Şi încă nu orice fel, dinăla destrăbălat, da am fost la concert totuşi. Trupa Krepuskul (deja numele îţi dă o idee cam cât ţi-ar displace genul) au avut concert, şi în deschiderea lor au cântat niscai gălăţeni, de la Dead Attempt, dinăia de au basist pe unu mai flocos. Ăsta a fost de fapt motivu’ pentru care am fost: să văd beţivu’ pe scenă. Ajungem, stăm şi aşteptăm d-aiurea un pic din cauza unor probleme de organizare şi apoi începe pregătirea: descărcatul şi montatul instrumentelor a fost partea uşoară (teoretic…) partea grea a fost acordarea şi pregătirea sunetului care a mâncat ceva ore bune. Până aici nu eram prea impresionat de nici unu din cei ce aveau să calce pe scenă. Cel mai impresionat am fost de sunetist, care săracu’ a muncit cel mai mult.
Eh, şi pregătirile astea mergeau interesant. Băieţii bocăneau sau pişcau corzi, sunetistu făcea ture să verifice acustica şi să audă fiecare colţişor al clubului şi Andrei adormea. Într-un final se pun la punct chestiile astea din partea băieţilor de la Cluj şi încep gălăţenii noştri stresu’. Păpădie îşi pregătea scăunelu la tobe, Andrei îşi acorda pana, celălalt Andrei îsi acorda chitara şi solistul, Mihai, acorda pe gagică-sa (deja sunt foarte pro la capitolul ăsta de organizare rock).
Băi nene, şi mi se pregătesc ăştia, şi într-un final începe stresul. Dead Attempt încep tare şi se menţin. De fapt atât de bine că la final li s-a cerut bis…. şi aici a apărut o mică problemă, toboşarul dezvăluind încă o dată ce figuri sunt în formaţia asta. Unu’ se transformă de tot, unu nu se transformă deloc, altu se plimbă să etaleze picioru la care fusese operat în dimineaţa aia şi celălalt arăta un pic a păpădie psihotică, şi fix cel din urmă n-a vrut să mai cânte. O mică ceartă şi se pune pauză (începe reajustarea pentru concertul propriu zis)
Inainte să intre oamenii pe scenă, chitariştii îşi desfac pletele, toată lumea adoptă un tricou specific formaţiei şi ulterior se dezlănţuie. Băi nene şi zdrăngăneau bine, da bine de tot, mi-au plăcut la nebunie (bine, mai puţin versurile pe care nu prea le-am desluşit), atât de mult încât m-am agitat să fac rost de ceva de scris şi foi să iau autografe după. Chitara a fost foarte bună şi headbanging-ul ok dar nu m-a impresionat la fel de mult ca ceilalţi: Bass-ul a fost şi el foarte bun, aceeaşi chestie şi la aruncat cu mătreaţă, dar se adaugă salturile realizate pe scenă şi prezentarea pieselor şi trupei şi Tobele – aici e o treabă cam greu de măsurat. Genial omu’, pur şi simplu am stat şi ne-am uitat şi l-am ascultat aproape constant dând din cap aprobator. Mişcările scenice (da… la toboşar 
) au fost foarte bine gândite şi solo-ul fantastic.
Deşi am îmbrobodit atâtea prostii sunt sipiciles. Din ce am înţeles pe 29-30 ar ajunge în Iaşi, interesaţi-vă… merită văzut, cel puţin aşa cred din moment ce au tot zis “hai fie şi ultima melodie” de vreo 4-5 ori şi au cântat mult mai mult decât era prevăzut. 
