Încercând să vă scutesc de stres, am să-mi motivez pe cât de scurt decizia după ce vedeţi ce şi cum am ales:

Am votat cele mai tari maşini
lansate în România în 2011

Maşini accesibile

Locul 1: Citroen C4/DS4

Locul 2: Ford Focus

Locul 3: Hyundai i40

Maşini premium

Locul 1: BMW Seria 6

Locul 2: Porsche 911

Locul 3: Range Rover Evoque

Votează şi tuMai multe detalii pe Automarket

Vă recomand să daţi şi voi cu părerea, dar ştiţi cum e, dacă nu votaţi ca mine, vă înşelaţi.

Bun, avem două clase importante şi un top trei la fiecare. Începând cu maşinile accesibile avem:

Locul 3 – Hyundai i40 – nu credeam c-am să ajung vreodată să laud ce maşini răsar din Coreea dar uite că se întâmplă. E o maşină spaţioasă, cu un design aparte şi care vine cu un raport echipare/preţ excelent.

Locul 2 – Ford Focus – mereu mi-a fost drag acest model dar cu generaţia actuală au pierdut mult din farmecul maşinii ăleia mici şi cu un design puternic conturat. Este în continuare lider pe multe segmente însă aspectul atât de lipsit de sare şi piper îl “scutesc” de victorie.

Locul 1 – Citroen DS4 – era o vreme când Citroen făcea nişte maşini de-ţi spuneai “WOW”. Ei bine, vremea aia s-a întors şi emblema DS este pusă foarte bine în valoare de modelul ăsta. O mică precizare, faceţi un salt peste gândirea “de moment” şi optaţi pentru motorul de 1.6 turbo pe benzină.

Ei, accesibil e frumos şi bine, dar clasa premium e aia la care ne uităm cu toţii cu jind. Aşadar, reluăm topul aici:

Locul 3 – Range Rover Evoque – Nu-mi place ideea de crossover (si de asta e pe 3) dar dacă asta îţi vrea sufleţelul, cu greu mai găseşti ceva mai bun. Pe lângă un aspect foarte plăcut şi un interior fain, te poţi bucura şi de puţin off-road. E crossover, da nu moare când îl duci la ţară pe deal.

Locul 2 – Porsche 911 – Orice maşină sport veritabilă are drept etalon Porsche 911. Noul model este mereu mai bun ca generaţia dinainte şi asta face următorul model mai impresionant. Din nefericire, pentru o maşină atât de capabilă şi scumpă, e prea cuminte la aspect. Aspectul discret e minus pentru unii, aspectul care te face să le spui prietenilor “nu bă ăsta e modelul nou, nu ăla de acu 5 ani” e o pacoste pentru toţi.

Locul 1 – BMW Seria 6 – Maşina asta e pe locul unu pentru că… motive. Performanţă, stabilitate, lux, un pic de opulenţă, spaţiu şi un volan care-ţi gâdilă buricele degetelor. Asta e ce vreau şi ce cred că merită.

Evident, cu aşa ocazie sunt tot soiul de întâmplăţiuni şi procedee prin oraş de câteva zile, azi duse la maxim. Nu sunt încântat de toate, dar sunt multe plăcute şi fără îndoială am să iau parte la câteva.

Ce mi-a trecut prin cap recent e că nu părem a avea un blog cu care să reprezinte oraşul. Chiar dacă la mine în ‘roll cea mai mare parte din legături duc la un blog al unui gălăţean, nu e niciunu’ concentrat asupra oraşului.

Galati

La o scurtă căutare pe google n-am găsit nimic cu adevărat important în aspectul ăsta. Avem destui angajaţi în aceste practici, prea puţini au câte un articol răzleţ despre oraş.

Atunci când e, vorbim de vreun eveniment sau de o listă de plângeri. Aparţin de Galaţi lucrurile astea şi trebuie să ni le asumăm dar nu mi se pare corect să ne rezumăm doar la ele.

Până acum, am găsit din Galaţi (cu uşurinţă) următoarele intrări:

blog.dinGalati.ro – are ceva timp de când e activ (August 2007), cu toate astea conţinutul e cam de amatori. Greşeli de la prima pagină, imagini care nu se încarcă bine şi acel iz total antipatic mie de implicare bisericească.

Galati blog – parcă am găsit o dată ceva conţinut pe el, dar acum pare să fie totul dus. Mă gândesc să întreb de starea lui şi de o eventuală achiziţie în viitor.

Boldea Mihail – blog de politician gălăţean. Nu-l cunosc, nu-mi pasă, ce pot spune cu certitudine e că ce apare la el pe blog nu poate fi imparţial aşa că nu recomand.

Galatiul Meu – blog aparent cu ştiri. Copy paste e operaţia principală acolo, lipsa de success probabil l-a dus pe autor la abandon pe 14 decembrie 2010.

Nu prea se prezintă bine situaţia până acum. Galaţiul nu pare să aibă un blog calumea.

Cel mai reuşit efort al cuiva din Galaţi este Diverse diversificate. Are şi un număr considerabil de articole despre Galaţi, doar că majoritatea sunt pe evenimente şi poze.

Eu unu cred că se poate mai bine. Aşa că pe viitor am să încerc să desenez Galaţiul în online, prin acest blog.

P.S. Dacă aveţi de nominalizat ceva bloguri “mai gălăţene”, nu vă sfiiţi.

După cum puţini dintre voi ştiu, nu recent am început să bag bani şi timp într-un alt blog care e aproape de funcţionalitate maximă. Mai am câteva detalii de rezolvat şi apoi să bag tot restul vieţii mele în el.

Până una alta, mă tem c-a venit timpul să vă cer să faceţi respectivul lucru şi anume să daţi un click aici, şi eventual un like pe facebook (prima cutie din partea dreaptă).

Dragii mei, sper că începutul acestui blog o să fie ca finalul din Casablanca. În cel mai rău caz, chiar dacă nu e, tot am să vă stresez puţin până strâng ceva like-uri şi un impuls de trafic iniţial.

Aşadar, “like my status” zise AutoPersonality.

E un blog pe teme automobilistice şi deşi mi-ar fi util să-mi daţi recomandările voastre critice pe marginea sa, am să încerc să vă scutesc de asemenea situaţie mortală.

Cei care sunt hardcore şi au de gând să arunce ochii prin toate părţile ca-n filmele de groază ştiu unde mă găsesc, iar în caz de consideră că merită, pot urmări evoluţia site-ului pe twitter.

Nu ştiu dacă am menţionat, dar AutoPersonality e un blog foarte modern şi include funcţii precum posibilitatea de a lăsa comentarii, ceva în genul “datimi si mie commuri” pe hi5 doar că au mai puţină valoare statistică şi una mult mai mare în ce-mi priveşte liniştea sufletească.

Mi-e aşa ciudat să spun că e o lansare din moment ce domeniul şi design-ul sunt în principal alese de ceva timp, dar bănui că asta e şi probabil o să fiu foarte crizat o perioadă cât de scurtă în tentativa de a vă cere să-mi “Like my status”.

De obicei la căutarea asta eram de găsit undeva în primile pagini, acum nici pe departe. Blogul lupului, Lupica George, chiar blog Lupica George stau mai binişor, dar Barlogul Lupului, nu mai e al meu.

În loc a apărut un restaurant care, pare aproape interesant, tot soiu de locaţii şi localuri şi chiar un blog rival. Nu-s fericit cu situatia de sine.

Prin perindările mele recente mi-am dat seama care-i situaţia. Problema acestui blog personal al meu e că nu mă reflectă mereu.

Mi-am zis că încerc să fiu blogger şi întradevăr asta fac, dar nu e cea mai bună definiţie a mea, asta ar trebui să fie blogul personal.

Lupoaică (Inside joke)

Îmi trebuie o nouă direcţie, o nouă ideologie. Ceva care să păstreze blogul meu ca fiind al meu, dar ceva care să îi dea o identitate serioasă.

Oricât m-am ferit pe la începutur şi oricât am rezistat tentaţiei spre final, chiar cred că e vorba despre căutarea unei nişe pentru bârlogul lupului.

Asta va fi ceva inspirat din însăşi viaţa şi existenţa lupului şi anume lupta împotriva omului. Vreau ca blogul meu să inspire lumea să lupte împotriva mea, a noastră.

Evident e vorba de răul din omul modern şi nu doar atât ci de chestiile nocive pe care le facem mai mult sau mai puţin intenţionat pentru “binele” nostru.

Un offline de la beţiv mă întreba ce s-a întâmplat cu blogul meu şi până nu am dat un click pe propiul meu status nu am înţeles la ce se referea.

Cel mai drag loc al meu pe internet se afla într-o postură destul de incomodă după ce nişţe hackeri s-au distrat cu el. Nu ştiu cine sunt şi ce fac exact, dar poate mă lămuriţi voi.

Hacked

Am încercat să contactez adresa de mail de acolo, dar nu am primit răspuns aşa că m-am pus pe intensificat parole şi securitatea din culise.

Mai am de lămurit ceva detalii legate de permisiuni pe la ftp şi ceva bucurii prin parolele vechi, dar lucrurile merg bine.

A fost un pic stresant iniţial dar acum sunt aproape mândru. Dacă am avut onoarea să fiu vizitat de hackeri, am doar două concluzii de tras.

Prima ar fi că blogul meu e important pentru ceva lume dintr-un plan sau altul iar a doua ar fi că cineva s-a ofticat tare la citirea articolului anterior.

Nu zic că nu a fost misogin sau ceva, dar parcă e o măsură uşor exagerată să te implici într-o astfel de activitate doar de dragul pentru a-ţi demonstra un punct de vedere. Bine, asta e problema văzută din punctul meu de vedere şi filtrată de logica mea.

De partea feminină e posibil ca logica să fi ieşit altfel.

Astfel, uneori mă întristează puţin să văd statisticile relativ anemice şi numărul de comentarii aproape infim dar ştiu că în sinea mea, cam asta e scopul lui.

E un mic loc unde mă plâng eu puţin, prietenii mă încurajeaza sau râd alături de mine şi nu pot să aplic destul de multe din cunoştiinţele mele despre fenomenul de blogging care ar aduce ceva mai mult success pe aici.

Blogging fail

Că e un blog personal, că e al unei persoane anonime, că e folosită o temă nu foarte primitoare şi că tot conţinutul nu e din cel accesibil oricărei vârste sunt probleme uşor de rezolvat.

Pe bune, la fel ca lenea mea de a scrie. Nu sunt mai leneş ca majoritatea oamenilor dar am o problemă mai mare de rezolvat înainte să pot scrie cu adevărat frecvent şi nelimitat.

Am o nevoie să fiu plăcut de lume, nu de toată, dar de persoanele importante mie şi ca rezultat nu pot să ostracizez lumea să vă dau “Lupică George dezlănţuit”.

Regret mai mult ca voi cred, dar asta e situaţia şi nu se va schimba curând aici, însă cine ştie pe ce alte bloguri o să mă mai auziţi

P.S. Dacă vă întrebaţi ce e cu poza, am căutat pe google o imagine pentru “blogging fail” din categoria “mari” şi am găsit-o pe blog-ul lui Ginake.

În principiu, în vreo 2-3 zile sper ca totul să fie ok în ce priveşte partea tehnică şi apoi să pot să mă ocup de partea cea mai importantă; de conţinut.

Conţinutul e problematic pentru mine, nu atât din lipsa ideilor sau chefului cât din lipsa capacităţii mele de a fi constant cu postările. Va trebui să vedem cum iese asta până la urmă.

În altă ordine de idei, încă mai caut un plugin SEO car să fie bun, funcţional şi inteligibil de către mine.

Ce-ar mai fi de zis, nimic special, doar că în ultimele zile starea mea de sănătate e atât de bună că bătrânii de 105 ani par vioi pe lângă mine.

Tocmai am comandat o salată. Salata în sine nu e rea, ingredientele sunt proaspete, spalate, condimente bine alese dar vă rog deplin să mă împiedicaţi în orice situaţie de la a face o asemenea eroare.

Presupunând că sunt mai beat decât era el aseară şi mă bate un gând să comand o salată, mai bine mă bateţi voi până renunţ la gândul ăla care mă bătea deja.

Salata asortata

Mi-e greu să descriu şi să fac o listă cu toate situaţiile în care ar trebui să mă împiedicaţi de la a comanda o salată dar am să atac problema de la celălat capăt al situaţiei.

În cazul în care îmi pierd cumva memoria da-ţi-mi o salată şi atunci voi şti iar cine sunt.

Altfel, ţineţi-mă departe de acest fel diabolic de mâncare.

Începutul ar fi următorul:

Compania a fost înfiinţată în 1931 de către Ferdinand Porsche, inginer austro-ungar născut în Maffersdorf, renumit pentru creaţia sa sub egida VW şi anume Kaffer (sau Beetle). Revoluţia din spatele modelului a fost chiar inima sa: motor cu patru cilindri opuşi orizontal (boxer [nu e vorba de chiloţi]) amplasat în spate răcit cu aer.

Nenea Porsche şi cu Béla Barényi au dat viaţa conceptului… De menţionat însă că numai după ce Adolf Hitler (aha… ăla rău) a redesenat-o maşina a devenit “maşina poporului” la nemţi şi ulterior în lume, deţinând şi un record semnificativ pentru vânzări. E drept că denumirea legată de gândac n-a apărut oficial decât târziu prin anii 60 dar n-are mare importanţă; mai important este însă că platforma tehnică îmbunătăţită a devenit primul Porsche din istorie şi anume modelul 64:

Porsche 64

În această perioadă fiul său Ferry Porsche (hmm, ce nume original) a observat că nu există o maşină pe care ar da banii săi aşa că a hotărât să facă el una. Rezultatul? Geneza primului Porsche 356:

Porsche 356

Pentru mulţi acesta este primul model Porsche şi nu 64 pentru simplul fapt că acesta a fost primul care a fost scos la vânzare pentru public; maşina primind certificare pentru circulaţia pe drumurile publice în 1948.

La scurt timp, în 1951 Ferdinand Porsche moare în urma complicaţiilor unui atac de cord.

Situaţia din Germania postbelică erau neprielnice cu privire la stocuri drept urmare majoritatea pieselor pentru motor, suspensie şi cutie de viteze din 356 erau luate de la Beetle. În anii 50-60 însă modelul 356 a cunoscut diverse etape evoluţionare (Seriile 356 A, 356 B şi 356 C) în final ajungând să fie realizate integral cu piese de producţie Porsche.

Dacă revoluţia în producţia de serie a venit cu 356, în motorsport ea a avut loc datorită modelului 550 Spyder, model denumit afecţios “Little bastard” fiind maşina în care a murit James Dean în 1955.

Următorul model ar fi urmat să primească asemeni modelelor anterioare un număr format din cifre secvenţiale însă 901 (cum ar fi vrut să se numească) era în contradicţie cu drepturile rezervate de Peugeot asupra tuturor numerelor de format x0x. Consecinţa a fost denumirea noului model: 911.

911 a devenit un stindard ce va fi ulterior asociat cu Porsche, un model inconfundabil, un model a cărui derivate au dus porsche în epoca lor de aur a motorsportului. Pentru a păstra o legătură cu trecutul s-a produs modelul 912, practic acesta era un 356 dedesubt, cu faţa noului 911.

Porsche 911E (1969)

Porsche au acumulat peste 28000 de victorii în motorsport din care majoritatea au fost adjudecate timp de cinci decenii cu derivaţii ale modelului 911. Motorul a trecut de la a fi de patru la şase cilindri, de la 1.x litri la 2.x şi în zilele noastre la 3.x litri. Tot soiul de tehnologii au fost adaugate şi versiuni modificate ale actualelor motoare ajung să dezvolte până la 1000 cai putere sau mai mult pe acelaşi bloc…

Zvonurile spun că Porsche se gândeşte ca pe viitor să scoată un motor cu 8 cilindri însă tot boxer.

Porsche 911 Carrera 4

Continuare 1: Porsche în lumea sporturilor cu motor

Succesul general al vânzărilor Porsche se află în strânsă legătură cu maşinile lor de stradă. Dacă pentru Enzo Ferrari maşinile de stradă erau un mod de a finanţa îndrăgitele sale maşini de curse, pentru Porsche maşinile de curse erau un mod de a arăta ce pot cele de stradă. Acesta este motivul pentru care Porsche au strălucit în predominanţă pe cursele pe circuite stradale, “hillclimb” sau format raliu.

Începuturile în acest sport au fost limitate întrucât în anii 50 şi 60 Porsche era încă o companie mică şi iniţial concura cu variante uşurate ale modelului 356 abia spre finalul acestor perioade trecând la modele construite special pentru acest scop cum ar fi 550, 718 şi infamele generaţii RS şi RSK. Cele mai notabile succese de atunci s-au înregistrat la Targa Florio şi la Road America 500.

Victoriile la raliuri au fost înregistrate în perioade destul de desfăşurate aşa că le voi menţiona dar trece cu vederea detaliilor (la menţiuni adaug modelele 959 şi de la 924 până la 944). La fel procedez şi în cazul victoriilor modelelor 911 (prea multe dom’le şi timp de 50 ani înregistrate).

Le Mans

Acest Mecca al anduranţei în sportul cu motor a înregistrat multe legende, însă cele mai multe aparţin producătorului în cauză. Cea mai importantă maşină creată şi rulată de Porsche în această cursă a fost modelul 917. Acesta a pornit viaţa evitând clasele de concurenţă cu motoare prea mari şi puternice (Ferrari 5 litri, Ford GT40 7 litri), adunând curse pentru dezvoltare întrucât acestea erau mai relevante ca testele. Cam o perioadă de patru ani între 1969 şi 1973 a fost suficient pentru companie să transforme această maşină din underdog în cel mai puternic şi cel mai rapid concurent ce a parcurs vreodată circuitul. Încarnările finale ale modelului ce au rulat în CAN-AM ajungeau la viteze de peste 380 km/h având la dispoziţie un propulsor boxer de 5.4 litri, cu 12 cilindri, supraalimentat ce dezvolta până la 1580 cai putere.

Porsche 917 sub culorile Martini Racing

917 a fost prima maşină ce le-a adus victoria la Le Mans şi ulterior a fost realizat chiar un film care ilustra această victorie.

Alte modele de succes la Le Mans au fost 956/962C (model care a câştigat titlul 6 ani consecutiv), 935 (deşi succesele sare nu au fost atât de mari a fost adorată de public; unul din robotii transformers originali căpătând această formă) şi 911 GT1 (ultima maşină cu care au concurat aici în 98)

În prezent Porsche se concentrează pe victorii şi dezvoltarea maşinilor sale în clase mai mici şi mai apropiate de cele de stradă în speţă modelele GT3 RS şi GT2

Porsche 911 GT3 RSR (997)

De ceva timp mă tot gândesc cum să închei pagina asta; cu modelele antipatice; cu poveşti despre oamenii din spatele modelelor şi succesul lor; cu aberaţia economică prin care Porsche au cumpărat grupul VW… dar parcă n-aveau farmec.

Am să închei cu un omagiu. Unul adus însă nu de mine, ci de Electronic Arts pe data de 28 martie 2000.

Este desigur vorba de Need For Speed: Porsche 2000/Unleashed. Copilăresc dar enorm de adevărat. Imensitatea de premii şi titluri colecţionate de acest joc la clasa sa au fost ceva echivalează ca procentual numărul de premii câştigate de constructorul în cauză. Pentru mine va rămâne un joc excelent pe care încă îl joc (la atâţia ani de la apariţia sa asta e ceva de însemnătate) şi nu sunt nici pe departe singurul în această situaţie.

Cam atât… am să încerc să răspund la întrebări pe cât posibil.

Ideea de bază e destul de simplă, în loc să mă complic cu mai multe bloguri cum vroiam iniţial am să fac tot ce pot să fiu cât mai bun la a avea grijă de ăsta.

Eu unu mi-am făcut primul blog pentru mine şi pe al doilea l-am făcut cu acelaşi motiv cu care mulţi îşi iau maşină, să atrag fete.

Primul meu blog a fost pe blogspot dar m-am lăsat de sportul ăsta pentru că urma să fiu cam incisiv în a-mi scrie cartea online. Nu sunt eu foarte sociabil ca persoană da parcă să n-ai chiar pe nimeni nu-mi surâdea.

Al doilea blog a fost pe wordpress, pe el m-am distrat destul de mult, toată treaba luând sfârşit atuci când mi-am zis că se poate mai bine.

Eu unu consider că wordpress e o platformă de blogging genială (şi nu sunt sigur) dar au stricat-o de tot în a o oferi gratuit.

Planul meu original includea o revenire pe-acolo dar m-am lecuit rapid. Nu ştiu sincer ce e în mintea lor, dar printre ideile de bază o să vrei o temă mai şmecheră pe care s-o poţi modifica prin CSS va trebui să dai 15$ pe an iar apoi îţi iei o temă premium cu alţi 40$.

Wordpress Logo

Pentru unii preţul ăsta nu e foarte piperat însă există ceva probleme, un host privat care include domeniu gratuit te costă 15$ dolari pe ani dacă nu mai puţin şi majoritatea temelor online costă vreo 30$.

Pe lângă faptul că de multe ori ieşi mai ieftin decât pe privat, tema aia de 30$ îţi va acorda libertate totală în alegere şi nu va fi una din 20-30 autorizate de ei.

Şi apoi vin restul beneficiilor wordpress-ului privat, lucruri ca plugin-uri la alegere, javascript şi aşa mai departe.

M-am enervat şi ulterior am şters acel blog. Enervarea mea a durat câteva zile şi măsura ar fi destul de radicală dar am considerat-o şi o consider justificată.

Acum rămân cu o simplă ambiţie de a mă apuca de blogging aici şi nu fi genul de om care pur şi simplu “are” blog.