Te miri că le au pe toate la un loc…

Atenţie! Această postare este doar pentru a vă şoca preventiv, să nu fiţi compleţ umiţi în trafic să aveţi vreo scăpare dacă daţi de aşa ceva:

[slideshow id=2594073385372824748&w=426&h=320]

Pentru a vedea îndeaproape detaliile click pe prezentare.

Fără review la film…

Revin doar asupra ultimului articol.

Am fost să văd ploaia aia infamă de stele, ploaia a fost cam mocănească, nu… cam de vară. De fapt, cam mocănească şi de vară. Dar au fost frumoase şi ce a fost mai important, am evadat puţin din cotidian, am stat puţin la discuţie despre toate lucrurile imature posibile.

Un drum înapoi rapid şi puţin condus şi sunt ca nou, doar că mai bun… Încep să cred că automobilul e unul din două lucruri care îmi dau cu adevărat speranţă. Mai pui o mână de oameni şi s-a terminat lista… Nu-i nimic, am ce-mi trebuie pentru o viaţă minunată.

zilelor magice, dimineaţa s-a soldat cu o plimbare suplimentară până la etajul 4 să iau cheile de la bestie că Matico se înecase cu mărul otrăvit. Apoi lucrurile au decurs relativ normal, ocupate cu diverse activităţi. A fost o tentativă de a ajunge la singurul curs, dar ceva reţineri au impiedicat asta drept urmare s-a abrogat proiectul de lege.

O masă serioasă, ceva ambiţie cu Andrei să-l împingem pe Matico într-un loc mai ferit de ploaie să pot să-i verific sistemul respirator în siguranţă. N-am înţeles exact ce l-a înnecat (întrucât a fost propulsat la mama naibii vinovatul la un rateu mai violent) dar cam 40 de minute de amuzament mai târziu Albul ca zăpada şi-a revenit şi am făcut o probă de drum să verific posibilitatea de vopsire (dat-o domnu’ şi-am văzut-o şi pe asta posibilă) a bestiei. S-a zis da, am făcut drumul înapoi, am mai găsit un şofer (încă începător) şi am plecat în coloana :eek: . Mi-am luat la revedere şi m-am întors în faţa monitorului (să mă mai odihnesc cu ceva munci) aşteptând magia. Magia a întârziat, dar când a fost gata am uitat că e nevoie de un al doilea şofer aşa că e posibil să fi comis o mică infracţiune penală şi să fi dat pe Matico pe mâna cuiva (care abia vineri poate încerca să fie) cu permis la întoarcere.

Bestia are iar blana perfectă aproape… iar eu mă tot odihnesc obosind tastatura şi ceva hârţoagăraie, de atunci…şi ceva timp în continuare. O mică pauză n-a omorât pe nimeni (dar absenţa ei ar putea fi fatală pentru activitatea mea cerebrală superioară).

N-am la dispoziţie cheia marilor succese, dar mă bucur de cea de la Matico (acu pleacă la sfert).