În atenţia actualilor studenţi viitori fraieri ce se înscriu la facultatea asta. Nu peste multă vreme o să aveţi capu’ calendar de treburi de genul pliantelor, ghidurilor de prezentare, conferinţelor, prezentărilor etc… da dacă mă vedeţi prin pozele de pe broşuri sau ce alte materiale promoţionale mai au oamenii în minte să ştiţi că apar doar pentru că i-am spus profesoarei de la tablă să-i desenezi pe Tom şi Jerry să nu fie goală. Nu m-a ascultat şi a scris ceva conturi şi corespondenţele lor şi a pus-o pe doamna fotograf să mă pozeze, cu colega… aşa… să vadă elevii dom’le ce e studenţia

Totodată la simularea întreprinderilor o să mă vedeţi în postura de director responsabil cu personalul, în umbra căruia se află două persoane. Secretara mea ocupată cu un fax şi Flubber, destresantul nostru comandând cafele prin interfon în timp ce-şi ştampila încheietura să intre si el prin Divino, poate o primi un cocktail gratis dinăla pentru studente.

A, să nu vă gândiţi că sunt aşa de important, chiar pentru profesorii ce nu mă cunosc, doar că la ora la care au avut loc şedinţele foto numai cei din anul I mai eram pe acolo. Asta nu vă spun, că nu e aşa studenţia.

    M-am trezit într-o zi cu un soare simpatic la prima vedere, entuziasmat de faptul că în programul de dimineaţă se afla “machiajul” bestiei, ştiţi voi… chestia aia albastră de am mai zis de ea pe aici. Ei bine, la identificarea vopselei, nu era albastru sideral, nici bleu spaţial cum mai spuneau ceva amici… ci o culoare necunoscută, pentru care am ajuns să plătesc mult mai mult decât în mod normal. Fericire mare pe uşurarea portofelului, în schimb… tata se poate mândri cu o maşină cu vopsea “custom made”

Facultatea a început bine şi s-a agravat uşor uşor printr-o durere minunată de cap iniţial (din pricina căreia era să intru la belea…) şi apoi cu altă veste, data viitoare dăm lucrare la statistică? De ce? Cum, nu ştiţi? Din cauză că Spania a învins Italia în amicalu’ de săptămâna trecută.

Ora profului de finanţe a trecut cu multe oftări din cauza fetelor, nu din cauza dorinţei ci din cauza veştii că e căsătorit… şi are copil…

Acum îmi revin, pregătindu-mi “temele” pentru mâine în timp ce aştept ceva ajutor pentru dorinţa aia.

Zi plină, modificări de orare, întârzieri, schimbări săli… înghesuială. Da au fost şi părţi mai puţin proaste, un seminar la care am învăţat ce e aia medie aritmetică (unde s-au spus şi ceva glume, una chiar la adresa mea), unde s-a luat un zece… Apoi a fost şi un curs la aceeaşi materie, cu aceeaşi profesoară foarte drăgăstoasă care s-a supărat pe preferatul ei. Pentru câteva minute. S-a restaurat atmosfera şi s-a terminat cursul.

Final de seară, un seminar la care profesorul preferat al fetelor a spus ceva ce mi-a dat speranţă, facultatea devine locul unde înveţi meserie, nu teorie: “Încercaţi să munciţi, să căpătaţi experienţă, chiar pe gratis… meseria se fură. Nu aşteptaţi să terminaţi facultatea şi apoi să stea cineva să vă înveţe. Fiţi buni profesionişti nu teoriticieni… ”

Uuuhaaa am trăit-o şi pe asta.

Undeva pe parcursul zilei am găsit şi ceva timp să mă bucur de ora de vârf în trafic şi să lecturez câteva pagini dintr-o cărticică despre care promit să scriu pe viitor. Astea s-au întâmplat separat…

O zi nasoală, cu ore nefăcute şi petrecute pe la ghişee unde afli ce e aia civilizaţie comportând diferit de toţi ceilalţi.

Profesori care nu sunt de găsit, care nu vor să vină, etc… Am descoperit rolul adevărat al băncilor din curtea facultăţii. Pe la ora 16:00 situaţia s-a schimbat: făcurăm noi un curs care prin definiţie nu pare foarte promiţător (Bazele statisticii) dar s-a arătat a fi înviorarea de care aveam nevoie :eek: Domnişoara profesoară are şi master în Marketing si Management cu o notă dinaia de nu există (9.91), motiv pentru care ştie cum să vorbească cu cei de pe alt nivel ierarhic… şi din momentul începerii discuţiei păi durează nene. S-au permis ceva glume, multe râsete… majoritatea din motive complet diferite decât glumele. Alt motiv de bucurie tot la cursul ăsta a fost că în anul precedent doar patru elevi au picat din patru sute… procentaj bunicel ai spune, problema e că am găsit deja trei vizaţi şi n-aş vrea să-mi rezerv ultimul loc liber :? . Pentru stilul ei devine candidată la miss.

Apoi vine nene altă oră magică la o oră de-a dreptul magică. Şi na, se prezintă la seminar un nene profesor, se face o tentativă de prezenţă, se lămuresc probleme administrative… şi toţi plecăm.

A da, mai era un detaliu… nenea profesor de Finanţe Publice face fetele să fie:

[facultate]HAhaha Hăhăhă[/facultate]….da uite că a venit şi sesiunea (mă rog… presesiunea) cu prima verificare. Dimineaţă la 6:30 eram în picioare, mulţumită unor surse externe , şi gata de activitate creieroasă întensă. Aiurea… lipsa de somn nu făcea altceva decât să mă ajute în a găsi noi modalităţi de a râde, fie că mă întrebau colegii, fie că mă întrebam singur, fie că îmi uitasem carnetul de student tot o veselie eram. Ceva agitaţie la adunare, puţină organizare, ăia mai ştiutori în rândurile din faţă… eu în spate… iar distracţie pe seama pregătirii mele temeinice.

10 min1ute după ora anunţată apar profesoarele cu braţul magic de foi: “Toate materialele jos la stânga băncii şi telefoanele închise!”

S-a cam agitat gloata dar degeaba: “Clasa întâi…când sunteţi gata mă anunţaţi”

Într-un final se dau subiectele şi se pune lumea pe treabă; eu eram puţin ocupat să văd ce treabă face lumea apoi să mă apuc şi eu. Subiectele erau accesibile pentru cine avea idee. Trece timpul (ca-ntotdeauna foarte repede), foaia se colora uşor uşor… şi atunci s-a întâmplat inevitabilul: A sunat un telefon cu un ton de apel foarte similar cu al meu, dintr-un buzunar foarte similar cu al meu. De fapt, era chiar al meu, îmi suna alarma de dimineaţă obişnuită, dar până să-mi dau seama am ridicat mâinile cu el spunând către profă:

“E alarma, telefonul era închis, chiar nu ştiam că sună şi aşa!”

Profesoara care probabil ştia de astfel de situaţii (nu coborâtă din pom ca mine) şi-a întors privirea către restul colegilor care încă nu erau siguri dacă “Loosing my religion” nu desemnează vreun atac terorist în liniştea aia deplină.

După asta lucrurile au revenit la normal….şi trebuie să recunosc, mi-a fost dor să fiu în clasa întâi