E posibil sa incep 2012 cu un minus considerabil la ultimul subpunct din rezolutiile articolului anterior.

Nu mai e nimic de zis, sunt veritabil plictisit si incredibil de batran. Degeaba fac glume cu tema “stii ca esti batran cand” ca in mod tot mai evident ma regasesc in continutul lor de nu e adevarat.

Ma gandesc cum ar merge muzica si fara distorsionari la volum usor mai mic.

Ma gandesc cum e ciudat ca majoritar baietii sunt la dans; asta in ciuda unui raport echilibrat intre sexe.

Ma gandesc cum de am ajuns sa fac “live blogging” la petrecerea de an nou.

Noaptea dintre ani

Sursa foto: Stafford’s

Ma gandesc cum ma gandesc la cam multe lucruri in loc sa ma distrez.

Incep sa cred ca nu mai stiu sa ma distrez. Poate e grupul. Poate caut scuze pentru propria-mi problema.

Ramane de vazut. Din seara asta nu pot sa spun ca am plecat cu vreo revelatie si, chiar daca mai e timp, nu vad mari sperante catre alta discutie.

Poate-s pur si simplu intepat de singuratate dar cred ca e ceva mai mult. Anu’ asta am de lucru pe atatea planuri de parca am cazut de pe fata pamantului.

Mna, mai spune lumea ca nu-s crestin cand adirmatiile mele dovedesc cam cata incredere am in faptul ca Pamantul este plat.

Cred că de 15-16 ani ascult piesa asta în mod garantat de anul nou:

Mai ascult şi altele, dar niciuna n-are un efect macar in apropriere. Mulţumesc tuturor celor care mi-au trimis urări mie, nu grupului.

E numai bună să te întorci acasă.

Când te întorci acasă la ora 4, inclusiv în situaţiile în care “azi” ai de lucru, e o reuşită.

Ceva în seara anterioară a mers bine. Deşi la un moment dat a fost implicat o cantitate de alcool, n-a fost nici pe departe un aspect important al evenimentelor ce au urmat.

Am jucat mima, ca pe vremuri, prin facultate. Un pic de cearta, un pic de jena, multă distracţie şi per total o seară reuşită.

Ora 4

Faptul că am ajuns apoi în cartier trei prieteni, foşti colegi şi am stat de vorbă cam patru ore despre subiecte atât de variate că nu are rost să le enumăr.

Ce e important e că am vorbit de istorie, drepturile omului şi despre relaţii apuse.

Până la ora patru.

Pe data viitoare tinerilor (sper).

Deşi când mă urc pe cântar citirea de acolo ar indica altceva, mi-e mai dor de experienţa grătarului în sine decât de altceva.

Afară vremea e parcă tot mai umană şi tot mai pregătitoare pentru un astfel de eveniment. Grătarul este la modul cel mai simplu, epicentrul distracţiei în viaţa mea.

Nu vă zic mai mult că deja devin prea melancolic şi-o să râdă lumea de mine. Pentru mine e foarte important ce crede lumea

Legat de următorul grătar, sper ca până atunci să nu uit că vreau să facem asta:

În principiu, nicăieri, online tot aici voi fi, sper ca frecvenţa mea de a fi aici să fie considerabil îmbunătăţită cât de curând.

Unde am dispărut fizic e cu totul altă poveste, am reuşit să mă pot muta în Iaşi fără mari incidente. De fapt stai, e posibil să fi fost unul pe traseu dar întrucât mi-a plăcut atât de mult chiar nu contează că altora nu li s-a părut la fel de interesant.

Companioni la drum au fost ea, Beţivu’, Tenia şi Megane-ul de care vă ziceam aici.

Betivul juca Worms si Roxana se juca de-a Tenia

A fost o zi bună, am spus glume, am tachinat lumea ne-am plimbat cu maşina, am mâncat (cu mulţi oxidanţi) la McDonald’s, am înjurat ceva personi prin trafic (dacă stau bine să mă gândesc asta nu-i ceva atât de interesant încât să scrii pe blog) dar mai presus de toate am cântat de mi-a răcit roacăru’ după atâta aer rece.
Citeşte în continuare

Mi-am găsit o sursă de amuzament :

Am găsit clipul ăsta aici, m-am uitat de câteva ori la el şi vreau să zic că m-a pufnit râsul de fiecare dată.

Păreri sunt de toate părţile, pentru mine e un caz “open and shut”. Nu mă interesează că e profesoară şi femeie, sau dacă vreţi să-i spuneţi aşa…doamnă. Este un cetăţean împotriva căruia s-a înregistrat o plângere, la apariţia poliţiei nu face altceva decât să nu coopereze şi să-l lovească pe poliţistul trimis.

Poliţistul, cu tact, îşi aşează ochelarii la loc şi îi returnează favorul “doamnei” după care o escortează la procedurile următoare.

Oarecum amuzat, mă duc la masă şi le povestesc alor mei care iniţial nu au acelaşi entuziasm dar apoi îmi dau dreptate. Mai mult, vin cu o povestioară legată de a unui vecin de-al nostru.

Îl dăm anonim, să zicem că pe vremea când ţara era condusă de un anumit personaj, la care acum se face referire drept “împuşcatul” acest anonim conducea spre casă deşi băuse ceva mai mult decât prevedea legea. Oprit de poliţie, omul foarte prietenos îi explică, hai dom’le lasă-mă să plec că nu-mi iese norma, că e nevoie de maşină la coloană, etc…

“Tovarăşul miliţian” nu prea înghite găluşca şi insistă că este beat şi să meargă la testat. Anonimul zice hai nene mă laşi?; după care se întoarce spre maşină dând să urce la volan. Miliţianul îi arde un baston (ca să zic aşa) pe spate… la care omul nostru se întoarce şi-i dă un pumn de-i aranjează ideile în cap.

Organul îşi revine şi spune: “Ai dat în haina statului” (era o vorbă p-atunci şi motiv de persecuţie).

Al meu vecin, foarte … isteţ să zicem: A, da? Ia vin-o mă încoa’! Şi mi-l ia şi-l dezbracă de uniformă după care îi serveşte o bătaie bună.

Poate sunt un pic morbid azi, da băi nene ce m-a amuzat explicaţia omului la procuratură:

Dom’le omu’ eu n-am bătut haina statului, era dezbrăcat, de unde să ştiu ce meserie are?