După ceva timp… am păstrat tradiţia vie, cu un grătar liniştit, cuminte şi perfect normal.

În ciuda unor mici deficienţe de organizare, mulţimea adunată a fost decentă, si cosul de cumparaturi ajungea la ceva distractie.

Am ajuns frumos la locul faptelor, ne-am pus pe pregătirile de rigoare când un personaj prezent a descoperit o lipsa cheie maşină. Noroc că ştia cineva unde era.

“Băăă, care a văzut cheia mea?”

“Am văzut-o eu sigur, e în portbagaj.”

“Aaaa, bun, bun.”

Bun bun, numai că respectiva cheie era în portbagajul închis. Nu-i nimic, un mic impediment. Bine că n-aveam chei fixe să dăm jos bancheta. Cu puţin ajutor extern s-a rezolvat şi beleaua asta.

Revenim… Puţină muzică, puţine plimbări, putin patinaj şi ceva emotii la un şanţ, toate finalizate cu bine slavă domnului.

Apoi a venit momentul serii.

GRĂTARUL!

Ceferistu’ ne fu’ bucătar şi merită depline laude, micii şi cârnaţii nu erau prea speciali însă pieptul de pui era aproape comestibil! Oricum la ce foame aveam nu conta, ciocu era mic şi joc de încheieturi după muştar :eek: .

Plini, ne-am adunat gunoaiele, am mers de am dat ceva telefoane (unele interurbane, altele intercontinentale) şi ne-am pus uşor pe drum spre case. Uşorul ăla s-a ambalat un pic intr-una din maşini, creeând emoţia serii pentru cei din cealaltă şi probabil şocul vieţii pentru cei din cea ambalată. Un noroc fantastic a făcut ca totul să iasă iar fără pagube umane sau materiale (aproape…). Problema era de scos beleazna de maşină din grădina blocului (grădină care fusese deja violată, deci gard n-avea) fără să chice în groapa de canal ce fugise sub roţi. Nu-i nimic, cu ajutorul băieţilor forţoşi de eram de fată n-a fost mare lucru. Doar că la aşezare norocu’ se terminase. Cum nu s-a anunţat eliberarea, am fost premiat cu degetele umflate.

După un mic shakedown, ne-am găsit pe terenul de baschet la o partidă nocturnă. Nea paznicu un pic şocat de apariţia noastră la o oră atât de devreme (2 a.m cred). Şi mai zice guvernu’ că tinerii nu fac sport. Chiar periculos sportu nostru. Am făcut un mic derapaj de mi-am ştanţat un aspect de zgură pe partea dreaptă a posteriurului.

Pentru liniştirea sufletului şi fizicului am făcut o mică plimbare care ne-adus şi pe la o mică plimbare spre vamă (locul ştiut :-”) şi prin orăşel puţin… unde ne-am spus ultimu la revedere, în jur de…4 a.m.

Cum am ajuns cu toţii acasă cu bine trebuie să mulţumim celor care ne-au susţinut: Real, jaru’ şi ceru’ şi bineînţeles fantasticului organizator, care îşi cere scuze pentru întârziere în a anunţa anumite personi.

Eu in culmea fericirii

Cam acum 24 de ore se dezlănţuia haosul pe la mine pe acasă. În urmă cu vreo două zile stătui eu şi mă gândişi:

“Băi ce bine arată gagica!”

De fapt nu, altceva:

“Băi… grupu ăsta a nostru se distrează la grătare bine de tot. Când ne mai distrăm binişor? Păi, pe la un chef unde e şi ceva băutură. Mai e ceva? Păi… ar fi LAN Party-u… Oare reuşesc să le unesc pe toate? Cred că da, numai că trebuie să negociez cu cei implicaţi”

Şi uite aşa se născuse ideea şi chefu de acţiune, apoi am prezentat o schiţă nefinisată a proiectului câtorva persoane… După reacţiile minunate se vestea ceva la fel de mare pecât părea pe hârtie. Trece o zi, se face prima consulatare serioasă a programelor, apar avertizările de eliberare a lor acolo unde era cazu, se face o estimare de buget… şi se planifică pentru ieri toată târăşenia. Ieri pe la ora 14:30 am început să ne plimbăcim pe colo colo trei dintre noi şi am mai stabilit ordinea întâmplărilor mai detaliat şi am început cumpărăturile pregătitoare. Am dat ceva telefoane şi am pus treaba pe drum.

Poveste scurtată puţin pe la ora 22:00 majoritatea aveam nervii întinşi la maxim, unu avea nervii stresaţi din pricina unor setări inteligente are unor “uindoze” de aceeaşi natură, unu era nemulţumit de cum avea să refacă ceva setări ale unui ISP diştept rău, alta era super fericită că prinsese loc de cinste la sclavie în bucătărie (glumesc… mai toţi ne-am luat ceva sectoare de făcut, doar că s-au realocat ceva muncitori şi s-au dezechilibrat volumele de muncă) şi tot aşa.

Pe la miezu nopţii ne-am pus pe mâncare (adăpatu’ începuse mai devreme), eveniment care pe lângă munţi de mâncare a inclus discuţii idioate şi puţină degenerare din partea a doi membri ba mai obosiţi, ba mai … consumaţi…

Într-un final am ajuns si la partea cu LAN din party. De menţionat că majoritatea celor implicaţi aici erau conectaţi prin wLAN şi micul meu router MSI RG60SE a făcut faţă cu brio, loss-ul fiind mai puţin decât  ne-am fi aşteptat.

S-a jucat Counter-Strike, aici am ieşit foarte bine din ecuaţie… prin faptul că eu ca prin minune n-aveam lag ca mulţi alţii care erau mult mai buni de fapt.

S-a jucat Quake III, aici am ieşit pe locul secund pentru că alţii n-aveau lag şi na… era previzibil…

S-a jucat o tentativă de Red Alert 2, pentru o victorie de mai puţin de 2 minute.

S-a jucat DotA unde ne-am luat bătaie jenibil de la Dragoş după care ne-am luat bătaie jenibil de la compuri, după care am bătut şi noi compurile.

Distracţia principală a fost la Counter-Strike datorită multor personaje implicate, la Quake a fost un pic mai anostă situaţia datorită unui tirangiu însă surpriza serii a avut loc la Need For Speed Underground II unde din patru locuri pe linia de start… cea mai mare bătălie la cea finală a fost pentru locul trei.

Fiind ora 9:00 am trezit personajele care plecaseră să stea întinse la 3 pentru o oră, am împachetat tot şi i-am evacuat pe omuleţi, pe unii ajutându-i cu ceva transport.

Am ajuns acasă, am făcut puţin service la desktop şi am făcut cea mai mare parte a curăţeniei după care am căzut la datorie reveninnd la orele 17:00 pentru finalizare.

O seară plăcută, nu ştiu dacă la general, dar nu cred că aş mai repeta-o în condiţiile astea.

Bătrânul Dexter avea dreptate, cu focu’ nu-i de joacă. Bine, mai erau ceva personaje care spuneau asta… da trebuia reţinut doar ăla mai idiot.

Se face că săptămâna asta a fost una lungă, da lungă, nu serios… chiar a fost lungă şi se bâzâia ca în weekend să spargem şirul de evenimente proaste să ne adunăm la un grătar. Astea de obicei vindecă tot, prin faptu că aduc alte evenimente :eek: . La adunare s-au prezentat următoarele mijloace de transport: Bijuteria galbenă a ceferistului, Olteanul infam al lui Iulius şi Radu pe o chestie ce cândva a apărut “Bercenarilor”, probabil de aia acu mai are doar două roţi… Totuşi jucăria lui roşie a captat atenţia lui Iulius care a zis că s-ar duce cu el “pentru senzatii” doar că cine i-ar conduce apoi Olteanu? Ca să vezi întâmplare, şanse minime… aveam permisu la mine :-” . Uşor de anticipat că a urmat cea mai lejeră şi comodă plimbare posibilă…. la Andrei în maşină. Noi ne-am mai agitat puţin, liniile drepte aparţineau motorului, virajele mie. Cumpărăturile au trecut repede, cel puţin cele din Metro că am pierdut apoi ceva ore căutând diverse.

Cartodrumu nostru drag, era asaltat de ceva oameni talentaţi în spatele gogoşii, n-am văzut decât 2 accidente evitate la limită si n-am auzit decât o troznitură serioasă.

Revenind, băi… facem focu’, facem facem, logic că erau trei spectatori, Ceferistu-mi făcea focu’ şi Iulian îşi trăia plăcerea lui absolută… se ocupa de carne . La un moment mai liber Iulius a zis să-şi fugărească verzuliu să vadă ce poate înainte să facă ceva schimbări, şi a ajuns să mai schimbe câte ceva din pricina uzurii . Uite aşa făceam noi mecanică la ora 2 azi, că de mâncat nu se punea problema, ni se lungeau urechile şi verificam capetele de bară. Oricum, rulmentul pocnit al lui Iulius era nimic în comparaţie cu micuţul cărbune care probabil continea vreun buzunar de gaz şi care a făcut o surpriză măcelarului… l-a epilat instant pe încheietură când a explodat

De aici au urmat câteva minute de glume bolnave până a fost gata mâncarea, moment în care au urmat mai multe minute de glume bolnave şi apoi împachetarea şi încă un set de glume bolnave şi într-un final am ajuns acasă bucuroşi că n-am avut ocazia să mâncăm alunele, trişti că n-am avut ocazia sa finalizăm grătaru care hrănea 8-9 inşi lejer… nu 4,5 câţi eram noi.

Eh… în concluzie, fu bine, mai puţin pentru cel care a mirosit a porc pârlit aseară

N-am mai scris de ceva timp, din pricina a prea mult liber, dar acum revin, pe mici rezumate:

Circulaţia în oraş se înrăutăţeşte, dar există speranţă pe viitor. Mulţi dintre şoferii “versaţi” sunt parcă din ce în ce mai frustraţi şi comit tot soiul de erori (uită să revină pe sensul lor după depăşire, fac dreapta şi se înscriu pe banda doi, fac zig-zag in intersecţii circulare, etc.) iar speranţa o văd la actualii cursanţi, care sunt tot mai mulţi capabili să stăpânească o plecare, o încadrare, o viteză mai mare de 25 km/h… etc. Totodată un merit în această deteriorare l-a avut şi faptul că oraşul Galaţi a fost onorat cu o vizită din partea infamei Mona Lisa pe aici de stăteau ăia cu şapca-n alb în mai toate intersecţiile şi se făceau că dirijează traficu’ încurcând treburile. Naiba să le ia de autorizaţii zeu vs muritori de rând. Altă belea a limitat azi traficul în zona căminelor studenţeşti, da aici e vina unei colege care a ieşit în grabă şi a fost declarată bombă sexy de au venit geniştii să vadă situaţia.

Alt mic, nimic, politic poartă forma unui  nene care emană pretenţii de primar deşi are un cazier foarte colorat. N-a reuşit acum 4 ani din postura de candidat independent s-a dat pe brazdă acum, formând o alianţă cu unul din partide, unul din cei blamaţi în fosta candidatură, pentru că… na… să arunci cu pui în mulţime din camion nu mai merge, nici să trimiţi scrisori în care să promiţi că nu promiţi nimic. Fiind într-un partid acum, ies din ce în ce mai multe în discuţie… Nu are mare relevanţă atât timp cât respectivul îşi face o reputaţie negativă chiar printre proprii angajaţi care l-au susţinut în trecut.

Acum ne ştergem pe încălţări ieşim din subiectul ăsta şi prezint lucruri care m-au implicat. Nu s-a făcut “Albastru sideral” anu’ ăsta aşa că singura soluţie este să mergi la un atelier unde se prepară vopselurile. Ei bine treaba-i alta:

“Noi facem amestec doar pentru culorile din fabrică, STAS-uri”

“Şi de ce aş veni aici să plătesc suplimentar când o pot cumpăra pe aia?”

“Păi…”

“La revedere”

Din noroc chior am dat de un nene care are ingredientele dintr-un stoc mai vechi şi le amestecă mâine sperând că iese la fel de aspectuos.

Matico mi-a făcut şi el o surpriză demonstrându-mi că uşa de la şofer se poate închide şi involuntar astfel separându-mă de cheile care erau în contact… eh… aşa îţi faci prieteni taximetrişti şi înveţi să deschizi o maşină fără chei. :eek: În afară de surpriza asta s-a ţinut de meserie şi m-a servit corespunzător.

Punctul culminant al serviciului fiind transportul la locaţia unui grătar organizat în al meu cerc prin treaba aia numită facultate, unde, spre deliciul tuturor colegul Flubber a folosit un şorţ pus “pe dos” de mama gazdei să “nu-l deochiem” . Ca la orice grătar distracţia a stat în consumul de băuturi … acidulate. Nu vă luaţi de mine că am făcut ca-n vorba aia: “Numa bou’ şi şoferu’ beau apă”. Oricum mi-am găsit distracţia în a mă bucura de cei care nu erau niciuna de mai sus, de fapt, cu precădere de cele care nu erau în categoriile de mai sus.

Şi pentru un deznodământ plăcut, pe drumul înapoi am văzut apogeul idioţeniei la volan… un Opel cu numere străine, făcând flash-uri pentru cam un minut tramvaiului să se dea la o parte, pentru ca în final să depăşească prin dreapta…

Mare ţi-e grădina Doamne…. şi e plină de legume.

P.S.  Prea mulţi oameni sunt înscrişi în AIESEC de nu mai ştiu să vorbească româna fără s-o umfle cu engleză, iniţiativa onorabilă în a stinge luminile şi aparatele electrice ale căror uz nu este absolut necesar pentru o oră. Spun asta pentru că am primit suficiente mass-uri (dragele de ele) cu “Earth hour” dar nici unu cu varianta românească. Spun că e onorabilă şi o recomand… dar eu sunt ca popa de multe ori.

Te-ai gândit vreodată că duci o viaţă liniştită, că toate se întâmplă în perfectă conformitate cu un program prestabilit?

Fă schimb de locuri cu mine să vezi cum te umpli de surprize!

Cea mai mare pe ziua de azi: Tentativa de a verifica mailul: deschid Yahoo! Messenger şi văd imediat în systray plicul galben. Dublu click pe el, hop începe vulpea focoasă conectarea: … finding…waiting for…connecting to… şi poc prima scenă a la Johnny Bravo în preajma unei femei frumoase:

The connection has timed out

The server at us.f448.mail.yahoo.com is taking too long to respond.

* The site could be temporarily unavailable or too busy. Try again in a few
moments.

* If you are unable to load any pages, check your computer’s network
connection.

* If your computer or network is protected by a firewall or proxy, make sure
that Firefox is permitted to access the Web.

Hmm, oroarea asta n-am prea văzut-o la ei, Refresh… nimic.

Tentative în IE7 … acelaşi succes.

Întreb ceva lume de le merge meilu; normal, merge. Hmm, o fi vreo problemă cu serverul şi trebuie aşteptat. Mă uit mai atent la Y!M şi observ că nici după două refresh-uri nu se încărcau avatarele în listă. Nu e bine, la unii vedeam un avatar vechi schimbat deja (probabil salvat în cache).

Plec de-mi îmi văd de treburi şi după câteva ore sunt înapoi… aceeaşi situaţie. Încerc să reinstalez Y!M, iniţial nici ăsta nu merge (păi na, nu o duceam cam bine?). Graţie unui server de hosting găsesc kit-ul complet şi instalez. Acu se schimbă situaţia: Nu se încărca nici un avatar, nici măcar al meu :eek: .

Am mai pierdut vreo oră cu tentative de schimbări minore… rezultatul în continuare 0.

Acum nu pot decât să sper că problema e întradevăr doar de la ei şi aştept să se rezolve. Dacă nu, iar mă aşteaptă o bucată bună de timp la butonat să hie! totu’ bine.

Haz de necaz la un meci de baseball cu o reclamă Yahoo! lângă un marcaj al jocului:

Ulterior am aflat că nici de status n-am noroc… las că-i bine.