Dimineaţa e un termen subiectiv însă ştim cu toţii ce enervant poate fi să fii trezit de un telefon neaşteptat. Chiar dacă vine cu 30 secunde înainte să-ţi sune alarma sau înainte de ora uzuală la care te trezeşti, apelantul va fi băgat, scos sau, cel puţin, trimis undeva “de bine”.

Ei, eu păţesc destul de des să mă regăsesc în situaţia asta, în mare parte pentru că dimineaţa mea începe puţin mai târziu ca a altora.

Azi, norocosul de la celălalt capăt al firului a scăpat uşor. Deşi dormeam, ştiam că e târziu (era 10:12) şi că dacă mai stau febra musculară pe care o am la spate nu-mi va fi prietenă.

Astfel, m-am ridicat destul de împăcat cu ideea şi dau să răspund. Înainte de asta, am aruncat o privire numărului care mă suna să văd că era unul necunoscut.
Citeşte în continuare

Ştii senzaţia, fie că o faci cu plăcere, fie că nu, simţi că trezitul de dimineaţa şi clipele imediat următoare sunt esenţiale pentru cum îţi va merge ziua.

La mine azi, deşi nu m-am trezit, a început totul cu puţină dezamăgire. Când s-a făcut dimineaţă “efectiv” şi a început să pătrundă lumina în cameră, în mod inevitabil am aruncat o privire pe fereastră.

Albul de afara

Acolo am văzut un alb aproape orbitor, în mintea mea deja aveam iar cinci ani şi mă pregăteam să scot sania. La puţină atenţie mai serioasă mi-am dat seama că nu era decât ceaţă.
Citeşte în continuare

Sau la prânz. sau oricând ar fi tinde să fie enervant.

Chestia e că dimineaţa asta m-a enervat altceva. Telefonul care mi-a sunat să-mi dea ceva de făcut de care n-aveam chef deloc.

Porblema cu telefonul e că pentru mine n-a sunat niciodată când eram în vreun război, când îmi controlau mintea extratereştri sau când fugeam prin laborator strigând că mi-a luat foc părul.

De ce nu se găseşte nimeni să mă sune când am un coşmar ceva, toată lumea mă sună când începe distracţia cu vreo bunăciune, când conduc o maşină, cum altfel, de vis şi aşa mai departe.

Nici nu-mi aduc aminte ce visam când a sunat telefonul, dar în mod cert nu cădeam spre ceva pietre ascuţite.

Şi-uite aşa mi-a fugit zâmbetu’ de dimineaţă, am să încerc să nu intru într-o depresie majoră dar va fi foarte greu.

Pe bune dacă nu zâmbeam de nu mai puteam, cred că eram într-un M5. Pe Transfăgărăşan. Cu un RS6 şi un E63 pe urmele mele. Da, sigur asta era!

Al naibii telefon, se crede el deştept că ştie să scoată sunete, mare afacere…

Din când în când mai doarme berbatu’ şi ce crezi că face muierea? Păi umblă prin laptopu’ lui să caute dovezi incriminatorii. Cum la mine sunt ascunse bine, nu le-a găsit şi a fost nevoită să se ia de lista de mess. Acolo dă de un tânăr care zice cam aşa:

Grătarangiu: mah
Grătarangiu: s mai tine grataru?
Grătarangiu: k ma intreaba fetele c fac deseara
George Lupică: salut
George Lupică: George doarme..
George Lupică: da` din cate stiam aseara, se face..
Grătarangiu: tu fiind..marius?
George Lupică: Andreea
Grătarangiu: stiam
George Lupică:
George Lupică: las` ca stiu eu ca te gandeai la alta gagica
Grătarangiu: pai da..din toate ale lui kiar nu stiam c nume sa pomenesc asa ca..
George Lupică:
Grătarangiu: marius o fost cel mai convenabil nume
Grătarangiu: bine
Grătarangiu: hai k ma duc sa’l plagiez p georgica
George Lupică: in ce privinta?
Grătarangiu: in aia preferata a mea
Grătarangiu: somnic
George Lupică: aa
George Lupică: ok
George Lupică: ii zic sa te anunte daca nu se mai face grataru
George Lupică: da` sper sa nu fie cazul
George Lupică: “x
George Lupică:
George Lupică: miiiiici
Grătarangiu: beeeere

De menţionat că eu nu sunt eu, ci e mândra. Problema e că m-a dat de gol omu’ ăsta. De parcă nu mi-ar fi ajuns problemele cu număru 4 acu’ am şi cu număru’ 2 scârţâieturi. În principal, problema pentru număru 2, nu ar fi că mai există alte trei numere, ci că ea e număru’ 2

Numărul 2 vine cu o ofertă generoasă de bătaie, după care decide să îşi formeze un mini harem din alţi 5 personi. Lucru complet inutil pentru că la muieri nu se ridică şansele indiferent cât de mare ar fi haremul, dar treacă de la mine. Cică îşi ia unu’ cu un defect specific, pe care nu-l am eu: unu blond cu ochi albaştri, unu brunet ochi verzi, altu joacă tenis, altu e din cluj… etc…

În fine, după ceva munci de lămurire am clarificat situaţia. Acum rămâne doar să-mi scot furculiţa din retină şi totul va reveni la normal.

Bună dimineaţa.

Seara pe la radio chiar nu e nimic de ascultat… Aseară când m-am săturat de comunicare am deschis winamp si am zis că adorm pe ceva muzică relaxantă.

Aiurea, trei posturi din şase difuzau o petardă de melodie: “Pussycat Dolls – I hate this part” cred că se cheamă. Ce gen muzical a murit de am rămas doar cu pocnitori de genu ăsta? Înţeleg în timpu zilei că tre să facă o rotaţie de piese noi etc bla bla să vândă ceva radio-ul ăla.

Dar seara? Chiar trebuie să păstreze lista de 20 piese într-un continuu şi enervant repeat în cazul în care nu te-ai săturat în timpul zilei de piesele respective? În caz de vă întrebaţi care sunt vinovaţii e vorba de EuropaFM, Radio21 şi Radio ProFM.

Chestia asta e gravă, dar tot chestia asta m-a făcut să îmi fac o arhivă decentă de piese şi uite aşa am găsit intr-un promo de la MagicFM Lionel Ritchie – Hello… Finalul serii l-a făcut piesa asta şi în queue era pus url-ul MagicFM.

Data viitoare când vă ia somnu da nu vă trage de ceafă direct în pernă încercaţi pe fundal, la un volum minim, acest radio sau piesa in cauză.

Noapte bună.