Sau cum se spune prin facultatea mea: am ieşit în oraş cu grupa pentru o seară.

Ar fi multe de zis, da sincer mi-e lene şi voi lista doar ce e important.

Am baut o bere (două, poate trei-patru) liniştit.

Au fost mai mulţi colegi şi gagii/gagicile decât mă aşteptam.

Au fost cel puţin 30 minute în care fiecare de acolo s-a simţit bine (excepţie o persoană care nu s-a simţit bine din motive fiziologice probabil).

A băut putzi da nu a luat microfonu’ la scandal cum mă aşteptam.

O seară “caraoche” poate fi distractivă indiferent de calitatea vocală a persoanelor care decid să interpreteze ce oferă DJ-ul.

Am avut chef de-un dans, două (iar paranteză…). Ştiu că nu-s talentat la asta dar plăcerea vine şi de la nepricepuţi şi a fost ok, n-a murit nimeni de râs pe lângă mine.

Am cântat (să nu uit să beau câţiva litri de apă şi să mănânc ceva să am voce şi mâine).

Am ajuns acasă cu ajutorul unui prieten care se aproprie de finalul zilelor sale (ca taximetrist) cu care am avut o discuţie plăcută.

Acum stau şi vorbesc pe messenger în loc să dorm ca oamenii, deci încă am un “Buzz” favorabil de pe urma experienţei.

Yep, e plictisu mare.

Uite aşa m-am luat de uitat prin blogroll şi am găsit ceva care m-a amuzat cu adevărat.

Mergi la google.com iar în caz de eşti redirecţionat automat spre .ro click aici.

Acu selectezi frumos codul ăsta şi îl pui peste url-ul google.

Now watch the magic happen

Via mipo.ro

E valabilă treaba cu acelaşi cod şi la yahoo.com youtube.com si alte domenii însă la mine nu prea a ieşit… poate aveţi voi noroc.

Amuzamentul serii…

Poate nu e pe bune dar e super ideea şi realizarea asemeni.

Aţi face aşa ceva? Eu fără îndoială

Mulţumiri lui X-Pilot pentru recomandare.

Să fim gentălmeni şi să-i zicem aşa la vinişoru de l-am stricat în urmă cu puţine minuţele împreună cu unu zis Ceferistu’ la volan. Nu vă gândiţi la prostii da? Sunt unu dinăla responsabil în spatele covrigului. Era frig afară aşa că am mers cu maşina la cel mai apropiat non-stop cu băuturi alcoolice, apoi am fost să vedem unde e Poliţia Comunitară pe Traian (254), apoi am parcat şi stând la căldurică am stricat vinu’ şi ceva discuţii.

De menţionat este că am plecat doi morocănoşi, de îl făceam pe Walter Matthau să se ruşineze la ce talent avem în a strâmba feţe, şi ne-am întors doi copii ce abia se întorceau de la joacă: zâbind, amintindu-ne prostii care fără alte prostii nu se aduc aminte şi un pic obosiţi. Pentru prima oară în mult timp, am observat iar un cer frumos, senin şi plin de nişte stele fermecătoare… aerul răcoros era parcă exact ce era necesar pentru un dezmăţ în doi… altfel decât cel între doi beţivi cu sticla aproape la discuţii într-o maşină parcată.

Ăla rămâne pentru alte ocazii, în alte “planuri” şi cu întrebări care “cercetează” dincolo de “Jocuri pe care le-am terminat de drag” şi dincolo de orice, practic, tot.

Bun e vinul

Gata cu siropeala, siropu’ de l-am servit nu purta embleme cu fructe şi nici sigle de expectorante… purta o simplă marcă, de tradiţie, de bun simţ, de distracţie, de…. noi.

Trăiască Murfatlar, singurul dicţionar pentru a-mi vorbi limba uneori.

În rest, beţi o gură de sifon plat!

După ceva timp… am păstrat tradiţia vie, cu un grătar liniştit, cuminte şi perfect normal.

În ciuda unor mici deficienţe de organizare, mulţimea adunată a fost decentă, si cosul de cumparaturi ajungea la ceva distractie.

Am ajuns frumos la locul faptelor, ne-am pus pe pregătirile de rigoare când un personaj prezent a descoperit o lipsa cheie maşină. Noroc că ştia cineva unde era.

“Băăă, care a văzut cheia mea?”

“Am văzut-o eu sigur, e în portbagaj.”

“Aaaa, bun, bun.”

Bun bun, numai că respectiva cheie era în portbagajul închis. Nu-i nimic, un mic impediment. Bine că n-aveam chei fixe să dăm jos bancheta. Cu puţin ajutor extern s-a rezolvat şi beleaua asta.

Revenim… Puţină muzică, puţine plimbări, putin patinaj şi ceva emotii la un şanţ, toate finalizate cu bine slavă domnului.

Apoi a venit momentul serii.

GRĂTARUL!

Ceferistu’ ne fu’ bucătar şi merită depline laude, micii şi cârnaţii nu erau prea speciali însă pieptul de pui era aproape comestibil! Oricum la ce foame aveam nu conta, ciocu era mic şi joc de încheieturi după muştar :eek: .

Plini, ne-am adunat gunoaiele, am mers de am dat ceva telefoane (unele interurbane, altele intercontinentale) şi ne-am pus uşor pe drum spre case. Uşorul ăla s-a ambalat un pic intr-una din maşini, creeând emoţia serii pentru cei din cealaltă şi probabil şocul vieţii pentru cei din cea ambalată. Un noroc fantastic a făcut ca totul să iasă iar fără pagube umane sau materiale (aproape…). Problema era de scos beleazna de maşină din grădina blocului (grădină care fusese deja violată, deci gard n-avea) fără să chice în groapa de canal ce fugise sub roţi. Nu-i nimic, cu ajutorul băieţilor forţoşi de eram de fată n-a fost mare lucru. Doar că la aşezare norocu’ se terminase. Cum nu s-a anunţat eliberarea, am fost premiat cu degetele umflate.

După un mic shakedown, ne-am găsit pe terenul de baschet la o partidă nocturnă. Nea paznicu un pic şocat de apariţia noastră la o oră atât de devreme (2 a.m cred). Şi mai zice guvernu’ că tinerii nu fac sport. Chiar periculos sportu nostru. Am făcut un mic derapaj de mi-am ştanţat un aspect de zgură pe partea dreaptă a posteriurului.

Pentru liniştirea sufletului şi fizicului am făcut o mică plimbare care ne-adus şi pe la o mică plimbare spre vamă (locul ştiut :-”) şi prin orăşel puţin… unde ne-am spus ultimu la revedere, în jur de…4 a.m.

Cum am ajuns cu toţii acasă cu bine trebuie să mulţumim celor care ne-au susţinut: Real, jaru’ şi ceru’ şi bineînţeles fantasticului organizator, care îşi cere scuze pentru întârziere în a anunţa anumite personi.

Eu in culmea fericirii