Înainte de toate, trebuie să spun ceva de care sunt mândru.
Eu consider că sunt un șofer bun și că asta e un lucru cu care mă pot mândri. Pe lengă asta, simplul fapt de a fi șofer e un lucru cu care consider că te poți mândri.
Din nefericire, pe șoselele României, la volan se află extraordinar de multe persoane care nu merită titlul ăsta. Genul ăsta de persoane le etichetez drept posesori de permis auto.
Și cu asta ajung la ideea principală a acestui articol. În urmă cu nu foarte mult timp m-am decis să devin blogger. Posesor de blog am fost până acum dar vreau să mă îmbunătățesc considerabil.
Pe lângă locurile mele de muncă ce sunt legate de treaba asta vreau să-mi aranjez imaginea personala în online pe viitor și chiar să-mi pornesc cel puțin un proiect important la care să fiu principalul responsabil.
Spun cel puțin pentru că am mai multe teme, idei, nișe și alte lucruri specifice în minte pe care aș putea să mă bazez. Pe lângă asta, n-am să scriu decât despre ceva ce pică pe lista mea de pasiuni.
Unul din aspectele importante ale acestei decizii se leagă de câteva schimbări pe aici.
În primul rând, pe blogul meu personal nu vreau sub nici o formă RSS. Uite așa că-s încăpățânat.
Apoi am să vreau o temă noua care să-mi ofere un aspect mai … eu.
Dar se întâmplă, ajung acolo și mă văd cazând în gol… în mod repetat. Asta n-ar fi o problemă dacă aș dormi în timp ce văd asta. Și apoi n-ar fi o problemă dacă ar fi o finalitate legată de situația asta dar nu se întâmplă nimic altceva.
Și tot cad… pe traseu sunt acompaniat de muzică cel puțin bună, dacă nu mai mult.
Luându-mi inspiraţie pentru idee de aici, m-am gândit că ar fi o chestie să spun şi eu ce şi cum mi-am văzut eu facultatea, dar mai ales cum văd oamenii care o păstrează întreagă.
Ce va fi cel mai greu pentru această situaţie va fi să fac un top, aşa că n-am să-l fac. Am să încerc pe cât posibil să scriu despre ei nu în ordinea în care îi voi ţine minte, nu în ordinea în care îi voi respecta ci într-o ordine realizată pe anumite considerente pe care le voi ţine pentru mine. O mică menţiune, înainte de a începe povestioara asta, pentru mine n-au avut niciodată relevanţă numărul de prescurtări dinaintea numelui. O altă menţiune ar fi că o parte dintre cei pe care-i voi lista aici s-au aflat la cursul festiv, acolo unde am luat cuvântul şi am avut câte ceva de zis însă aici voi veni cu completări.
Trebuie să vă avertizez, acest articol este IMENS aşa că rezervaţi-vă un moment în care aveţi un răgaz sau o cafea la îndemână să îl parcurgeţi cât de cât.
Credeam într-in timp că e ceva ce să întâmplă exclusiv în România, ulterior mi-am dat seama că e ceva ce se întâmplă mai uşor în familii.
În cazul meu, se întâmplă de atât de mult că sincer nu îmi aduc aminte când a început totul, vorbim de vreo 16-17 ani lejer. În toată această perioadă am ajuns să am câte un succes în anumite domenii şi ulterior să-mi pierd interesul. Am ajuns să am interes în anumite persoane cărora ulterior le-am afectat succesul.
La un moment dat mă identificam cu un personaj imatur, visător convins şi care îşi evita problemele distrăgând atenţia de la ele prin glume iar la doar câteva luni mă asociam cu un golan ordinar care nu avea nimic de ascuns dar nici nimic pentru care să fie amintit.
Cine sunt în ultima vreme? Sunt eu, cea mai recentă variantă a unui corp cu mult depăşit de puterile sale şi ale unei minţi chinuite. Chiar şi aşa, n-am să renunţ. Am să îmi fac în continuare speranţe, am să încerc pe cât posibil să nu dau lecţii celor care nu le cer şi am să încerc pe cât posibil să nu mă mai consum cu oameni proşti şi am să încerc să fiu din ce în ce mai bun.
Din ce în ce mai bun la ce rămâne doar pentru mine.
Astăzi am avut vreo oră-două de omorât aşteptând nişte rezultate pe la facultate şi am găsit şi ocazia perfectă. Am prins o expoziţie auto prin oraş, era ţinută de APAN (ştiu că site-ul e cam nasol) şi reprezenta toate cele 3 mărci pe care le comercializează (Dacia, Renault, Nissan).
La expoziţia asta am aflat ceva care m-a dezamăgit un pic dar am să vă spun mai târziu ce.
Mă numesc Lupică George şi-ncerc să mă lămuresc cum stă treaba cu blogging-ul.
Până ce ajung la nivelul la care să mă pricep cu adevărat la asta am să am nevoie de încurajarea ta prin comentarii la articolele mele, prin abonare la RSS (pentru update-uri pe mail un pic mai jos) sau, de ce nu, prin câteva cuvinte trimise prin formularul de contact.
