Ziua de 30… în afară de ultimele două restanţe mi-a mai adus ceva, ceva minunat, ceva de care mi-a plăcut întotdeauna să cred că n-am să mă satur… până aici m-am descurcat. Mi-a adus sosirea ei. Asta a însemnat o perioadă foarte solicitantă pentru amândoi, dar echilibrată de zâmbetele de pe mutrele fiecăruia.

Acum sunt singurel (Bing, bang!) dar e cu mine… prin valurile de mâncare şi desert rămase, prin câteva fire de păr lăsate amintire, prin desenele făcute cu marker verde de pe spatele meu, prin DVD-ul cu “Scent of a woman” HD, prin parfumul ei pe cămaşa mea… prin… ia stai… ce tre să spun tot?

N-am reuşit să facem ceva plimbări programate, să dam o fugă după o îngheţată prăjită… de fapt, n-am reuşit nici să o mâncăm pe cea luată deja… Cu mersu la plajă nu prea a ieşit, cu pozele multe nici atât… hmm ar mai fi fost câte ceva lucruşoare.

Dar am reuşit să mă “dau şmecher” rezolvând o problemă tehnică, să mergem la un grătar de un anume tip… să câştigăm la baschet, să stăm ore în şir ţinându-ne în braţe uitându-ne la desene animate şi îndopându-ne cu floricele (da ştiu… pare incredibil, nici mie nu mi-a venit să cred că ştie să şi mănânce), să facem clătite şi în ciudă surorii sale cu ele, să vedem un răsărit (mă rog… cât s-a putut vedea din el). Mai bifasem pe lista noastră şi ceva lecţii de mecanică şi foarte importantele aprobări “bună de noră :eek: ”

Tot lecturaţi pe aici diverse chestii d-astea internautice, de câte ori ai fi vrut să discuţi cu ea sau cu el şi chiori de somn să vă spuneţi: “Hai să mergem la somn…” şi apoi să oftaţi uitându-vă la pernă. Noi n-am reuşit zilele astea

V-aş mai spune… dar sigur mai are şi ea câte ceva de adăugat… reveniţi “mai acuş” pentru completări.

Scriind asta trag linie… oare?

Da, e timpul ăla magic şi rar când mă mâncă-n partea dorsală să scriu ceva despre un film şi-n loc să-mi plimb falangele pe acolo le plimb pe tastatură.

Coperta DVD

“Love in the time of the cholera” este filmu. 2007 – irelevant. N-am cum să nu spun altfel decât că e într-adevăr un film pentru el şi ea, e ca o telenovelă în care se vorbeşte despre maşini şi sport. Povestea de bază are loc spre finele secolului 19 începutul celui al douăzecilea şi zice aşa… se mută o gagică bună măr într-un sătuc care nu prea văzuse aşa ceva şi-i cade cu tronc băiatului telegrafier. Acu, ca orice poveste complicată ea este bogată şi taică-su interzice tot. Asta nu-i opreşte, pentru o vreme, după care a dracu corespondenţă parfumată se lasă descoperită. O servitoare care a ajutat este deportată (sau ceva) şi tatăl ei ia decizia să se mute. Asta le pune o oarecare piedică, dar scrisorile curg şi promisiunile răsar ca panseluţele NATO înainte de summit.

Asta până când… se întorc în respectivul orăşel unde îşi dă ea seama că n-au nici o şansă şi se hrănesc cu iluzii (faza asta n-am înţeles-o, cel mult să fi fost denumită aşa floarea căreia îi mânca petalele el când scria – varianta timpurie de orbit herbal) şi hotărăşte să o rupă cu el (cuvânt mare având în vedere cât fuseseră ei împreună pe perioada asta (de vreo 10 ani). Ceva timp mai târziu, ea face holeră şi chiar în starea asta îi cade cu tronc doctorului care o îngrijeşte. Aici se cade într-o poveste dinaia: “Nu, nu, nu, nu, IA-MĂ ACUM!” şi ceva timp după se căsătoresc. În prima lor seară împreună ea e speriată ca un iepure în faţa farurilor iar el, fiind un om foarte calificat în medicină îi dă o lecţie… de dragoste. De aici viaţa merge şnur, ea începe să-l iubească… el are o mamă oribilă etc.

În schimb, băieţelul telegrafier este distrus complet şi încearcă să se lase deportat dar pe drum… este violat rapid de o femeie cu nevoie serioasă. În cele zece secunde în care se întâmplă asta el are o revelaţie, se întoarce în orăşelul ăla, face o listă şi se face bogat să o poată mări.

Mai departe nu vă spun că e prea fascinant să ştiu că pe unii vă arde că deja căutaţi filmu.

Este un film pentru el şi ea, pentru că ea vede dragoste, suferinţă şi alte minuni, iar el vede femei goale. E perfect. A da, mai e scrisă după un roman meseriaş da nu mi s-a părut prea important.

Aproape două săptămâni de numărătoare inversă, aproape o oră întârziere, aproape 60 km cu discuţii cu cineva în dreapta cât se poate de liniştiţi…

3 zile minunate:

Un tur foarte sumar:

Episoade dintr-un serial foarte important:

O zi la cumpărături şi plimbări într-un tricou pe care-mi expuneam părerea legată de murături…

O masă excelentă “în familie”, o dimineaţă cu suspans

O după amiază plină de surprize:

O aniversare frumoasă “în gaşcă”:

3 nopţi perfecte… multe evenimente, unele cu emoţii altele fără… şi un final de cursă foarte emotiv. Câştigătorii au primit câte un sărut de la persoana iubită.

Şi azi e luni, facultate, note mari, ceva timp la volan… toate au fost parca degeaba azi… stau şi mă uit la:

Tu… cum iubeşti?

PS: Click pe “cum iubeşti” şi apoi comentează :eek: