Da, seara dintre 7 şi 8 martie a fost o seară specială. Nu, nu pentru ele, ele sunt şi vor fi în continuare suficient de importante să facă pe cineva să scrie o serie de articole, să le lege într-o cărtiţă, să inspire mulţii alţii, să atragă atenţia media şi să inspire altfel alte zeci şi sute să le dedice ce pot. Cei care n-au făcut-o nu a fost din căuză că nu sunt conştienţi… ce pentru că n-au “potrivit” cuvintele, pentru că şi-au folosit vocea şi nu degetele, pentru că … las să spună ei (dă bă… invitaţie s-o faceţi aici dacă în altă parte nu vreţi ). Revenind, seara cu pricina a fost specială pentru că ne-am adunat puţin noi tinerii minune la o serată de activităţi inteligente, mâncat infamul “junk food” în faţa monitoarelor care ne ard neuronii proiectând violenţă inutilă. Da… violenţă dinaia care te omoară dom’le. Nu-i aşa, cel puţin nu pentru trei oameni anormali ca noi. Simultan cu trecerea dincolo de sângele şi morţile implicate intervine distracţia prin absurdele arme, tactici, unităţi şi reacţii ce apar. Quake 3, Red Alert II, Counter-Strike,… şi alte rude dinastea inteligente ale jocurilor care n-au vreo categorisire decentă din partea ESRB, jocurile la care “te-oftici”, după care de multe ori râzi cu mai multă poftă decât după reclamele de genul:

Nu-ţi scade suficient IQ-ul după jocurile astea şi astfel de reclame?

Încearcă să bei suc în timp ce joci ceva şi unu dintre combatanţi începe să sforăie uşor!

Nici asta n-ajunge? Combină cu râsul nostru isteric la fazele de mai sus, cu tentativele de somn, cu tenativele de a stinge soarele înjurând pe cel care a lăsat lumina aprinsă în toiu nopţii :eek: . Gata dom’le… revenim la program inteligent, jucăm ceva constructiv în mulţimea de timp liber de care dispunem… care se riscă la un Scrabble?

Nu mai spun că Ceferistu’ a reuşit, undeva pe parcursul serii să facă o mică baltă în patul în care se afla…(de suc bineînţeles, doar nu credeaţi că a făcut pe el iar.