La adresa www.lupicageorge.eu se găseşte blogul meu personal, e o parcelă mică de pământ digital pe planeta care este Internetul, dar faptul că este a mea o face specială.

Astfel, uneori mă întristează puţin să văd statisticile relativ anemice şi numărul de comentarii aproape infim dar ştiu că în sinea mea, cam asta e scopul lui.

E un mic loc unde mă plâng eu puţin, prietenii mă încurajeaza sau râd alături de mine şi nu pot să aplic destul de multe din cunoştiinţele mele despre fenomenul de blogging care ar aduce ceva mai mult success pe aici.

Blogging fail

Că e un blog personal, că e al unei persoane anonime, că e folosită o temă nu foarte primitoare şi că tot conţinutul nu e din cel accesibil oricărei vârste sunt probleme uşor de rezolvat.

Pe bune, la fel ca lenea mea de a scrie. Nu sunt mai leneş ca majoritatea oamenilor dar am o problemă mai mare de rezolvat înainte să pot scrie cu adevărat frecvent şi nelimitat.

Am o nevoie să fiu plăcut de lume, nu de toată, dar de persoanele importante mie şi ca rezultat nu pot să ostracizez lumea să vă dau “Lupică George dezlănţuit”.

Regret mai mult ca voi cred, dar asta e situaţia şi nu se va schimba curând aici, însă cine ştie pe ce alte bloguri o să mă mai auziţi

P.S. Dacă vă întrebaţi ce e cu poza, am căutat pe google o imagine pentru “blogging fail” din categoria “mari” şi am găsit-o pe blog-ul lui Ginake.

Deşi nu e vizibil la prima vedere în ultima vreme am investit mult timp în partea nevăzută a b(âr)logului şi sper să termin cât de curând cu asta.

În principiu, în vreo 2-3 zile sper ca totul să fie ok în ce priveşte partea tehnică şi apoi să pot să mă ocup de partea cea mai importantă; de conţinut.

Conţinutul e problematic pentru mine, nu atât din lipsa ideilor sau chefului cât din lipsa capacităţii mele de a fi constant cu postările. Va trebui să vedem cum iese asta până la urmă.

În altă ordine de idei, încă mai caut un plugin SEO car să fie bun, funcţional şi inteligibil de către mine.

Ce-ar mai fi de zis, nimic special, doar că în ultimele zile starea mea de sănătate e atât de bună că bătrânii de 105 ani par vioi pe lângă mine.

Este prin faptul că vă scriu aici şi sper că pe viitor nu se mai întâmplă niciodată ce-am făcut deja.

Tocmai am comandat o salată. Salata în sine nu e rea, ingredientele sunt proaspete, spalate, condimente bine alese dar vă rog deplin să mă împiedicaţi în orice situaţie de la a face o asemenea eroare.

Presupunând că sunt mai beat decât era el aseară şi mă bate un gând să comand o salată, mai bine mă bateţi voi până renunţ la gândul ăla care mă bătea deja.

Salata asortata

Mi-e greu să descriu şi să fac o listă cu toate situaţiile în care ar trebui să mă împiedicaţi de la a comanda o salată dar am să atac problema de la celălat capăt al situaţiei.

În cazul în care îmi pierd cumva memoria da-ţi-mi o salată şi atunci voi şti iar cine sunt.

Altfel, ţineţi-mă departe de acest fel diabolic de mâncare.

Probabil mă leg la cap fără să mă doară, dar am zis că scriu ceva legat de producătorul cu sediul în Stuttgart.

Începutul ar fi următorul:

Compania a fost înfiinţată în 1931 de către Ferdinand Porsche, inginer austro-ungar născut în Maffersdorf, renumit pentru creaţia sa sub egida VW şi anume Kaffer (sau Beetle). Revoluţia din spatele modelului a fost chiar inima sa: motor cu patru cilindri opuşi orizontal (boxer [nu e vorba de chiloţi]) amplasat în spate răcit cu aer.

Nenea Porsche şi cu Béla Barényi au dat viaţa conceptului… De menţionat însă că numai după ce Adolf Hitler (aha… ăla rău) a redesenat-o maşina a devenit “maşina poporului” la nemţi şi ulterior în lume, deţinând şi un record semnificativ pentru vânzări. E drept că denumirea legată de gândac n-a apărut oficial decât târziu prin anii 60 dar n-are mare importanţă; mai important este însă că platforma tehnică îmbunătăţită a devenit primul Porsche din istorie şi anume modelul 64:

Porsche 64

Aseară (azi dimineaţă) am avut o idee destul de reuşită zic eu, aşa că am s-o pun în aplicare.

Ideea de bază e destul de simplă, în loc să mă complic cu mai multe bloguri cum vroiam iniţial am să fac tot ce pot să fiu cât mai bun la a avea grijă de ăsta.

Eu unu mi-am făcut primul blog pentru mine şi pe al doilea l-am făcut cu acelaşi motiv cu care mulţi îşi iau maşină, să atrag fete.

Primul meu blog a fost pe blogspot dar m-am lăsat de sportul ăsta pentru că urma să fiu cam incisiv în a-mi scrie cartea online. Nu sunt eu foarte sociabil ca persoană da parcă să n-ai chiar pe nimeni nu-mi surâdea.

Al doilea blog a fost pe wordpress, pe el m-am distrat destul de mult, toată treaba luând sfârşit atuci când mi-am zis că se poate mai bine.

Eu unu consider că wordpress e o platformă de blogging genială (şi nu sunt sigur) dar au stricat-o de tot în a o oferi gratuit.

Planul meu original includea o revenire pe-acolo dar m-am lecuit rapid. Nu ştiu sincer ce e în mintea lor, dar printre ideile de bază o să vrei o temă mai şmecheră pe care s-o poţi modifica prin CSS va trebui să dai 15$ pe an iar apoi îţi iei o temă premium cu alţi 40$.

Wordpress Logo

Pentru unii preţul ăsta nu e foarte piperat însă există ceva probleme, un host privat care include domeniu gratuit te costă 15$ dolari pe ani dacă nu mai puţin şi majoritatea temelor online costă vreo 30$.

Pe lângă faptul că de multe ori ieşi mai ieftin decât pe privat, tema aia de 30$ îţi va acorda libertate totală în alegere şi nu va fi una din 20-30 autorizate de ei.

Şi apoi vin restul beneficiilor wordpress-ului privat, lucruri ca plugin-uri la alegere, javascript şi aşa mai departe.

M-am enervat şi ulterior am şters acel blog. Enervarea mea a durat câteva zile şi măsura ar fi destul de radicală dar am considerat-o şi o consider justificată.

Acum rămân cu o simplă ambiţie de a mă apuca de blogging aici şi nu fi genul de om care pur şi simplu “are” blog.