Astăzi, 30 noiembrie, pentru locuitorii orăşelului ăsta de-i zice Galaţi e o zi mare. Azi e prin calendar trecut un anume sefe Andrei (să trăiţi cu numele!), lucru care semnalizează patronul oraşului (una din expresiile care mă zgârie cel mai tare pe ureche).

Evident, cu aşa ocazie sunt tot soiul de întâmplăţiuni şi procedee prin oraş de câteva zile, azi duse la maxim. Nu sunt încântat de toate, dar sunt multe plăcute şi fără îndoială am să iau parte la câteva.

Ce mi-a trecut prin cap recent e că nu părem a avea un blog cu care să reprezinte oraşul. Chiar dacă la mine în ‘roll cea mai mare parte din legături duc la un blog al unui gălăţean, nu e niciunu’ concentrat asupra oraşului.

Galati

La o scurtă căutare pe google n-am găsit nimic cu adevărat important în aspectul ăsta. Avem destui angajaţi în aceste practici, prea puţini au câte un articol răzleţ despre oraş.
Citeşte în continuare

Ieri pe la 18 am aruncat o privire pe twitter şi am găsit ceva mult mai interesant decât de obicei: Sebastian Bârgău (zis şi VisUrât) zicea că e pe bac, ajunge în Galaţi în câteva minute.

Evident, cu tot programu şi stresu’ de zilele astea, n-am avut altceva în cap decât munca mea şi cum să-mi termin toate pe ziua aia. Aiurea, l-am sunat pe om să văd când ne găsim “la o bere”.

Un pic surprins de faptu’ că oamenii deja aveau cazare şi despachetau, a rămas să ne auzim mai târziu. Ceva ore mai târziu l-am stresat cu un alt telefon şi s-a întâmplat şi marea întâlnire.

Trebuie să spun ceva legat de întâlnirea cu băieţii de la Redescoperă România pe două roţi de la bun început:

1) Localurile unde am fost nu sunt tocmai pe gustul meu.
2) Din motive tehnice şi ocuparea mea, n-am băut nimic cu alcool în seara aia.
3) Atât seara cât şi găseala de azi s-au terminat cam rapid.

În ciuda acestor probleme, trebuie să spun că e o experientă frate. Să stai la o masă, într-un moment de relaxare cu un om care are ceva de spus şi, mai ales, care ştie cum s-o spună. Ne mai tachinam noi cu câte o scăpare de vocabular sau gramatică dictată de oboseală sau bere, dar a fost o seară memorabilă.

Traseul Redescopera Romania pe doua roti

Eu oricum am în plan pe viitor să fac un tur al ţării mai haiducesc; fără prea multe bagaje, fără biserici sau mânăstiri, cu mâncare făcută la ceaun şi cât mai mult dormit prin cort. Eu vreau cu maşina, nu cu motocicleta, dar indiferent de situaţie, păţaniile şi experienţele celor doi redescopeciclişti mă fac să vreau să fac acel tur cât mai curând.

Până acolo, încă mai e destul de citit pe blog la Visurât despre restul ţării care-l mai au oamenii de acoperit. Dacă nu urmăriţi, problema voastră, dar e mai mare pierdere pentru voi să nu puneţi mâna pe cel telefon să sunaţi şi să stabiliţi o întâlnire. Fie ea la bere sau nu.

Cum ziceam şi mai devreme: Drum bun şi spor la adunat povestiri pentru cei care urmăresc povestea Redescoperă România pe două roţi.

Cu admisia de rigoare că n-am fost prea des la dentisti, trebuie să vă spun că azi am descoperit unul excelent în Galaţi.

După experienţa de ieri în care m-am ales cu un tratement şi-un drum bun, aseară şi azi noapte am murit de durere, drept urmare am căutat un nou dentist.

Cum multe recomandări n-aveam, am ajuns să caut cu disperare Internetul iar prima variantă a fost una pe care mă mai uitasem zilele trecute, este vorba de Cabinetul Chirodent.

Chirodent

Site-ul e simpluţ ca design dar are toate datele de care ai nevoie iar în ce o priveşte pe doamna doctor Trif Magdalena, la ea se referă partea cu “dentist excelent” din titlu.

Când am ajuns acolo (un pic cam devreme) eram la limita rezistenţei, tremuram tot şi clăteam cu apă rece constant să pot curma durerea. Abia puteam vorbi.

După cam 40-45 minute am ieşit din cabinet un om schimbat. Pe bune, când mi-a zis iniţial doamna Dr. Trif că o să uit rapid de durerea asta nu prea eram convins dar acum s-a schimbat situaţia.

Lista de preţuri e afişată acolo şi cred că e una de bun simţ. Peste serviciile ireproşabile va trebui să luaţi în calcul că aveţi de afacere cu un profesionist care ştie şi ceva relaţii cu publicul.

Pe alte limbi, dacă sunteţi mai fricoşi în mod cert o să vă dea încredere de la primele interacţii. În cazul meu, m-a întrebat dacă mi-e frică, am zis “nu” şi cam atât, cu ocazionale întrebări dacă mă doare ceva.

De fiecare dată răspunsul a fost acelaşi ca la frică.

Cred că-i suficient, de căutaţi dentist să nu spuneţi că nu v-am dat o recomandare calumea

Totul părea să fie o zi relativ normală, urma să plec din Galaţi către Iaşi cu trenul.

Am plecat spre gară, şi cum asta e la 5 minute de unde stau, am observat ceva ciudat. Gara nu mai era cea nouă din Galaţi, ci cea în care, copil fiind, mergeam numai cu privirea în sus uitându-mă la “tablourile” impresionante de deasupra.

Scurtul moment de nostalgie trece, îmi iau bilet şi pornesc către acelaşi peron pavat în aşa natură inteligentă că toate trollerele care trec p-acolo sună ca nişte pistoale mitralieră Uzi.

Ce este foarte interesant în schimb e trenul în care mă urc, e unul nou, diferit şi mult, mult mai bun (nu că s-ar putea mai rău în cazul multor garnituri de la CFR).

Tot oarecum ciudat e faptul că acest tren nu sună a diesel, dar ce contează, poate au terminat de electificat toate secţiunile de drum şi mergem şi noi generând mai puţină poluare fonică. În plus, am ocazia să stau jos comod, cu loc pentru ambele picioare şi pentru eventualele bagaje.

Interior TGV

Pornim, în cam 20 minute ajungem la prima staţie, dar spre uimirea mea, nu este Barboşi aşa cum eram obişnuit, ci Tecuci.

Un pic dezamăgit că nu am reuşit să mă uit pe fereastră la casa bunicii, întreb controlorul CFR care trece prin vagoane imediat după pornirea trenului şi acesta îmi spune cu zâmbetul pe buze că de când cu garniturile astea noi de tren multă lume e uimită de viteză şi nu ştie că s-au scos câteva opriri de pe traseu.

<În continuare nu sunt sigur dacă visez sau nu>

Mai trec vreo 10 minute şi ajungem la Bârlad iar după vreo 20 suntem la Vaslui. Ăştia de la CFR îşi bat joc de noi.

Luându-mi inspiraţie pentru idee de aici, m-am gândit că ar fi o chestie să spun şi eu ce şi cum mi-am văzut eu facultatea, dar mai ales cum văd oamenii care o păstrează întreagă.

Ce va fi cel mai greu pentru această situaţie va fi să fac un top, aşa că n-am să-l fac. Am să încerc pe cât posibil să scriu despre ei nu în ordinea în care îi voi ţine minte, nu în ordinea în care îi voi respecta ci într-o ordine realizată pe anumite considerente pe care le voi ţine pentru mine. O mică menţiune, înainte de a începe povestioara asta, pentru mine n-au avut niciodată relevanţă numărul de prescurtări dinaintea numelui. O altă menţiune ar fi că o parte dintre cei pe care-i voi lista aici s-au aflat la cursul festiv, acolo unde am luat cuvântul şi am avut câte ceva de zis însă aici voi veni cu completări.

Trebuie să vă avertizez, acest articol este IMENS aşa că rezervaţi-vă un moment în care aveţi un răgaz sau o cafea la îndemână să îl parcurgeţi cât de cât.

Citeşte în continuare