mult m-am distrat pe drum.

Eram rupt de oboseală când am plecat la drum şi n-am simţit diferenţă în plăcerea de a conduce pe ruta Iaşi – Cluj.

Traseul

Nu e aşa simplu, cel mai scurt implică trecerea munţilor pe la Topliţa da am preferat să ajungem cu maşina întreagă aşa că ne-am reorientat prin pasul Tihuţa astfel:

Iaşi > Târgu Frumos > Paşcani > Moţca > Cornu Luncii> Gura Humorului > Câmpulung Moldovenesc > Vatra Dornei > Bistriţa > Dej > Gherla > Cluj.

Cu foarte mici excepţii, şoseaua este în stare impecabilă şi marea majoritate a timpului te afli pe drumuri europene.

Excepţiile sunt legate de câte un pod mai nasol şi de vreo două treceri la nivel cu calea ferată unde calitatea e tot ca la drumuri europene numai că se aseamănă mai mult cu perioada 1943.

Mai e ocazional (după cum veţi vedea din pozele de mai jos) câte o problemă cu vremea în perioada asta, dar asta e lesne de înţeles din moment ce o bună bucată de timp te găseşti printre munţi.

Traseul se poate vedea pe Google Maps aici.

Citeşte în continuare

În principiu, nicăieri, online tot aici voi fi, sper ca frecvenţa mea de a fi aici să fie considerabil îmbunătăţită cât de curând.

Unde am dispărut fizic e cu totul altă poveste, am reuşit să mă pot muta în Iaşi fără mari incidente. De fapt stai, e posibil să fi fost unul pe traseu dar întrucât mi-a plăcut atât de mult chiar nu contează că altora nu li s-a părut la fel de interesant.

Companioni la drum au fost ea, Beţivu’, Tenia şi Megane-ul de care vă ziceam aici.

Betivul juca Worms si Roxana se juca de-a Tenia

A fost o zi bună, am spus glume, am tachinat lumea ne-am plimbat cu maşina, am mâncat (cu mulţi oxidanţi) la McDonald’s, am înjurat ceva personi prin trafic (dacă stau bine să mă gândesc asta nu-i ceva atât de interesant încât să scrii pe blog) dar mai presus de toate am cântat de mi-a răcit roacăru’ după atâta aer rece.
Citeşte în continuare

De mult timp se simte pe aici datoria unei postări noi şi cum draft-uri au mai fost pe parcursul timpului dar nu s-au materializat am să fiu foarte ineficient şi-am să le trântesc pe toate la un loc.

Ganduri

Prima chestiune e legată de facultate.

Întârzieri, stângăcii şi alte chestii minore atât din partea profesorilor şi administraţiei cât şi a studenţilor. Din fericire s-au rezolvat problemele legate de termene limită şi de punctualitate fără victime aşa că plecăm cu un zâmbet plăcut. Apropo de plecat cu un zâmbet plăcut, de treaba asta s-au legat două evenimente. Primul a fost cursul festiv iar al doilea a fost banchetul. Ambele au ieşit foarte bine, profesorii au fost foarte impresionaţi de ele şi îmi asum un mic drept de umflat în pene pentru organizarea celui de-al doilea. Toate bune şi frumoase, dar mai sunt pe ici colo şi câteva pete. Pentru început vreau să clarific că sunt dispus să ascult critici şi să fac ce pot să mă îmbunătăţesc însă doar în limitele bunului simţ.

Citeşte în continuare

Dap, conform unei invitaţii deloc plănuite şi neştiute din timp, mi-am făcut drum la Soveja cu maşina. Şi mă urc eu în maşină şi aşteptam deja să se termine drumu. Numai bine ce mă mişcam eu binişor spre destinaţie, primesc telefon de verificare. Cum povestea era bine pusă la punct, stăteam calm.

Ei bine, atunci a avut loc ceva ce m-a făcut să urăsc Săgeata, vorbeam la telefon ce bine e în drum spre Soveja, cu maşina, şi se aude în fundal: “Stimaţi călători, urmează staţia Bârlad!”. În momentul respectiv, aveam mintea plină de cuvinte pe jumătate injurii, pe jumătate decente (că-s băiat gigel da?). Suna totul cam aşa: “Pizmazărecartoficuzarzărebăgamiaşbaniipecard”.

Trecem peste, viaţă pe acolo, două mâţe constant de îngrijit şi pe mine m-a trădat sănătatea (aia mintală desigur, că tot imunitar de bou am) . Asta e, se mai întâmplă, tot a fost excelent acolo. Şi pe drum înapoi, altă maşină: una mai veche, şi aia totuşi mai lăudată de unii. A fost foarte cald în ea, mi-a plăcut… mi-a ţinut pachetul cald şi gata de masă, iar haina când am coborât era ca scoasă din cuptor (mă simţeam ca în Seinfeld). Ceilalţi pasageri erau însă foarte ofuscaţi, nu pot spune că fără motiv, dar iarna e bine să fie cald. Da vara ce te faci? Noi am dat pe rece şi s-a făcut şi mai cald :eek:

Toate bune şi frumoase, eu spun că-i mai bine pe Săgeată decât pe vechile minuni, fie ele şi recondiţionate.

Climă controlată mult mai bine, mai silentioasă, şi mai comodă: aici controversă, scaunele sunt mai puţin comode dar suspensia e mult peste cele anterioare. Aici ocazional simţi un mic şoc, acolo eşti în bărcuţă toată călătoria. Totodată mai e problema eficienţei şi sunt sigur că în eventualitatea unei reveniri a infrastructurii (treptat da sigur), tot alea vechi ies în pierdere.