Varianta pentru CV-ul meu imaginar e decentă zic eu.

Numele, vârsta, şcoala şi liceul ar rămâne la fel.

În vacanţa de după liceu am făcut ceva super interesant, fantastic, total diferit de viaţa mea de până atunci – am descoperit un nou hobby în Golf.

După o vară ameţitoare cu bile mici şi tari, am făcut aceeaşi facultate însă cu o atitudine diferită, foarte concentrat la lucru.

Concentrare si Golf

Am terminat-o cu enorma onoare de a fi fix deasupra liniei cu cei picaţi şi am primit o felicitare enormă din unuia din cadrele de acolo.
Citeşte în continuare

Dar conţinutul va fi transformat, si el, în articol. Dacă voi avea chef să scriu iar despre un film… voi scrie într-un articol şi nu voi prelungi o pagină aiurea.

Pagina asta are un rol special. Aici voi descrie filmele care mi-au trecut prin faţa ochilor. De fapt dacă mă gândesc un pic nu doar filme ci cam orice ţine de treburile astea cu filmări.

Cum nu eram sigur cu ce film să încep mi-am zis să încep cu primul film pe care l-am văzut şi reţinut. Era foarte de mult, şi era vizionat pentru un simplu fapt: era vorba de ceva cu o maşină.

Mai exact era vorba de un Rolls Royce. Unul galben încă. M-am uitat acolo să văd maşina şi spre dezamăgirea mea nu prea apărea în film aşa cum aş fi vrut eu. Aici, maşina în cauză are o viaţă foarte lungă, trecând prin mâna multor proprietari, majoritatea femei puternice (dacă reţin bine) din diverse puncte de vedere. Pe parcursul filmului, au loc aventuri amoroase, evenimente din economia subterană, un război, evenimente moderne. Multe dragosteli, multe chestiuni pe care nu le reţin exact dar a fost ceva plăcut. A fost plăcut nu pentru că era vorba de o maşină ce are un statut de simbol şi un nume foarte cunoscut ci pentru faptul că a fost în principal în fundal, acolo în umbră, ţinând cald blănii primei proprietare sau apărând de praf şi gloanţe pe alţii.

Filmul a fost astfel numit pentru simplul fapt că era acel element uneori nesemnificativ dar omniprezent.

Film făcut în 1964 cu o distribuţie destul de impresionantă.

Va urma…

Este un film un pic enervant.
Este un film greu de înţeles.
Este un film foarte trist.
Este un film care e atât de bun încât pare a fi o ilustrare a unei vieţi. A unei vieţi care nu este doar un pic mai complicată, ci a unei vieţi ce face până şi cele mai complicate teorii să pară adunări de clasa a doua.
Este un film care pare a nu fi film.

Nu are rost să menţionez actori, să fac rezumate ale scenelor, să adaug un trailer. TREBUIE văzut.

Cam preferat de cei cu pasiuni pentru viteză. Pentru viteză şi nu pentru maşini pentru că nu sunt folosite maşini tocmai fantastice. Trebuie menţionat că spre deosebire de Fast & Furious e un pic mai serios, un pic mai clinic.

Probabil pentru că e făcut în Germania, de către o companie de care n-am auzit în viaţa mea în colaborare cu ProSieben, post de televiziune foarte popular prin părţile alea. Reţeta e destul de reuşită, nemţii se pricep la maşini, sunt şi ceva şoferi reuşiţi apăruţi din părţile lor (vezi  nenea ăla de are mai toate recordurile în F1) şi au ceva secret numit … plictiseală. S-au gândit ei şi la asta motiv pentru care acţiunea e într-un conflict între mafia din Berlin şi un mafiot ucrainian care intră în scenă. Dacă tot dăm un pic de ruşi, nu putem să nu vorbim de americani. Citeşte în continuare

Cam aşa am tot făcut ultimele 3 ore…

De ce?

M-am uitat cu cineva special, la “Schindler’s List” şi am ajuns la concluzia că Spielberg stă prost la capitolul concurenţă. Romanul din care este extrasă povestea filmului este bazat pe o serie de povestiri reale culese de la cei ce au trăit ce am văzut în urmă cu câteva minute.

În al doilea război mondial se estimează un număr de victime apropiat de 70 milioane. Cea mai mare parte a lor au fost civili. Cea mai mare parte a celor din urmă au murit fără prea mare suferinţă. Numărul evreilor morţi se estimează a fi undeva între 9 şi 11 milioane… cea mai mare parte a lor… au avut ultimele zile atât de crunte că întrec imaginaţia multora. Din cei care totuşi au trăit… 1100 au scăpat ca prin urechile acului. Mulţumită cui?

Unui singur om.

Oskar Schindler…

Dacă omori o persoană… e o tragedie.

Dacă omori milioane… e o statistică.

Dacă salvezi un om… e o minune.

Dacă salvezi 1100….

P.S. Ora postării 5:00