Cam acum 24 de ore se dezlănţuia haosul pe la mine pe acasă. În urmă cu vreo două zile stătui eu şi mă gândişi:

“Băi ce bine arată gagica!”

De fapt nu, altceva:

“Băi… grupu ăsta a nostru se distrează la grătare bine de tot. Când ne mai distrăm binişor? Păi, pe la un chef unde e şi ceva băutură. Mai e ceva? Păi… ar fi LAN Party-u… Oare reuşesc să le unesc pe toate? Cred că da, numai că trebuie să negociez cu cei implicaţi”

Şi uite aşa se născuse ideea şi chefu de acţiune, apoi am prezentat o schiţă nefinisată a proiectului câtorva persoane… După reacţiile minunate se vestea ceva la fel de mare pecât părea pe hârtie. Trece o zi, se face prima consulatare serioasă a programelor, apar avertizările de eliberare a lor acolo unde era cazu, se face o estimare de buget… şi se planifică pentru ieri toată târăşenia. Ieri pe la ora 14:30 am început să ne plimbăcim pe colo colo trei dintre noi şi am mai stabilit ordinea întâmplărilor mai detaliat şi am început cumpărăturile pregătitoare. Am dat ceva telefoane şi am pus treaba pe drum.

Poveste scurtată puţin pe la ora 22:00 majoritatea aveam nervii întinşi la maxim, unu avea nervii stresaţi din pricina unor setări inteligente are unor “uindoze” de aceeaşi natură, unu era nemulţumit de cum avea să refacă ceva setări ale unui ISP diştept rău, alta era super fericită că prinsese loc de cinste la sclavie în bucătărie (glumesc… mai toţi ne-am luat ceva sectoare de făcut, doar că s-au realocat ceva muncitori şi s-au dezechilibrat volumele de muncă) şi tot aşa.

Pe la miezu nopţii ne-am pus pe mâncare (adăpatu’ începuse mai devreme), eveniment care pe lângă munţi de mâncare a inclus discuţii idioate şi puţină degenerare din partea a doi membri ba mai obosiţi, ba mai … consumaţi…

Într-un final am ajuns si la partea cu LAN din party. De menţionat că majoritatea celor implicaţi aici erau conectaţi prin wLAN şi micul meu router MSI RG60SE a făcut faţă cu brio, loss-ul fiind mai puţin decât  ne-am fi aşteptat.

S-a jucat Counter-Strike, aici am ieşit foarte bine din ecuaţie… prin faptul că eu ca prin minune n-aveam lag ca mulţi alţii care erau mult mai buni de fapt.

S-a jucat Quake III, aici am ieşit pe locul secund pentru că alţii n-aveau lag şi na… era previzibil…

S-a jucat o tentativă de Red Alert 2, pentru o victorie de mai puţin de 2 minute.

S-a jucat DotA unde ne-am luat bătaie jenibil de la Dragoş după care ne-am luat bătaie jenibil de la compuri, după care am bătut şi noi compurile.

Distracţia principală a fost la Counter-Strike datorită multor personaje implicate, la Quake a fost un pic mai anostă situaţia datorită unui tirangiu însă surpriza serii a avut loc la Need For Speed Underground II unde din patru locuri pe linia de start… cea mai mare bătălie la cea finală a fost pentru locul trei.

Fiind ora 9:00 am trezit personajele care plecaseră să stea întinse la 3 pentru o oră, am împachetat tot şi i-am evacuat pe omuleţi, pe unii ajutându-i cu ceva transport.

Am ajuns acasă, am făcut puţin service la desktop şi am făcut cea mai mare parte a curăţeniei după care am căzut la datorie reveninnd la orele 17:00 pentru finalizare.

O seară plăcută, nu ştiu dacă la general, dar nu cred că aş mai repeta-o în condiţiile astea.

Bătrânul Dexter avea dreptate, cu focu’ nu-i de joacă. Bine, mai erau ceva personaje care spuneau asta… da trebuia reţinut doar ăla mai idiot.

Se face că săptămâna asta a fost una lungă, da lungă, nu serios… chiar a fost lungă şi se bâzâia ca în weekend să spargem şirul de evenimente proaste să ne adunăm la un grătar. Astea de obicei vindecă tot, prin faptu că aduc alte evenimente :eek: . La adunare s-au prezentat următoarele mijloace de transport: Bijuteria galbenă a ceferistului, Olteanul infam al lui Iulius şi Radu pe o chestie ce cândva a apărut “Bercenarilor”, probabil de aia acu mai are doar două roţi… Totuşi jucăria lui roşie a captat atenţia lui Iulius care a zis că s-ar duce cu el “pentru senzatii” doar că cine i-ar conduce apoi Olteanu? Ca să vezi întâmplare, şanse minime… aveam permisu la mine :-” . Uşor de anticipat că a urmat cea mai lejeră şi comodă plimbare posibilă…. la Andrei în maşină. Noi ne-am mai agitat puţin, liniile drepte aparţineau motorului, virajele mie. Cumpărăturile au trecut repede, cel puţin cele din Metro că am pierdut apoi ceva ore căutând diverse.

Cartodrumu nostru drag, era asaltat de ceva oameni talentaţi în spatele gogoşii, n-am văzut decât 2 accidente evitate la limită si n-am auzit decât o troznitură serioasă.

Revenind, băi… facem focu’, facem facem, logic că erau trei spectatori, Ceferistu-mi făcea focu’ şi Iulian îşi trăia plăcerea lui absolută… se ocupa de carne . La un moment mai liber Iulius a zis să-şi fugărească verzuliu să vadă ce poate înainte să facă ceva schimbări, şi a ajuns să mai schimbe câte ceva din pricina uzurii . Uite aşa făceam noi mecanică la ora 2 azi, că de mâncat nu se punea problema, ni se lungeau urechile şi verificam capetele de bară. Oricum, rulmentul pocnit al lui Iulius era nimic în comparaţie cu micuţul cărbune care probabil continea vreun buzunar de gaz şi care a făcut o surpriză măcelarului… l-a epilat instant pe încheietură când a explodat

De aici au urmat câteva minute de glume bolnave până a fost gata mâncarea, moment în care au urmat mai multe minute de glume bolnave şi apoi împachetarea şi încă un set de glume bolnave şi într-un final am ajuns acasă bucuroşi că n-am avut ocazia să mâncăm alunele, trişti că n-am avut ocazia sa finalizăm grătaru care hrănea 8-9 inşi lejer… nu 4,5 câţi eram noi.

Eh… în concluzie, fu bine, mai puţin pentru cel care a mirosit a porc pârlit aseară

N-am mai scris de ceva timp, din pricina a prea mult liber, dar acum revin, pe mici rezumate:

Circulaţia în oraş se înrăutăţeşte, dar există speranţă pe viitor. Mulţi dintre şoferii “versaţi” sunt parcă din ce în ce mai frustraţi şi comit tot soiul de erori (uită să revină pe sensul lor după depăşire, fac dreapta şi se înscriu pe banda doi, fac zig-zag in intersecţii circulare, etc.) iar speranţa o văd la actualii cursanţi, care sunt tot mai mulţi capabili să stăpânească o plecare, o încadrare, o viteză mai mare de 25 km/h… etc. Totodată un merit în această deteriorare l-a avut şi faptul că oraşul Galaţi a fost onorat cu o vizită din partea infamei Mona Lisa pe aici de stăteau ăia cu şapca-n alb în mai toate intersecţiile şi se făceau că dirijează traficu’ încurcând treburile. Naiba să le ia de autorizaţii zeu vs muritori de rând. Altă belea a limitat azi traficul în zona căminelor studenţeşti, da aici e vina unei colege care a ieşit în grabă şi a fost declarată bombă sexy de au venit geniştii să vadă situaţia.

Alt mic, nimic, politic poartă forma unui  nene care emană pretenţii de primar deşi are un cazier foarte colorat. N-a reuşit acum 4 ani din postura de candidat independent s-a dat pe brazdă acum, formând o alianţă cu unul din partide, unul din cei blamaţi în fosta candidatură, pentru că… na… să arunci cu pui în mulţime din camion nu mai merge, nici să trimiţi scrisori în care să promiţi că nu promiţi nimic. Fiind într-un partid acum, ies din ce în ce mai multe în discuţie… Nu are mare relevanţă atât timp cât respectivul îşi face o reputaţie negativă chiar printre proprii angajaţi care l-au susţinut în trecut.

Acum ne ştergem pe încălţări ieşim din subiectul ăsta şi prezint lucruri care m-au implicat. Nu s-a făcut “Albastru sideral” anu’ ăsta aşa că singura soluţie este să mergi la un atelier unde se prepară vopselurile. Ei bine treaba-i alta:

“Noi facem amestec doar pentru culorile din fabrică, STAS-uri”

“Şi de ce aş veni aici să plătesc suplimentar când o pot cumpăra pe aia?”

“Păi…”

“La revedere”

Din noroc chior am dat de un nene care are ingredientele dintr-un stoc mai vechi şi le amestecă mâine sperând că iese la fel de aspectuos.

Matico mi-a făcut şi el o surpriză demonstrându-mi că uşa de la şofer se poate închide şi involuntar astfel separându-mă de cheile care erau în contact… eh… aşa îţi faci prieteni taximetrişti şi înveţi să deschizi o maşină fără chei. :eek: În afară de surpriza asta s-a ţinut de meserie şi m-a servit corespunzător.

Punctul culminant al serviciului fiind transportul la locaţia unui grătar organizat în al meu cerc prin treaba aia numită facultate, unde, spre deliciul tuturor colegul Flubber a folosit un şorţ pus “pe dos” de mama gazdei să “nu-l deochiem” . Ca la orice grătar distracţia a stat în consumul de băuturi … acidulate. Nu vă luaţi de mine că am făcut ca-n vorba aia: “Numa bou’ şi şoferu’ beau apă”. Oricum mi-am găsit distracţia în a mă bucura de cei care nu erau niciuna de mai sus, de fapt, cu precădere de cele care nu erau în categoriile de mai sus.

Şi pentru un deznodământ plăcut, pe drumul înapoi am văzut apogeul idioţeniei la volan… un Opel cu numere străine, făcând flash-uri pentru cam un minut tramvaiului să se dea la o parte, pentru ca în final să depăşească prin dreapta…

Mare ţi-e grădina Doamne…. şi e plină de legume.

P.S.  Prea mulţi oameni sunt înscrişi în AIESEC de nu mai ştiu să vorbească româna fără s-o umfle cu engleză, iniţiativa onorabilă în a stinge luminile şi aparatele electrice ale căror uz nu este absolut necesar pentru o oră. Spun asta pentru că am primit suficiente mass-uri (dragele de ele) cu “Earth hour” dar nici unu cu varianta românească. Spun că e onorabilă şi o recomand… dar eu sunt ca popa de multe ori.

Te-ai gândit vreodată că duci o viaţă liniştită, că toate se întâmplă în perfectă conformitate cu un program prestabilit?

Fă schimb de locuri cu mine să vezi cum te umpli de surprize!

Cea mai mare pe ziua de azi: Tentativa de a verifica mailul: deschid Yahoo! Messenger şi văd imediat în systray plicul galben. Dublu click pe el, hop începe vulpea focoasă conectarea: … finding…waiting for…connecting to… şi poc prima scenă a la Johnny Bravo în preajma unei femei frumoase:

The connection has timed out

The server at us.f448.mail.yahoo.com is taking too long to respond.

* The site could be temporarily unavailable or too busy. Try again in a few
moments.

* If you are unable to load any pages, check your computer’s network
connection.

* If your computer or network is protected by a firewall or proxy, make sure
that Firefox is permitted to access the Web.

Hmm, oroarea asta n-am prea văzut-o la ei, Refresh… nimic.

Tentative în IE7 … acelaşi succes.

Întreb ceva lume de le merge meilu; normal, merge. Hmm, o fi vreo problemă cu serverul şi trebuie aşteptat. Mă uit mai atent la Y!M şi observ că nici după două refresh-uri nu se încărcau avatarele în listă. Nu e bine, la unii vedeam un avatar vechi schimbat deja (probabil salvat în cache).

Plec de-mi îmi văd de treburi şi după câteva ore sunt înapoi… aceeaşi situaţie. Încerc să reinstalez Y!M, iniţial nici ăsta nu merge (păi na, nu o duceam cam bine?). Graţie unui server de hosting găsesc kit-ul complet şi instalez. Acu se schimbă situaţia: Nu se încărca nici un avatar, nici măcar al meu :eek: .

Am mai pierdut vreo oră cu tentative de schimbări minore… rezultatul în continuare 0.

Acum nu pot decât să sper că problema e întradevăr doar de la ei şi aştept să se rezolve. Dacă nu, iar mă aşteaptă o bucată bună de timp la butonat să hie! totu’ bine.

Haz de necaz la un meci de baseball cu o reclamă Yahoo! lângă un marcaj al jocului:

Ulterior am aflat că nici de status n-am noroc… las că-i bine.

Mare zi azi…cam de vreo 24 de ore.

Şi mai e mare dintr-un alt motiv: două colege au schimbat azi prefixul, s-au făcut gagici de douăzeci şi ceva… (chiar dacă momentan e vorba de ore). Dimineaţă după ceva agitaţie specifică lipsei mele de activitate ne-am adunat colegii să organizăm treburi cu cadouri, flori şi alte alea. La 9:40 s-a prezentat toată lumea exact cum se discutase pentru 9:15. S-a făcut cheta, distribuirea monetarului, împărţirea responsabilităţilor şi spargerea găştii în grupuri desemnate fiecare cu ceva de achiziţionat. Dezastrul logistic a reuşit într-un final să ne aducă la locul stabilit cu bunătăţile şi am început să ne copilărim şi să ne distrăm cu toţii.

Ca la orice ieşire de-a noastră în localul în cauză mai apăreau râsete colorate ceva mai bine sonorizate, discuţii sau comentarii stupide (toate în numele distracţiei şi bunei dispoziţii, bineînţeles). Voie bună pentru toţi, fără să fie deranjaţi cei din jur. Eh da  staţi puţin… trăim în ţara contrastelor, de ce să fie lucrurile normale când se poate să ne bucurăm de vreo idioţenie? În cazul de faţă s-a materializat sub forma a doi copilaşi de vreo 20 şi ceva de ani îmbrăcaţi cu gust de căutător de aur. Micuţii s-au aşezat la o masă paralelă cu a noastră şi începând să comenteze la cam orice copilărie (doar e domeniul lor… ce naiba) şi să facă pe interesanţii de fiecare dată când se ridica cineva de la masă.

Apelez la ignoranţă, se aud tot mai des idioţenii şi nici măcar una să fi fost amuzantă, ţintele variază; idiotenia rezistă. Ne vedem de ale noastre respectivii nu conteneau deşi nimeni nu le dădea atenţie. Într-un final ni s-a ajuns de amuzamente pe seama horoscopului şi proaspetelor noastre băbăciuni :eek: , ele cer nota şi începem să ne rărim de la masă urmând să le aşteptăm la ieşire. Mă ridic îmi iau haina şi dau cu privirea de unul dintre rudele lui Ţopescu ce-şi permite să mă întrebe:

La ce liceu eşti?

…

Auzi, băiatu’! La ce liceu eşti?

Nu sunt la liceu, am 12 clase înaintea ta.

Mă gândeam eu…de la şcoală-s băieţii.

Ies

Ceva mai târziu una din sărbătorite menţionează că a arătat buletinul unuia dintre luminaţi să îi demonstreze vârsta

Încheiere:

Corina şi Monica: să ne trăiţi şi să arătaţi la bătrâneţe la fel de bine

Gheorghe şi Vasile: să ne trăiţi şi să gândiţi la bătrâneţe la fel de bine.