Mă simt cam egocentrist în ultima vreme aşa că am hotărât să vă tratez cu ceva diferit în minte, câteva din gândurile MELE.

Ignorând încărcătură emoţională de cuplu, sună naşpa că n-am prins o iarnă timpurie nici în decembrie d-acu. Chiar e nasol:

Evident, nu pot să fiu absolut sigur că totul este despre mine. Mereu. Aşa că am să vă spun ce vreau de la ceva persoane din viaţa mea:

Dacă tot s-a adus subiectul despre mine, n-ar fi rău să îi menţionez şi pe cei, din nefericire, mulţi din trafic”

Totuşi ţin la ţara mea. Deşi nu am avut drapelul la avatar, pe facebook sau pe oriunde altundeva, îmi place România. Cu atât mai mult mi-ar place dacă:

Eu, discret, tăcut, am totuşi o problemă de lămurit. Pentru cei care vor să-mi dea sfaturi (mai ales când nu le cer):

Poate nu în această casă, dar de multe ori vreau să mă întorc la cea specială. Cea pentru care acasă să nu fie un titlu pus “default”:

Şi ştiu că orice ar fi, asta îmi urez şi doresc mai departe:

Acum o lună, două, asta ar fi fost doar:

Zilele astea nu mă simt foarte bine (fiziologic vorbind) şi asta mă face mereu să mă gândesc şi la alte lucruri care nu mi-s bine.

Ce mi se pare curios e că nu sunt dezamăgit că n-am maşină, n-am televizor de 505 inch, n-am Playstation 3 în 3way SLI şi alte minuni.

Din toate lucrurile pe care le-am ratat (să spune că au fost câteva, nu multe, dar destule) îmi pare rău de unul singur.

Nu am citit destul. Am acumulat informaţie din toate sursele mai moderne însă de stat efectiv cu cartea-n mână cred c-am mai puţin decât am petrecut citind ebook-uri şi uitându-mă la discovery.

Aş vrea să remediez asta, doar că recent am văzut cum încep o carte în două parţi, citesc prima parte relativ rapid şi apoi nu am tragere de inimă s-o iau şi pe a doua la rost. Aici e problema mea, când mă simt rău, simt că vreau mai multă tragere de inimă.

Aseară (azi dimineaţă) am avut o idee destul de reuşită zic eu, aşa că am s-o pun în aplicare.

Ideea de bază e destul de simplă, în loc să mă complic cu mai multe bloguri cum vroiam iniţial am să fac tot ce pot să fiu cât mai bun la a avea grijă de ăsta.

Eu unu mi-am făcut primul blog pentru mine şi pe al doilea l-am făcut cu acelaşi motiv cu care mulţi îşi iau maşină, să atrag fete.

Primul meu blog a fost pe blogspot dar m-am lăsat de sportul ăsta pentru că urma să fiu cam incisiv în a-mi scrie cartea online. Nu sunt eu foarte sociabil ca persoană da parcă să n-ai chiar pe nimeni nu-mi surâdea.

Al doilea blog a fost pe wordpress, pe el m-am distrat destul de mult, toată treaba luând sfârşit atuci când mi-am zis că se poate mai bine.

Eu unu consider că wordpress e o platformă de blogging genială (şi nu sunt sigur) dar au stricat-o de tot în a o oferi gratuit.

Planul meu original includea o revenire pe-acolo dar m-am lecuit rapid. Nu ştiu sincer ce e în mintea lor, dar printre ideile de bază o să vrei o temă mai şmecheră pe care s-o poţi modifica prin CSS va trebui să dai 15$ pe an iar apoi îţi iei o temă premium cu alţi 40$.

Wordpress Logo

Pentru unii preţul ăsta nu e foarte piperat însă există ceva probleme, un host privat care include domeniu gratuit te costă 15$ dolari pe ani dacă nu mai puţin şi majoritatea temelor online costă vreo 30$.

Pe lângă faptul că de multe ori ieşi mai ieftin decât pe privat, tema aia de 30$ îţi va acorda libertate totală în alegere şi nu va fi una din 20-30 autorizate de ei.

Şi apoi vin restul beneficiilor wordpress-ului privat, lucruri ca plugin-uri la alegere, javascript şi aşa mai departe.

M-am enervat şi ulterior am şters acel blog. Enervarea mea a durat câteva zile şi măsura ar fi destul de radicală dar am considerat-o şi o consider justificată.

Acum rămân cu o simplă ambiţie de a mă apuca de blogging aici şi nu fi genul de om care pur şi simplu “are” blog.

e legată de cum se strânge praf pe aici pe al meu blog. Cumva nu mi se pare normal, dar nici complet important.

Nu o dată, mi s-a spus că ar trebui să fac altfel, să fac mai bine, să fac profi. De fapt, de mai multe ori decât toate astea la un loc mi s-a dat sfatul de a renunţa la lupicageorge.eu cum îl ştiţi acum şi să-l transform în ceva nişat, profi si alte alea.

Ei bine, eu nu vreau să fac asta. Mi-am luat domeniul ăsta (şi inevitabil hostul) dintr-o ambiţie personală. Primul meu blog (cel hostat pe wordpress) tot dintr-o ambiţie l-am făcut şi mai orice scriu pe aici e făcut dintr-o ambiţie.
Citeşte în continuare

Cum ziceam p-aici, ma voi implica mai activ în mediul online de acum înainte dar asta nu înseamnă că mă transform într-un troll.

Drept urmare am să mai pun o actualizare legată de ce fac atunci când nu am legătură cu Internetul.

1. Începând de azi, sunt la regim. Sunt conștient că sunt atâtea grătare și atâta bere care au nevoie de cimitirul de alimente care mi-e burta, dar trebuie dată jos.

2. De când mi s-a ars laptop-ul, sunt înapoi la desktop și asta e o durere imensă de cap. Pe lângă problemele de ergonomie față de laptop, bătrânul meu calculăreț are o mulțime de belele în el. Ca să fiu corect, trebuie să spun că suspectez anumite chestii enervante ce-mi face sunt legate fie de rețeaua electrică de prin Iași fie de cea de prin casă.

3. A veni de la Windows 7 înapoi la Windows XP e ca și cum ai retrograda de la o mașină la Dacie. Sunt multe chestii care îmi lipsesc de la 7 dar am să mă concentrez pe ce-mi place la XP și de care-mi era dor. Windows Media Player toolbar e primul lucru iar al doilea e faptul că am IPX/SPX. Toolbar-ul WMP e mai bun ca noua variantă implementată în 7 iar IPX/SPX e util doar dacă ești geek într-o anumită privință care interesează doar un tip anume de oameni care sunt fani Red Alert 2.

4. Mâine plecăm la Botoșani, stăm acolo o vreme dar la întoarcere ne vom întoarce fără câine. Ființa asta (căreia i-am dat numele) m-a disperat în ultimele zile mai mult ca de obicei și abia aștept să scap.