În general nu prea ţin la aniversări sau alte alea, cu atât mai puţin la a mea dar fiind după o perioadă de plictiseală cruntă, mergea ieşit în oraş cu o ocazie ceva şi acum aveam un o scuză excelentă.

Până la a ajunge acolo a fost o zi relativ normală cu ceva fugărit prin oraş după anumite lucruri la fel de normale însă la prânz am avut o situaţie interesantă. Am fost la cursul festiv al lui beţiv.

A fost lung, anost şi aproape haotic, dar la urma urmei beţivu’ s-a ales cu o diplomă falsă şi toată lumea era fericită.

Mai ales eu care mi-am apreciat încă o dată profesorii mei din facultate.

După cursul festiv m-am tirat rapid acasă la munci pentru că seara urma să bem. Am servit noi bine şi frumos p-acolo într-un cerc relativ restrâns nişte licori interesante (din nefericire n-aveau limonadă aşa că ne-am chinuit cu vodcă şi alte asemenea).

Am primit chiar şi câteva cadouri, nu am crezut că e cazul, dar din moment ce oamenii s-au obosit să mi le aleagă consider c-a fost extraordinar din partea lor.

Carte colorat Thomas

Uitându-mă pe listă, am primit o maşinuţă, o carte de colorat cu Thomas, o sticlă de şampanie, o cămaşă şi un set cu sticluţe şi recipiente interesante pe care scria Garnier.

Dacă eşti răutăcios mă poţi descrie foarte interesant din astea: sunt un beţiv copilăros care nu ştie să se îmbrace sau să spele.

Asta e cam singura explicaţie posibilă “din afară”. Pentru cei participanţi şi mulţi alţi prieteni, se ştie că ăsta e genul de cadouri care îmi fac plăcere.

Totodată, faptul c-am ajuns iar acasă la ora patru e dovadă a cât de captivantă poate fi discuţia între două persoane care apreciază maşinile mari, nu doar jucăriile.

Acu serios, mi-a adus nişte cadoaie foarte faine:

Un fular de vreo 2 km, de fapt are cam 2 metri da îmi place foarte tare. Reacţia mea iniţială a fost “uau…”, dar ulterior mi-am dat seama că acum pot trece de la a fi Dezbrăcatu’ la a fi Baronul Roşu la volan.

Un portofel din piele marca “Hassion”. Poate pentru voi n-are relevanţă marca, dar e foarte importantă în acest caz. Nu e importantă pentru că ar fi impregnată cu 50 milioane de euro în diamante sau alte asemenea ci pentru că vine într-un ambalaj roşu, pe care apare stema naţională şi sub care scrie serios de înfricoşător România. Reacţia iniţială a fost “hmm…ticăie? ” însă cu timpul a început să-mi placă şi conţinutul e foarte fain

Un ceas de mână Q&Q auriu cu curele din piele. Reacţia mea iniţială a fost “Yehaaaa băutură!” până când mi-am dat seama că forma de sticlă a ambalajului era falsă. Acum îmi place ceasul da nu prea am ocazii la care să-l port că nu consider că merge cu orice fel de costumaţie lejeră… om vedea dacă-mi schimb sau nu părerea.

Un vin rose care are o culoare foarte foarte foarte faină, e de nedescris, e … roz cred.

Am vrut iniţial să pun poze, dar nu au ieşit suficient de reuşite să se prindă calumea detaliile de acolo. Aşa că pofta-n cui.

Am fost provocat aseară să scriu despre dar cum îmi era lene, evident, a rămas pe astăzi.

Deci treaba asta, a fost de Crăciun (poetic, nu?). Mai exact când eram în clasa a doua (inocent, nu?) şi la vreo lună după ce am fost operat (dramatic, nu?). Ce a fost aşa special… păi nimic aparte, doar că în ajun, eram tare nerăbdător. Pe atunci dormeam la bucătărie eu, şi frate-miu cu ai mei în dormitor. De ce ţin minte chestia asta?

Pentru că mi-a fost a naibii de utilă, dat fiind faptul că bradul era în sufragerie şi cum ai mei de sărbători nu-s adepţii trezitului devreme, lăsaseră cadourile sub el dinainte de culcare. Bine, eu dormeam (teoretic, nu?) de ceva timp deci urma să le găsesc dimineaţa următoare. Cred că atunci am avut prima oară răbdare serios, pe la 22:00-23:00 s-au retras în dormitor şi au stat la TV până pe la 00:00-00:30. Pe la vreo 00:45 mi-am luat inima în dinţi şi-am ieşit tiptil de la locul meu, să mă duc să văd dacă primisem cumva cadouri de la ai mei, nu de alta da’ ştiam că Moş Crăciun nu există (tragic, nu?).

Am aprins lumina cu atenţie: doar 1 bec din cele 5 ale lustrei, cel care bătea spre balcon, să fiu cât mai greu de depistat (secretos, nu?) şi am început să studiez situaţia. În faţă era un baraj de sucuri şi vreo 2 cutii cu bomboane, urmate de vreo două cutii mari pătrăţoase care sigur nu mă interesau că, după ambalaj, erau pentru ai mei (atent, nu?). După ce am memorat vizual pe unde erau, le-am dat la o parte să descopăr lucrurile suculente: un trenuleţ electric mic, lucrat binişor, simplist şi unu mai mare, lucrat mai din topor pe alocuri dar cu mai multe accesorii (a dreacu de atent, nu?).

Le-am tras deoparte şi le-am desfăcut fără să las urme sau să distrug ceva din ambalaj (bă da atent, nu glumă, nu?) şi m-am pus pe treabă, asamblat, pus baterii, teste, deschis propriile căi ferate. După vreo juma de oră de uitat, schimbat traseu, observat ce şi cum, mi-am adus aminte că de vreo oră eram îngheţat aproape (nesimţit, nu?). Culmea, puneam la loc toate treburile şi mă uitam destul de des spre dormitor, să văd de nu se aprinde o lumină ceva (suspicios, nu?).

Când am terminat toată treaba am stins lumina şi m-am strecurat înapoi în pătură.

Pentru vreo 20-30 minute cât m-am încălzit, după care am ieşit iar să-mi fac de cap (nesătul, nu?).

A doua zi a fost destul de reuşit, da nu la fel e mult farmec.

A fost destul de distractivă treaba asta, drept urmare am să provoc şi eu mai departe nişte personi; norocoşii nominalizaţi sunt următorii:

Andreea, Andrei, Iulian, Claudia, Roxana (citeşte cu atenţie, că n-o să apară de multe ori apelativul ăsta aici)

A şi încă o chestie destul de faină:

Până a trecut minutul în care şi-au dat seama de situaţie eram deja destul de departe. A fost o chestie de moment atât de plăcută de n-o pot asocia cu altceva. (Poate pe viitor cu ocazia de a fura o mireasă) Un drum aşa scurt, relativ circulat şi cu multe reprize ce-mi alimentau acel “joie de vivre” de a fi un adolescent rebel al cărui unic motto era “drive it like you stole it”.

Şi ce dacă escapada mea a durat vreo 15-20 minute? A fost ceva ce n-am să apuc prea curând.

Al doilea lucruşor ţine de o imagine primită recent de la un bun prieten care pregăteşte lumea pentru ce înseamnă venirea toamnei şi iernii. Se adună inimile tinere prin parcuri, îmbujorate, să vorbească despre culorile atât de calde ce prevestesc un anotimp rece… Bine, şi altă vrăjeală ieftină sperând ca iarna asta să aibă cu cine să … stea în casă să … “numere bani”.

Regândiţi un pic strategia oameni buni, şi răi, că există lucruri frumoase ca toamna fără a fi nevoie să exageraţi. Mai bine nu zic multe eu, şi va las s-o vedeti p-asta mică:

Ptiu, cum am ajuns eu să descurajez creşterea economică generată de doamna toamna.

În urmă cu ceva ani, îşi făcea o amică majorat… a doua zi după majoratul celui mai bun prieten de l-am avut prin liceu. Acu’ ce să facem… tre să ne achităm de prezenţă la ambele şi aşa am ajuns într-o sâmbătă după o oră de somn ce urma unui bairam la care m-am făcut plasture am plecat în căutarea cadoaielor pentru majorat de fată, cunoscut prin familia ei, deci cam trebuia să par decent.

Câteva ore mai târziu intram în sensiblu, cu un beţiv care întreba în gura mare pe acolo dacă au diafragme în timp ce eu râdeam ca nebunu sprijinit de perete. Cu aşa oameni serioşi, nu e de mirare că sărbătorita s-a ales cu o pereche de ciubote din cauciuc dinăla de şi ultimu cioban s-ar ruşina să le poarte. Tot cu aşa invitaţi nu e de mirare că parbrizul maşinii tatălui sărbătoritei a fost spălat cu şampanie.

Faine vremuri, de mult n-am mai fost pe la un majorat… să văd 4 dulapuri de oameni dansând cazaciocu’ cu viteză ameţitoare (sau era de la alcool ameţeala?)… să văd sărbătorit dat cu capu de plafonu fals… să văd oameni mâncând în baie… să văd cum refuză lumea să danseze cu noi în ploaie… dar, în seara asta am ocazie >

La vecinu’ de la etajul inferior, cadoaie gata, somn lipsă, insigna pregătită, poftă de bere mai mult decât de obicei. Ficat ţine-te bine! Seara se anunţă plină… da ziua a ieşit deja interesant. Când eram noi la un magazin dinăsta de vinde articole de copilaşi şi vânzătoarea de acolo discuta cu mama unei colege de clasă a fetiţei ei. Şi povesteau ele cum au fost şocate la şedinţă cum una din colegele fetelor “e un pic mai matură în gândire” şi avea fata ceva curiozităţi. Gen umblase pe ceva site-uri un pic porno, gen se interesa de ce au băieţii prin pantaloni, nimicuri d-astea. Acu partea interesantă e că părinţii au rugat pe cei ce ştiau de problemă să nu vorbească cu altcineva de asta chestii trestii…

Acu vreun an sau ceva de genu’ se discuta de ore de educaţie sexuală prin generală parcă şi toată lumea indignată… acu parcă nu mai pare aşa rea informarea precocilor ăştia… Oricum, un mic moment de amuzament de dimineaţă înainte să ne recomande vânzătoarea ceva suzete pentru sărbătorit