Review LG KG275 Black

Simţeam nevoia să prezint acest telefon în urma cinci zile petrecute în compania sa şi cum este prezentat prin varii locuri de pe net.

Aici ar trebui să fi fost poza cu un telefon infect.

M-am aflat în posesia lui doar de nevoie, fiind singura alternativă oferită de Orange când mi-am dus telefonul în service. Dacă prin absurd vă gândiţi să vă luaţi aşa ceva, mai bine luaţi-vă un porumbel mesager.

Pe site-urile de specialitate are o prezentare corectă şi din partea “clienţilor” o mulţime de recenzii fabuloase (sunt fabuloase aberaţiile unora: are o mulţime de funcţii, jocuri, ţine bateria trei secole şi e un telefon foarte bun şi solid). Fişa tehnică este a naibii de slabă şi de scurtă aşa că o să vă prezint ce poate face efectiv telefonul:

Primeşti şi efectuezi apeluri – funcţie pe care o îndeplineşte admirabil dacă eşti obişnuit să vorbeşti cu oameni din fundu’ beciului.

Primeşti şi trimiţi mesaje – deşi mai bine te laşi de sportul ăsta, am avut un Sagem gratis de la Cosmote care credeam că e încet în răspuns, acest “Black” a doborât recordul ăla… asta da performanţă.

Are alarmă – doar o dată din trei tentative a sunat, original… foarte original…

Sonerii polifonice – să zicem că nu ai avea mare nevoie de mai mult, n-o să stresez prea tare problema asta

Ergonomie – pe dreacu’, este uşor (are vreo 60 grame) dar datorită formei proiectată prost arată ca naiba în buzunar şi devine incomod după o perioadă de stat jos (nu, nu port pantaloni mulaţi sau foarte strânşi dar asta e impresia despre el). Adăugăm la asta lenea de care dă dovadă când îi dai vreo comandă şi faptul că ocazional se resetează din senin şi avem un câştigător. Să mai spun că se blochează tastatura cu o combinaţie şi se deblochează cu alta?

Conectivitate – inexistentă, n-are bluştuţ, infraroşu sau un amărât de cablu măcar cu care să îi trimiţi vreo informaţie. Nu ar fi un lucru prea rău.

Că tot ziceam de Sagemu ăla vechi era moaca la abonament Cosmote şi vreo 80 lei să-l cumperi… pe acelaşi timp, minunea din titlu era preţuită la 105-120 lei. Logica?

Acest articol este un pamflet, telefonu’ nu se mai fabrică şi asta e un lucru de  lăudat, eu fac un pic de mişto de panaramele de telefoane pe care le dă Orange clienţilor ce trimit ceva în service şi de ce raport prost calitate/preţ avea telefonu’ pentru vremea aia.

P.S. Informaţiile despre acumulator nu le-am pus pentru că are ceva anişori săracu’, şi cu timpul obosesc dispozitivele de gen.

P.P.S. Ce bine e să am puiu meu înapoi acasă :D

Despre maica Rusia

Chestii uimitoar de amuzante destinate să destind atmosfera asta de tensiune politică ce va mişuna pe aici:

P.S. Ştie careva unde găsesc şi eu piesele alea? :))

P.P.S. Vizualizat prima oară via Ceferistu‘.

Paştele în familie

Este foarte interesant, mai ales daca scoatem partea cu sărbătoarea din ecuaţie. Am ajuns la prima locaţie:

Vaaaai ce bine… hai să-mi asamblaţi şi mie o canapea. Ce bineeee… abia aşteptam o ocazie dinasta aşa de muncă. Trebuie adăugat că respectiva canapea fusese depozitată tare interesant şi prinsese o inundaţie la viaţa ei. Concluzia acestor evenimente este în faptul că am “fabricat” cam 10% din ea. (Şi cică nu-i bine să fii inginer şi gadget freak. Avea “uncheşu’” toate sculele necesare, foarte manly atelieru’ şi toată construcţia.

Ei, acu dacă tot am stat 3 ore cu aia, hai să ne relaxăm un pic aranjând maşina… hop s-a dus o zi dacă adăugăm drumul. Foarte relaxante sărbătorile astea. Nu-i nimic, apoi am intins perdele şi chestii d-astea administrative gen alimentarea cu tone de mâncare înainte de a ne trânti la somn.

Zi nouă, iar ne punem pe drum pe la prânz. Al nostru minunat judeţ avea foarte multe porţiuni proaste de drum, acum s-au redus semnificativ însă au rămas fix porţiunile infecte. Traseul pe care am făcut raliu era mirific în toate cele mai puţin starea asfaltului. Da ce contează? E sărbătoare dom’le, am ajuns pe la celelalte rude pe un val de manele să fiu invitat cu mare fast să fac o pană.

Zău de nu a fost chiar fain. Am învăţat două chestii noi totuşi… în anumite zone rurale nu se spune “hai să mergem la un suc”, “hai în oraş” sau “hai să ne facem de cap”. Nu nu, aici e mai fain:

Văru’: Hai la o plimbare!
Eu: Unde?
Văru’: Pân’ la biserică!
Eu: Nu merg mă, vrei să ard?
Văru’: Hai mă că mergem aici la un suc cu fetele…

Ziceti voi… cum sa nu fii credincios de sarbatori?

Am reuşit încă una: să aflu ce miros infect are cauciucul ars pe lemn. Ars prin frecare. Cumva, pe şosea miroase mai bine :">

O mică urare

În primul rând doresc tot ce e mai bine celor care s-au obosit să citească ce am debitat pe aici în mai bine de un an, şi cu atât mai mult celor care o fac în mod repetat, celor care îmi sunt prieteni. Asta chiar dacă pe unii dintre ei nu-i cunosc.

În al doilea rând am, efectiv, o urare pentru ei sub forma pluguşor (remixat) care mi-a făcut deosebită plăcere să-l recit (parţial) în urmă cu câţiva ani:

“Aho, aho şi bună sara,
Da-ţi un foc s-aprind ţâgara ş-un rachiu să mă-ncălzăsc
Că-s răşit şî cam tuşăsc
La ureche trii scaieţi
Da-ţi din şe vreti voi mai baieţi…
Gospodari şî gospodine
Şî voi tinere copile
Am venit să vă urăm,
Fata să v-o colindăm
Fată dacă nu aveţi
Pi noi nu ni mai vedeţi
Că plecăm la altă casă
Unde-i fata mai frumoasă
Şi rostu de stat la masă
Frunzulita bat-o vina
Am urat si la vecina
Cum uram cu toţii la grămadă,
Am vazut doi ochi e fată.
Mari şî negri, plini di foc
De-am rămas cu toţi-n loc
Da când mă uita-i mai ghine
Ce-am văzut – sărac de mine?
Că nu-i fată,
Nu-i nevastă,
Ci sta mâţa la fireastră,
Sta şi să uita şî ea cum ni-ndrăgosteam lulea
Moşule cu barba sură
Nu mai muşca din friptură
C-am venit vreo 3 hoţomani
Doi te ura, doi te fură,trei cotrobăie prin şură
(ştiu că iese prost numărătoarea da am restanţă la mate)
Iar eu şel mai hoţoman
Haţ găina de gâtlan
Ş-o bag pi sub suman
Şi găina câraie
Şi sumanu’ pârâie
Şi-i mai trag un pumn în cap
Să nu spună cotcodac.
Ia mai mânaţi ,măi,flăcăi
Şi sunaţi din zurgălăi
Să s-audă-n munţi şî-n văi!
Că noi nu suntem de-aici,
Noi suntem de la Galaţi,
Unde-s câinii îmbrăcaţi
Cu cojoace şi sumane
Şi opinci americane!
Mânaţi,măi!
Noi suntem de la Cuca
Unde-i mămăliga cât nuca
Şi-o păzeşte cu măciuca
Să n-o fure pisica!
Mânaţi,măi!

Pentru mai mult efect se utilizează băuturi neacidulate alcoolice.

Pentru şi mai mult efect după fiecare “Mânaţi măăăăăăăăi!” al celui care ţipă şi ură şi zice acolo, imaginaţi-vă cum ceilalţi urători spun un “hăi” rapid, leşinat şi fără vlagă.

În al treilea rând trebuie să menţionez că blogul meu în prima dimineaţă de crăciun a făcut un anişor. Deja stă opa mititelu’ şi în curând mă aştept să gângurească şi el la mine mai mult. În viitorul apropiat sperăm să se ridice în picioare şi eventual să înveţe să tropăie cum se cuvine.

Prin cele de mai sus am făcut un colaj de bucurie, nu că se termină anişoru’ ăsta ci că vine unu nou.

Pluguşorul este o combinaţie din diverse surse din folclor, o bună parte din culegerea lor fiind atribuită lui Iulius.

A, să nu uit… LA ANU ŞI LA MULŢI ANI!