Dar conţinutul va fi transformat, si el, în articol. Dacă voi avea chef să scriu iar despre un film… voi scrie într-un articol şi nu voi prelungi o pagină aiurea.

Pagina asta are un rol special. Aici voi descrie filmele care mi-au trecut prin faţa ochilor. De fapt dacă mă gândesc un pic nu doar filme ci cam orice ţine de treburile astea cu filmări.

Cum nu eram sigur cu ce film să încep mi-am zis să încep cu primul film pe care l-am văzut şi reţinut. Era foarte de mult, şi era vizionat pentru un simplu fapt: era vorba de ceva cu o maşină.

Mai exact era vorba de un Rolls Royce. Unul galben încă. M-am uitat acolo să văd maşina şi spre dezamăgirea mea nu prea apărea în film aşa cum aş fi vrut eu. Aici, maşina în cauză are o viaţă foarte lungă, trecând prin mâna multor proprietari, majoritatea femei puternice (dacă reţin bine) din diverse puncte de vedere. Pe parcursul filmului, au loc aventuri amoroase, evenimente din economia subterană, un război, evenimente moderne. Multe dragosteli, multe chestiuni pe care nu le reţin exact dar a fost ceva plăcut. A fost plăcut nu pentru că era vorba de o maşină ce are un statut de simbol şi un nume foarte cunoscut ci pentru faptul că a fost în principal în fundal, acolo în umbră, ţinând cald blănii primei proprietare sau apărând de praf şi gloanţe pe alţii.

Filmul a fost astfel numit pentru simplul fapt că era acel element uneori nesemnificativ dar omniprezent.

Film făcut în 1964 cu o distribuţie destul de impresionantă.

Va urma…

Este un film un pic enervant.
Este un film greu de înţeles.
Este un film foarte trist.
Este un film care e atât de bun încât pare a fi o ilustrare a unei vieţi. A unei vieţi care nu este doar un pic mai complicată, ci a unei vieţi ce face până şi cele mai complicate teorii să pară adunări de clasa a doua.
Este un film care pare a nu fi film.

Nu are rost să menţionez actori, să fac rezumate ale scenelor, să adaug un trailer. TREBUIE văzut.

Cam preferat de cei cu pasiuni pentru viteză. Pentru viteză şi nu pentru maşini pentru că nu sunt folosite maşini tocmai fantastice. Trebuie menţionat că spre deosebire de Fast & Furious e un pic mai serios, un pic mai clinic.

Probabil pentru că e făcut în Germania, de către o companie de care n-am auzit în viaţa mea în colaborare cu ProSieben, post de televiziune foarte popular prin părţile alea. Reţeta e destul de reuşită, nemţii se pricep la maşini, sunt şi ceva şoferi reuşiţi apăruţi din părţile lor (vezi  nenea ăla de are mai toate recordurile în F1) şi au ceva secret numit … plictiseală. S-au gândit ei şi la asta motiv pentru care acţiunea e într-un conflict între mafia din Berlin şi un mafiot ucrainian care intră în scenă. Dacă tot dăm un pic de ruşi, nu putem să nu vorbim de americani. Citeşte în continuare

Cam aşa am tot făcut ultimele 3 ore…

De ce?

M-am uitat cu cineva special, la “Schindler’s List” şi am ajuns la concluzia că Spielberg stă prost la capitolul concurenţă. Romanul din care este extrasă povestea filmului este bazat pe o serie de povestiri reale culese de la cei ce au trăit ce am văzut în urmă cu câteva minute.

În al doilea război mondial se estimează un număr de victime apropiat de 70 milioane. Cea mai mare parte a lor au fost civili. Cea mai mare parte a celor din urmă au murit fără prea mare suferinţă. Numărul evreilor morţi se estimează a fi undeva între 9 şi 11 milioane… cea mai mare parte a lor… au avut ultimele zile atât de crunte că întrec imaginaţia multora. Din cei care totuşi au trăit… 1100 au scăpat ca prin urechile acului. Mulţumită cui?

Unui singur om.

Oskar Schindler…

Dacă omori o persoană… e o tragedie.

Dacă omori milioane… e o statistică.

Dacă salvezi un om… e o minune.

Dacă salvezi 1100….

P.S. Ora postării 5:00

Da, e timpul ăla magic şi rar când mă mâncă-n partea dorsală să scriu ceva despre un film şi-n loc să-mi plimb falangele pe acolo le plimb pe tastatură.

Coperta DVD

“Love in the time of the cholera” este filmu. 2007 – irelevant. N-am cum să nu spun altfel decât că e într-adevăr un film pentru el şi ea, e ca o telenovelă în care se vorbeşte despre maşini şi sport. Povestea de bază are loc spre finele secolului 19 începutul celui al douăzecilea şi zice aşa… se mută o gagică bună măr într-un sătuc care nu prea văzuse aşa ceva şi-i cade cu tronc băiatului telegrafier. Acu, ca orice poveste complicată ea este bogată şi taică-su interzice tot. Asta nu-i opreşte, pentru o vreme, după care a dracu corespondenţă parfumată se lasă descoperită. O servitoare care a ajutat este deportată (sau ceva) şi tatăl ei ia decizia să se mute. Asta le pune o oarecare piedică, dar scrisorile curg şi promisiunile răsar ca panseluţele NATO înainte de summit.

Asta până când… se întorc în respectivul orăşel unde îşi dă ea seama că n-au nici o şansă şi se hrănesc cu iluzii (faza asta n-am înţeles-o, cel mult să fi fost denumită aşa floarea căreia îi mânca petalele el când scria – varianta timpurie de orbit herbal) şi hotărăşte să o rupă cu el (cuvânt mare având în vedere cât fuseseră ei împreună pe perioada asta (de vreo 10 ani). Ceva timp mai târziu, ea face holeră şi chiar în starea asta îi cade cu tronc doctorului care o îngrijeşte. Aici se cade într-o poveste dinaia: “Nu, nu, nu, nu, IA-MĂ ACUM!” şi ceva timp după se căsătoresc. În prima lor seară împreună ea e speriată ca un iepure în faţa farurilor iar el, fiind un om foarte calificat în medicină îi dă o lecţie… de dragoste. De aici viaţa merge şnur, ea începe să-l iubească… el are o mamă oribilă etc.

În schimb, băieţelul telegrafier este distrus complet şi încearcă să se lase deportat dar pe drum… este violat rapid de o femeie cu nevoie serioasă. În cele zece secunde în care se întâmplă asta el are o revelaţie, se întoarce în orăşelul ăla, face o listă şi se face bogat să o poată mări.

Mai departe nu vă spun că e prea fascinant să ştiu că pe unii vă arde că deja căutaţi filmu.

Este un film pentru el şi ea, pentru că ea vede dragoste, suferinţă şi alte minuni, iar el vede femei goale. E perfect. A da, mai e scrisă după un roman meseriaş da nu mi s-a părut prea important.