Reci datorită vremii de afară şi reci datorită răcelii care nu mă lăsase aşa cum credeam aseară.

Ce poţi face într-o dimineaţă în care ai fost deja trezit cu întrebări legate de concentraţia unor soluţii şi procente? Păi te uiţi un pic la televizor să vezi care mai e situaţia pe acolo.

Primul lucru: Power Rangers pe Fox Kids Jetix. Extrem de anost şi degeaba, un soi de “Tânăr şi neliniştit” pentru cei care chiar au vârsta specifică.

Al doilea lucru: Reluare “În gura presei”. Mircea Badea. Nu prea îl suport eu pe omul ăsta, cel puţin nu din punct de vedere a persoanei sale publice. Hai să-i dau totuşi o şansă, şi aşa n-am lucruri prea interesante de făcut momentan. Să zicem că emisiunea de aseară n-a fost o dobitocenie totală. Au fost câteva clipe chiar care mi-au smuls un zâmbet. Bine, au fost foarte puţine dar au fost. Pe de altă parte, când faci o revistă a presei din România n-ai cum să te întâlneşti cu aşa ceva: distracţia este peste tot. Să fiu obiectiv totuşi, a dat cu ceva mucii în fasole când, într-un exerciţiu de tatonaj CNA a spus ceva cum că “Vadim are puţa mică” şi diverse alte tâmpenii pe subiectul ăsta. Ce m-a amuzat însă în mod special a fost partea în care s-a luat un pic de Steaua şi Becali. Cu Becali TV a fost amuzant pentru ce a spus, chiar mi-au plăcut vocile imitate. Cu Steaua a fost jenibil. Nu sunt tocmai la curent cu situaţia fotbalului autohton, nu e el tocmai etalon, dar nu e nici in lumea a treia a profilului. Ei bine, domnul Badea susţine că el la fizic se prezintă mai bine ca 50% din lot. Admite că nu se compară cu cei mai titraţi jucători dar îi întrece totuşi pe mulţi. Curios, deşi din ce ştiu că ar fi declarat, nu suportă jocul în sine, îmi rezerv dreptul să cred că nu se pricepe neam. Eu dau un pic în aia minge şi sunt conştient că nici de o echipă de top din Diviza D nu sunt, ce să mai spun de una de A. Totuşi nenea Badea care admiră sportul mai mult pentru lecţii de viaţă decât pentru sport în sine susţine că practică la un nivel destul de ridicat. Mă rog, problema lui, pe de altă parte a fost o emisiune aşa de bună că a simţit nevoia s-o laude el şi să încheie cu infama lui replică pe care nu o suport. Pe viitor nu-i mai dau şansa asta.

Al treilea lucru: Vh1 – anii 90 au scos nişte clipuri fantastice. Închei pe ritmurile Kosheen – Catch.

Invizibil

Abia m-am trezit, ma aflu într-o situaţie pe care n-o pot considera altfel decât ciudată. Probabil trebuie să adaug la rubrica “Eul” faptul că-s de şcoală veche (25). Cred că pot adormi la loc datorită unui mesaj descoperit, probabil aş adormi instant (da… am talentul ăsta) şi aş visa. Ceea ce nu sunt sigur că vreau… dar nu m-aş opri pentru nimic în lume.

Stand up

Dimineaţă nasoală, au venit ai mei acasă, oarecum neanunţaţi. N-ar fi aşa de nasol dacă nu m-ar fi întrerupt dintr-un vis extraordinar, dar deh, ce contează? Important este că n-am răspuns dinainte să reuşească să bată la uşă! În fine, mergem mai departe, discut cu cine visam…şi mă uit printre rânduri la “stand up”. Mă uit, pentru că reprezintă, după mine, cea mai simplă şi pură formă de amuzament. Pentru cei curioşi am pregătit o mică listă cu recomandări care îi cuprinde pe:

- Adam Ferrara – descrierea vieţii din punctul de vedere al unui italian “feroce”

- Gabriel Iglesias – descrierea vieţii din punctul de vedere al unu mexican “pufos”

Dacă engleza nu e punctul forte, pe Youtube suficiente clipuri cu înregistrări din Cafe Deko.