Sau poate tu cititorule devii brusc comentator şi-mi înjuri câteva neamuri. N-ai decât, dacă atâta contribuţie găseşti că se încadrează în posibilităţile tale Web 2.0.

Blogul ăsta există pentru că eu mă cred special. De fapt, eu mă cred special pentru că sunt special.

Şi acum am să încerc să fac scriu o aberaţie; vreau să mă laud, fără să mă laud.

Săptămâna asta am scris câteva zeci de articole şi cu toate astea blogul meu îmi cere login.

Săptămâna asta am făcut aproape 500 km din care vreo 100 fără vreun scop. Cu toate astea nu pot spune că se echilibrează cu vreo 3 zile petrecute pe sub ea. Sau faptul că un blestemat de circuit întrerupe pe undeva şi nu-mi merge faza scurtă pe stânga.

Săptămâna asta am fost la facultate şi cu toate astea nu-mi aduc aminte să fi făcut mai mult decât o oră jumate.

gata, trei chestiuni repetitive e suficiente. Am prins recent un mail în care am citit nişte versuri speciale. Rezultatul? Am cu ce mă făli.

Şi ar mai fi o chestie, mă disperă faptul că nu găsesc imaginea de pe coperta unei casete vechi. Care aveţi pe acasă casete cu Ştefan Iordache şi Sanda Ladoşi sau un talent uimitor la a găsi orice pe străfundu’ interwebului contactaţi-mă.

Mai sunt multe de zis…

… dar la urma urmei pentru asta e blogul ăsta.

De fapt scriitorul din mine se uită la dashboard-ul WordPress şi-şi zice: pot să declar blocaj inspiraţional şi să nu scriu nimic azi, mâine…etc. Dar cred că azi o să fac un pic de mărturisiri.

Pentru început, trebuie să mărturisesc de ce am continuat treaba cu blogul meu pe un host şi domeniu proprietate personală spre deosebire de varianta de pe wordpress.com. Acolo era în primul rând un cadou şi abia apoi era o extensie a personalităţii mele din mediul online. Ştiţi voi; Lupul, Silver Wolf până şi Gremlin erau fiecare pe undeva pe lupul.wordpress.com şi-şi scriau tâmpeniile acolo.

Când am luat decizia să mă mut pe privat s-a întâmplat din două motive, primul fiind că “geek-ul” din mine era pe deplin sătul de limitările de pe WordPress iar al doilea fiind că eu mă consider suficient de important încât să-mi fac numele special de unu singur.

În principiu, nimic nu s-a schimbat, doar v-am împrospătat memoriile a cât de special sunt.

Revenind la probleme serioase, n-am uitat de ce am pus întrebarea aia cu ce făceaţi la 13 ani sau unde vă era mintea. Nu prea am primit multe răspunsuri dar am să zic totuşi ce-mi făcea mintea la vârsta aia. Recunosc că am observat că fetelor le cresc anumite chestii pe piept şi că mie îmi apare păr sub braţ dar cel mai important lucru pentru mine atunci… de ce să vă zic când pot să vă arăt. Pozele astea le-am făcut recent într-o curăţenie serioasă când am dat de vechile mele cutii magice.

Printre ele se găseau:

Şi bineînţeles, trebuia să fie mult mult:

Pentru voi probabil arată ca nişte idioate jucării, pentru mine erau (de fapt încă sunt da nu prea mai am timp de ele) mijloace de creaţie, luam varii bucăţele din toate jucăriile stricate sau care nu mai funcţionau complet şi îmi făceam unele noi.

Dar destul despre mine, hai să vorbim un pic despre mine!

Recent am primit un premiu de la o gagică care mă bate de mă stinge la baschet. Nu ştiu sigur pentru ce e, ce reprezintă şi de ce anume l-am luat dar atâta timp cât l-am bătut pe beţiv în topul realizat de sora lui e suficient să mă laud cu el

Tot în ceea ce mă priveşte am patru lucruri care îmi dau bătăi de cap pe termen scurt:

• telefonul, aparent la sfârşitul perioadei de garanţie şi-a zis să-şi ia concediu prin service (e a treia oara deja) după ce m-a obişnuit cu nărav şi e ceva pe care îmi pot pune bază. O să-şi revină el şi-o să fie ca nou.
• maşinuţa RC (cel mai tare cadou primit în formă fizică) nu prea are chef să meargă nici aia, recent am desfăcut telecomanda şi e ok, urmează verificările la maşină + acumulatorul ei.
• blogul, dintr-un motiv a naibii de enervant nu vrea dom’le să fac upload la poze fără să-mi dea un rahat de eroare. Asta n-ar fi o problemă, am trecut prin atâtea erori că nu mă mai sperie nimic doar că eroarea asta, după vreo 10 variante de soluţie încercate tot nu vrea să dispară… mai am vreo 3-4 şi o să trec şi prin alea.
• maşina, pardon, Dacia, care îmi tot face câte o cheltuială când e lumea mai dragă… nu e vorba de piese sau service ci de taxe, impozite, itp şi alte minuni. Sper că deşi m-am răzgândit în privinţa primei promisiuni de aici am să reuşesc să mă ţin de ce-a de-a doua şi poate am ocazia ca vara asta să reprezinte ultimele cheltuieli pe maşina “altuia”.

Şi cum tot am vorbit deja cam mult despre mine cred c-ar fi cazul să nu mă opresc.

De vreo trei sferturi de lună am început să-mi consum o mică porţiune din timp scriind pe blog. Ce-i drept, nu e vorba de blogul acesta dar pentru mine e un început în ceva ce aş vrea să fac la o scară mai mare pe viitor.

Scriu despre maşini şi deşi sunt cam pus la perete de anumite convenţii fac tot ce pot să îmi pun amprenta asupra celor publicate. Începutul a fost cu UltimateCarBlog.com şi continuă în prezent cu Automotorblog.com.

Acum că am terminat postarea am să-mi reactivez pluginurile şi să văd cum fac să-mi restaurez emblema 100% funcţionalitate pe căsuţa mea virtuală.

Ieri, blogul meu a împlinit doi ani, în decursul cărora a avut un succes fabulos, cel puţin pentru mine, statisticile nu sunt tocmai de acord cu mine, dar nu contează eu sunt mulţumit, la urma urmei blogul ăsta are şi o scuză pentru a sa existenţă.

Tot ieri, a venit moşu’ băi nene (ştiu, e cam ciudat, dar mă supun regulilor de aici, da?) şi arată mai gagicos aşa, brunet, cu aluniţă pe nas. Mi-a adus… da mi-a adus… Hmm, mai bine o să fac nişte poze când am ocazia şi vă explic exact emoţiile trăite pe marginea lor.

Azi, am cunoscut o parte din familie, o parte restrânsă deja privindu-mă ca “ginerele” şi după un moment foarte bisericesc (sfinţirea casei) care nu prea mi-a priit, am stat la o masă care cred că ar fi fost visul lui. Pe bune acu, ştiu că moldovenii deţin recordul la crăpat în ei dar s-ar părea că sunt în urmă tare la ce se întâmplă aici de sărbători. Mă uitam la masă si la cum continuau să vină platourile şi mă pregăteam să-i pun un girofar de avertizare pentru agabaritice.

Hmm, cam atât pe azi că excesele strică şi, mai important, mi-e lene. Planurile pe zilele astea ies ok, iar pentru revelion par să fie pe acelaşi traseu.

Pe lângă asta mai aveam de luat un telefon şi un abonament pentru tata. Sagem-ul lui îşi dădea duhu iar cu cartela nu se împăca fix în momentele critice. Uite aşa s-a ales cu un abonament Delfin 4 şi un Nokia 1680 clasic. Abonamentul pentru că vorbeşte cam la fel de mult ca înainte (o cartelă de 6-7 euro la 4-5 săptămâni) la un preţ mai mic, în caz de urgenţă nu se poate întâmpla să n-aibă credit şi pentru că e mai ieftin (doar 4 euro pe lună). Cu telefonul în schimb e mai complicată lista de cerinţe:

- meniu cât mai simplu

- rapiditate în agendă

- să sune tare (lucrează într-un mediu în care dacă se dă jos din maşină nu te înţelegi om cu om)

- să nu fie oglindă ecranul, fontul cât mai mare şi protecţia ecran cu ceas (stă prost cu vederea de aproape şi nu vrea să deblocheze telefonu de fiecare dată când se uită la ceas)

- baterie rezistentă

- telefon gata să îndure şocuri mecanice (să vă spun că primul său telefon a “murit” fiind călcat de un buldozer?)

- necesitatea de a vorbi aiurea că are telefon mai în ton cu moda (cameră şi mp3)

Zic eu că le-am acoperit, numai că am avut ceva probleme nu cu telefonul, ci cu abonamentul, care n-a putut fi activat până dimineaţă pe la 10 (l-am făcut ieri pe la 15-15:30) din pricina unor veselii cu cartela SIM (am păstrat numărul vechi dar a fost schimbată cu una din 2007 pe care nu se putea înregistra un abonament Delfin…) care mi-au cam consumat vreo 3-4 ore ieri. Partea bună e că au fost săritori şi dispuşi să ajute şi să răspundă la întrebările mele, partea proastă e că a durat totuşi destul de mult, lucru ce denotă un pic de incompetenţă.

O altă treabă ar fi că am devenit mai puţin activ în DotA şi mai mult activ în blogging & co, drept urmare recomand să citiţi asta şi asta de la persoana care mi-a recomandat prima oară pagina mai sus menţionată.

Şi o ultimă chestiune, dictai la ceva ce te-ar putea face mai puţin speriat de ceremonia religioasă a căsătoriei:

Chestiile stupide, consumă mai mult timp decât ţine plictiseala. Dar nu-i nimic, în următoarele două ore cred am să mă pun să scriu câte ceva despre chestiile care îmi acaparează timpul când sunt prea leneş să-l folosesc în mod util.

Era şi cazul, la urma urmei de vreo săptămână intru pe aici doar să actualizez pluginuri, să mai editez câte ceva prin partea “nevăzută” şi să văd cum scad statisticile de citire. Toate sunt chestii foarte interesante, dar timpul folosit aici nu cred că-l pierd. E locşorul meu, eu decorez, eu schimb încuietorile, eu repar ce stric şi tot aşa. Ştiu, e o chestie costisitoare o dată la 6 luni dar cred că merită un efort. Dacă nu am asta nu prea am multe pe net…

Tot legat de blog, am primit o leapşă (adaptare în lumea online a jocului generată de plictiseală) de la Bogdan. Ce face leapşa asta specială e că pentru prima oară când intru într-un astfel de joc şi sunt întrebat dinainte de a fi confruntat cu faptul. Foarte tare.

1. Care e singurul lucru pe care nu ai vrea să-l schimbi niciodată la tine?
1. Umorul bolnav.

2. Primul film care iţi vine în minte acum?
2. Hangover.

3. Ce ai desenat ultima oară?
3. Am creionat (cu pixul) prin liceu un profil şi o vedere de deasupra de YF-22.

4. De cate ori ai spus “te urăsc”?
4. Nu ştiu, nu cred că am spus asta cuiva.

5. Cu ce personaj din literatură te identifici?
5. Nu-s aşa citit da nu prea mă identific cu vreunu’, sunt prea mult pentru imaginaţia unui singur autor.

6. Cât de bine te înţelegi cu tine?
6. Relativ ok, ne-am ciondănit de câteva ori dar ne descurcăm.

7. Descrie in cinci cuvinte o persoana draga tie?
7. Întotdeauna se află lângă mine.

8. Dacă ar fi să scrii o carte, ce titlu ar avea?
8. Eu.

Leapşa merge mai departe la Ea, Ceferistu, IulianMD, Tenia şi Schumi.

Va urma…

Am fost căutând triple pentru bestie, dar inevitabil am trecut şi pe la maşini.

Aici m-a lovit întâi groaza: Bestia mea la Remat moare. Singura ei şansă ar fi să găsesc un fraier plin de bani. Suntem în România, deci sunt mulţi, da parcă cer prea mult având în vedere ce oferte erau acolo. O Dacie 96-99 în stare foarte bună, de fapt, cam nouă avea preţ până în 5500 lei şi era negociabil.

Apoi m-a lovit un pic bucuria… BMW 730d 2002 (masina de cam 80000€ nouă) 15000 €, negociabil şi marea surpriză, care de altfel m-a şi făcut să plec cam dezamăgit BMW 316i 1997…2400 €.

Par a mă încânta ca prostu’ da m-am uitat la cam ce ştiu eu că ar trebui verificat şi erau ok, pe 316 erau câteva mici modificări cu gust (un set de faruri mai noi, geamuri fumurii, jante 5 spiţe aliaj). Las… rezolv eu!

Restu’ zilei n-a fost prea excelent, am avut operaţiuni de întreţinere la bestie şi o evaluare.

Întreţinerea a fost lungă si murdară dar se văd meritele, iar evaluarea a fost cam ca bancul ăla “Operaţia s-a încheiat cu succes, pacientul a decedat”.

Apropo, ieri am petrecut câteva ore cu întreţinere la blog, am aranjat articolele vechi, am mai mutat pozele, am scos linkuri cu slideshow-uri care nu mai sunt active, la fel cu galerii şi am actualizat linkurile să nu mai fie legate articole între ele unu de pe blogul ăsta şi unu de pe cel vechi. În procesul ăsta e posibil să fi apărut unora din colegi pingback-uri suplimentare, aproape duplicat. Scuze acolo unde s-a întâmplat.

Pagina asta are un rol special. Aici voi descrie filmele care mi-au trecut prin faţa ochilor. De fapt dacă mă gândesc un pic nu doar filme ci cam orice ţine de treburile astea cu filmări.

Cum nu eram sigur cu ce film să încep mi-am zis să încep cu primul film pe care l-am văzut şi reţinut. Era foarte de mult, şi era vizionat pentru un simplu fapt: era vorba de ceva cu o maşină.

Mai exact era vorba de un Rolls Royce. Unul galben încă. M-am uitat acolo să văd maşina şi spre dezamăgirea mea nu prea apărea în film aşa cum aş fi vrut eu. Aici, maşina în cauză are o viaţă foarte lungă, trecând prin mâna multor proprietari, majoritatea femei puternice (dacă reţin bine) din diverse puncte de vedere. Pe parcursul filmului, au loc aventuri amoroase, evenimente din economia subterană, un război, evenimente moderne. Multe dragosteli, multe chestiuni pe care nu le reţin exact dar a fost ceva plăcut. A fost plăcut nu pentru că era vorba de o maşină ce are un statut de simbol şi un nume foarte cunoscut ci pentru faptul că a fost în principal în fundal, acolo în umbră, ţinând cald blănii primei proprietare sau apărând de praf şi gloanţe pe alţii.

Filmul a fost astfel numit pentru simplul fapt că era acel element uneori nesemnificativ dar omniprezent.

Film făcut în 1964 cu o distribuţie destul de impresionantă.

Va urma…

De fapt e vorba de o leapşă de la un coleg de-al meu de facultate de-i zice Dragoş.

Dacă eram o lună, aş fi fost Mai.
Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost Vineri.
Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost Seara.
Dacă eram un animal marin, aş fi fost un urs polar.

Dacă eram o direcţie, aş fi fost Înainte.

Dacă eram o virtute, aş fi fost Răbdare.

Dacă eram o personalitate istorică, aş fi fost Napoleon Bonaparte.

Dacă eram o planetă, aş fi fost Marte.
Dacă eram un lichid, aş fi fost Mercurul.
Dacă eram o piatră, aş fi fost Chiatra.

Dacă eram o pasăre, aş fi fost Rândunica Polară.
Dacă eram o plantă, aş fi fost Nufăr.
Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost Ploaie de vară.
Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost Violoncel.
Dacă eram o emoţie, aş fi fost Speranţa.

Dacă eram un sunet, aş fi fost sunetul unui V8 american.
Dacă eram un element, aş fi fost Magneziu.
Dacă eram un cântec, aş fi fost When i dream at night.
Dacă eram un film, aş fi fost Parfum de femeie.
Dacă eram un serial, aş fi fost Family Guy.

Dacă eram o carte, aş fi fost Shining.
Dacă eram un fel de mâncare, aş fi fost Grătar.
Dacă eram un oraş, aş fi fost Galaţi.
Dacă eram un gust, aş fi fost Amarui.

Dacă eram o aromă, aş fi fost Intepatoare.
Dacă eram o culoare, aş fi fost Violet.
Dacă eram un material, aş fi fost Polyester.
Dacă eram un cuvânt, aş fi fost Aerisirea.
Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost Rotula.

Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost Indiferent.
Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost Comunicare.
Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi fost Spider-Man.
Dacă eram o formă, aş fi fost Romb.
Dacă eram un număr, aş fi fost 27.

Dacă eram o maşină, aş fi fost Alfa Romeo 159.
Dacă eram o haină, aş fi fost un Sacou.

Dacă eram un accesoriu, as fi fost Breloc.

Îmi pare cunoscută, da merge… de leapşă zic. Mai departe care vrea şi se simte prezent.

În loc să scriu articolul am să scriu câteva chestiuni de punctat şi am să încerc să văd care din voi vine cu o poveste cât mai apropiată a ce s-a întâmplat.

Curăţenie, examen, mecanic, Jean Reno, spălătorie auto, recomand, 6 Gb, eliberare disc, muzică inutilă, somn.

Congrats, hope you get the money, videos suck, iar prin real cică dau vichendu ăsta că se anunţă grătar, sau cel puţin cumpărături pe acolo.

Nu ştiţi cine-i tenia? Ea-i.