Ningeeeeee, drept urmare şi blogul meu e în sezon.

Gata cu articolele, mă duc să mă uit pe geam

Modificare ulterioară: Care vine la o bătaie cu zăpadă azi?

Modificare ulterioară 2: Probleme prin trafic, în continuare zăpada in mijlocul lui decembrie este o surpriză pentru mai bine de jumătate din ţară. Nu contează, diseară e distracţie

Modificare ulterioară 3: Am redus numărul de fulgi, poate aşa vi se mişcă şi vouă tigăile mai bine.

Modificare ulterioară 4: Mi-am făcut distracţia, am ieşit la zăpadă, nici n-am coborât din scară şi deja aveam bulgărul pe mine, tratament pe care l-am aplicat ulterior şi altora.

Am fost şi într-un părculeţ unde zăpada încă avea himen şi am rezolvat “problema” asta, ne-am trântit în zăpadă, am mâncat zăpadă, ne-am încălţat cu zăpadă şi am folosit-o pe post de fes, mănuşi şi chiar fular. Am avut o tentativă la un om de zăpadă da ne-a trecut.

În schimb, şi aici cred că o să vină beţivu’ cu un clip, am găsit alte modalităţi de a ne simţi înzăpeziţi. Apropo de asta, am primit un telefon din ţară de la A.Faith care vroia să ştie dacă mass-media informează corespunzător. Probleme pentru cei mai creduli: Ninge şi sunt pe alocuri probleme în trafic, dar nu suntem izolaţi de lume, nu ne aduce armata provizii cu elicopteru’ sau alte minuni.

Alte chestiuni, am ieşit şi ne-am comportat ca doi copii în preajma crăciunului, cel puţin doi dintre noi. Restu’ ne-am maturizat. Nu zic că nu e distractiv să foloseşţi geamul lateral pe post de parbriz, dar parcă mai faină e zăpada în contact direct. Şi da, după ce aveam ghetele pline de apă, blugii îngheţaţi pe mine (la propriu, în casă i-am dat jos şi stăteau singuri în picioare dacă-i propteai de ceva am avut grijă să verific corespondenţa înainte de a intra în casă. Vedeţi, sunt matur!

Oricum ar fi, a fost o seară de tradiţie şi veselie.

Modificare ulterioară 5: ÎNCĂ NINGEEEEEEE!

Modificare ulterioară 6: Hai beţiv cu documentaţia oricât e puţină e!

Ar trebui să menţionez că titlul acestui articol este un pic dat de o discuţie ce a avut loc la o masă rotundă cu patru din cei mai vechi prieteni ai mei pe toate temele posibile.
Discuţia a depăşit lejer disracţiile ce pot rezulta dintr-o beţie, un fum de ţigară (oricare ar fi ea) şi amintiri din copilărie. Cum vă spuneam într-un articol mai vechi un pic, nu mai suntem copii care să visăm la femei, maşini şi vicii (nu neapărat în ordinea sau categorisirea de mai sus) ci suntem adulţi în toată firea, uşor maturizaţi de idei precum în această melodie:

Nu fiţi îngrijoraţi, pe undeva prin noi încă arde sufletul acelui copil care chiar crede că are dreptate să se limiteze la joacă şi să uite ocazional de învăţare. Pe de altă parte, avem pe cei care chiar suntem, de la vârste ce joacă la limita frăgezirii trecuţi prin multe, oameni experimentaţi, chiar adulţi (după cum ar spune unii) care nu se limitează la a consuma o bere sau o orice formă de alcool ci trec dincolo de acesta, şi în prezenţa sa pot lumea la cale. Da, ideea mea este genială (spun astă cu un pic de lipsă de modestie), da, ajutorul de care aş avea parte este unul de elită, şi da se putea materializa în oameni mai bine pregătiţi, dar niciodată nu putea lovi minţi mai luminate şi deschise. Îmi place să cred că aceste cantităţi de alcool (moderate) nu vor scoate din noi bestii ci doar ne vor elibera de acele inhibiţii minore care ne zic: “Taci, nu te face de râs” sunt doar nişte dobitocenii care doar limitează ideile bune.

Plan de afaceri

Nu că ar merita dărâmate ideile voastre, dar lumea s-a pus la cale de nişte oameni dependenţi de varii substanţe, fie ele ilegale sau nu. Noi n-am pus chiar lumea la cale dar am dezbătut un pic situaţia actuală şi apoi am tras linie şi am zis unde creşte, unde scade, unde sunt puncte critice, unde e atrasă atenţia fără motiv şi unde s-ar putea profita de oportunităţi.

Dragi beţi…prieteni, la următoarea găseală va trebui să semnăm un pact în sânge (sau vin roş’) prin care să ne dedicăm unei uniuni cât de durabile posibil, indiferent de succesul, insuccesul, fericirile, durerile, problemele sau orice altceva ne-ar ieşi în cale în ceea ce priveşte protejarea noastră, a viitorului nostru, a copiilor, nepoţilor, etc… a viitorului.

Facem un capăt de treabă?

A da, azi (adică ieri) am băut prima mea ceaşcă de cafea (chit că decofeinizată) şi mi-a fost ziua de nume. Lucruri minore comparativ cu lucrurile aruncate şi dezbătute într-o discuţie fantastică între vechi prieteni “la o bere”.

Ştiţi ce? Inhibiţiile astea sunt o prostie, dacă e să te faci de râs, eventual se va întâmpla, cu cât mai târziu cu atât mai rău, sau te vor convinge să crezi că orice ai face e ceva inutil. Îmi place să cred că în majoritatea cazurilor, nu e cazul, hai să le demonstrăm că am dreptate

Să fim gentălmeni şi să-i zicem aşa la vinişoru de l-am stricat în urmă cu puţine minuţele împreună cu unu zis Ceferistu’ la volan. Nu vă gândiţi la prostii da? Sunt unu dinăla responsabil în spatele covrigului. Era frig afară aşa că am mers cu maşina la cel mai apropiat non-stop cu băuturi alcoolice, apoi am fost să vedem unde e Poliţia Comunitară pe Traian (254), apoi am parcat şi stând la căldurică am stricat vinu’ şi ceva discuţii.

De menţionat este că am plecat doi morocănoşi, de îl făceam pe Walter Matthau să se ruşineze la ce talent avem în a strâmba feţe, şi ne-am întors doi copii ce abia se întorceau de la joacă: zâbind, amintindu-ne prostii care fără alte prostii nu se aduc aminte şi un pic obosiţi. Pentru prima oară în mult timp, am observat iar un cer frumos, senin şi plin de nişte stele fermecătoare… aerul răcoros era parcă exact ce era necesar pentru un dezmăţ în doi… altfel decât cel între doi beţivi cu sticla aproape la discuţii într-o maşină parcată.

Ăla rămâne pentru alte ocazii, în alte “planuri” şi cu întrebări care “cercetează” dincolo de “Jocuri pe care le-am terminat de drag” şi dincolo de orice, practic, tot.

Bun e vinul

Gata cu siropeala, siropu’ de l-am servit nu purta embleme cu fructe şi nici sigle de expectorante… purta o simplă marcă, de tradiţie, de bun simţ, de distracţie, de…. noi.

Trăiască Murfatlar, singurul dicţionar pentru a-mi vorbi limba uneori.

În rest, beţi o gură de sifon plat!

Din ciclul din titlu’ am fost mai devreme la un fotbal, să mă fac din ce în ce mai bun. Data asta n-am reuşit să dau nici un autogol.

Deci a fost bine, cred că am ieşit la egal… nu sunt sigur. N-are importanţă, unii au fugit mai mult alţii mai puţin unii au dat gol, alţii nu. Important e că toţi am fost acolo şi ne-am distrat, iar cei care n-au fost sper că s-au distrat la fel de tare.

Să fim serioşi, cine n-ar vrea să stea în pantaloni scurţi şi tricou în aer curat de munte (mă rog, deal… ) pe o căldură minunată cu temperaturi uneori chiar peste 5 grade.

Trecem peste, a fost o găseală bună, oftică, veselie, cineva forţat la abstinenţă pentru câteva zile, altcineva cu faţa refinisată şi eu cu palma şi genunchii roz. Ne vedem data viitoare dragi elevi, că ne cam facem pufoşi jucând aşa rar.

Consider petrecerile de genu’ ăsta cele mai distractive şi importante prin tinereţe. Pentru mine este foarte important ca pe lângă petrecere în sine… să mă bucur de plimbarea în urma căreia se aleg cadouri. Asta poate din cauză că atunci îţi vin cele mai imbecile idei de chinuire a sărbătoritului, sau poate din cauză că mie imi vin cele mai imbecile idei în general :eek:

În urmă cu ceva ani, îşi făcea o amică majorat… a doua zi după majoratul celui mai bun prieten de l-am avut prin liceu. Acu’ ce să facem… tre să ne achităm de prezenţă la ambele şi aşa am ajuns într-o sâmbătă după o oră de somn ce urma unui bairam la care m-am făcut plasture am plecat în căutarea cadoaielor pentru majorat de fată, cunoscut prin familia ei, deci cam trebuia să par decent.

Câteva ore mai târziu intram în sensiblu, cu un beţiv care întreba în gura mare pe acolo dacă au diafragme în timp ce eu râdeam ca nebunu sprijinit de perete. Cu aşa oameni serioşi, nu e de mirare că sărbătorita s-a ales cu o pereche de ciubote din cauciuc dinăla de şi ultimu cioban s-ar ruşina să le poarte. Tot cu aşa invitaţi nu e de mirare că parbrizul maşinii tatălui sărbătoritei a fost spălat cu şampanie.

Faine vremuri, de mult n-am mai fost pe la un majorat… să văd 4 dulapuri de oameni dansând cazaciocu’ cu viteză ameţitoare (sau era de la alcool ameţeala?)… să văd sărbătorit dat cu capu de plafonu fals… să văd oameni mâncând în baie… să văd cum refuză lumea să danseze cu noi în ploaie… dar, în seara asta am ocazie >

La vecinu’ de la etajul inferior, cadoaie gata, somn lipsă, insigna pregătită, poftă de bere mai mult decât de obicei. Ficat ţine-te bine! Seara se anunţă plină… da ziua a ieşit deja interesant. Când eram noi la un magazin dinăsta de vinde articole de copilaşi şi vânzătoarea de acolo discuta cu mama unei colege de clasă a fetiţei ei. Şi povesteau ele cum au fost şocate la şedinţă cum una din colegele fetelor “e un pic mai matură în gândire” şi avea fata ceva curiozităţi. Gen umblase pe ceva site-uri un pic porno, gen se interesa de ce au băieţii prin pantaloni, nimicuri d-astea. Acu partea interesantă e că părinţii au rugat pe cei ce ştiau de problemă să nu vorbească cu altcineva de asta chestii trestii…

Acu vreun an sau ceva de genu’ se discuta de ore de educaţie sexuală prin generală parcă şi toată lumea indignată… acu parcă nu mai pare aşa rea informarea precocilor ăştia… Oricum, un mic moment de amuzament de dimineaţă înainte să ne recomande vânzătoarea ceva suzete pentru sărbătorit