Hah, articolu’ ăsta eu nu l-aş scrie. Pentru că nu-mi place, nu, e ceva total neplăcut. Din nefericire însă, m-a provocat A.Faith şi n-am de ales. E o ofertă pe care n-o pot refuza

Vă avertizez că spre deosebire de el, nu intenţionez să vă menajez şi să fiu pământean. Eu chiar am să vă zic topul meu. Dar ca să vă demonstrez că nu sunt chiar aşa de maniac pe cât par am să încep cu un diesel (singurul din acest top) pe locul 10.

Locul 10 – Tatra T813 (Kolos)

Numele şi imaginea au cam dat de gol povestea. Gălăţenii au văzut câţiva mastodonţi mai des pentru că până acum vreo 2-3 ani combinatul siderurgic folosea maşini de genul ăsta să care foi de tablă. Mă rog, nu e prea important, ce e de ştiut este că acest camion face de râs pe teren accidentat orice “gipan” vă imaginaţi. Am condus pentru câteva minute aşa ceva, mă rog, condus e mult spus, am direcţionat aşa ceva la vreo 7-8 ani din braţele lu’ taică-miu care se ocupa de pedale şi treptele de viteză. Ca să vă explic de ce îl vreau trebuie să înţelegeţi o chestie. În momentul în care se debriază aşa ceva, nu începe camionu să se mişte înainte, începe lumea să se mişte încet înapoi.

Locul 9 – Pontiac GTO (2004-2006)

Există două motive bune în spatele alegerii acestei maşini. Are o stilizare cuminte, relaxată şi nişte abilităti dinamice extraordinare. Practic e un dansator profesionist care se preface că-i şchiop. A, să nu uit, are şi un ditai V8-ul care face un sunet corespunzător.

Locul 8 – Ford Focus RS

Probabil cea mai cuminte maşină ce o voi lista pe aici însă una din cele mai importante şi mai accesibile. Şi e o noţiune importantă, această maşină reprezintă cam cel mai bun compromis posibil ce poate lua fiinţă într-o maşină.

Locul 7 – Mercedes-Benz SLR McLaren

Trebuie să fac clar două lucruri, nu sunt fan Mercedes şi nu sunt fan McLaren dar maşina asta aş vrea-o şi pentru un singur motiv. Doar pentru ăla pentru că în rest mă strofoc să văd de ce aş putea vrea aşa ceva.
Motivul pentru care aş vrea-o este sunetul pe care-l face.

Locul 6 – Lamborghini Murcielago Roadster

Pus simplu, este genul de maşină pentru veritabile senzaţii tari şi prin asta nu mă refer la ce rahat mănâncă anumite ştiri de la ora 5. Arată demenţial şi n-are acoperiş lucru care facilitează ascultarea motorului ăla complet fioros. Şi pentru că senzaţiile tari implică riscuri, o parte din ele sunt eliminate de sistemul de tracţiune integrală.

Locul 5 – Aston Martin DB9

Ar fi destule de spus, dar ce e important e că e genul de maşină cu care te poţi duce dimineaţa la curse, după un duş să mergi la un prânz de afaceri şi seara s-o parchezi la teatru fără probleme. Eleganţă este cel mai bun rezumat al său.

Locul 4 – Bentley Brooklands

Dacă la DB9 vorbeam de eleganţa aici vorbim mai degrabă de opulenţă. Şi asta e ok, la fel cum e ok să ai maşină în două uşi lungă cât un microbuz.

Locul 3 – BMW M5 E39

După mine, cel mai complet BMW făcut vreodată, puternic, discret, frumos şi probabil fără vârstă.

Locul 2 – BMW M3 E36

M5-ul de la locul medaliat cu bronz este excelent dar sincer să fiu, eu nu simt încă nevoia de patru uşi, nici de atât de multă tehnologie. Mă mulţumesc cu nişte condiţii la limita comodităţii renunţând la restul pentru a trăi experienţa supremă a condusului.

Locul 1 – Alfa Romeo 8C Competizione

Sincer, problema în a face acest top n-a fost ce maşină să pun pe primul loc, problema a fost ce model de Alfa Romeo să aleg pentru a-i da medalia de aur. Din nefericire, este cea mai rară din toate visele de aici doar 500 fiind realizate în total, toate vândute dinainte să ajungă pe vreo piaţă şi toate motiv de salivat.

Am o machetă cu aşa ceva şi când le şterg de praf pe toate, asta primeşte atenţie în plus.

Fiind o leapşă, tre s-o dau mai departe aşa că Ea, Bogdan şi beţivu sunt chemaţi la apel.

Preferata mea este cea de pe Lamborgini.

De fapt, astea sunt nimicuri, nimicuri “mari”, dar tot nimicuri în ceea ce priveşte viaţa ta cu automobilul. Ştiţi taxele alea ale căror bani s-ar vedea undeva prin drumuri publice, poduri şi podeţe? Merg de minune, banii ajung unde trebuie şi oamenii îşi fac treaba corespunzător. A, vorbeam de ţara noastră, păi nu ştiu unde naiba se duc că în afară de vreo 2-3 drumuri europene fără reproş peste tot sunt gropi, marcaje inexistente sau prost amplasate şi toate minunile posibile din lume. În urmă cu puţin timp am parcurs cam 30 km prin judeţ trecând pe lângă nişte bolovani vopsiţi în alb şi albastru… pe care scria nimic. Eventual ajungi într-un oraş găseşti tot felu’ de tâmpenii gen:

Pentru visători

Şi ăsta e doar începutul, vrei să vezi şi să auzi minuni? Interesează-te de faptele “de vitejie” ale gigeilor cazaţi în ceva pe care scrie “Poliţia”. Nu-ţi ajunge? Citeşte apoi de prostiile făcute de şoferii gigeilor cazaţi în ceva pe care scrie CD.

Deci ţi-ai luat maşină din varii nevoi, sau pentru a te bucura de plăcerea de a conduce, de a face turism auto sau poate doar pentru a avea un simbol de statut social. Oricare ar fi motivul şi oricare ar fi chinurile pe parcurs nu se compară cu cele provocate de cei care şi-au luat permisul de conducere “prin varii metode“.

Oameni care inspiră caricatori ca următoarele:

Acu’, amuzamentu-i una, partea tristă cu adevărat e că cei care au făcut caricatura nu au trebuit să exagereze cu ceva, doar să reproducă situaţiile în 80-90% din cazuri. Dă-o naibii de treabă, nu e vorba că-s eu mare pilot da dacă o comit, recunosc îmi pare rău şi pe viitor fac ce pot să nu se mai întâmple. Există totuşi unii specimeni care o comit, te înjură şi pleacă grăbiţi mai departe să înjure pe alţii după ce o comit şi pe acolo.

Ar fi genial un sistem de genu:

Visam eu aşa simplu şi frumos că mă duceam până jos la maşină (deja aveam apartamentul propriu, clar era un vis… da poate iese bine) unde aveam de lucrat ceva la sistemul de răcire. Modificări minore erau şi le termin rapid urmate desigur de o plimbare de test.

Am ales un drum bun, cu o porţiune destul de mare pentru a atinge o viteză respectabilă să văd ce fel îmbunătăţisem circulaţia aerului prin compartimentul motor şi cum se comportă motorul la turaţii mai serioase. Până aici toate sunt specifice a ce aş face într-o zi normală de posesor al unei maşini.

De aici insă se schimbă un pic treaba; maşina îmi scapă (şi când spun asta nu mă refer că scapă de sub control ci că dispare din jurul meu trezindu-mă undeva în spate pe drum, maşina se transformase într-un tractor, iar traseul devenise brusc o zonă din copilăria mea. N-ar fi mare lucru asta, eventual ar trebui să se oprească panarama fără mari pagube (speram eu, doar e puiul meu acolo la mijloc). Ei bine tractorelu o ţine cu mersu destul de mult încât să obosesc mort iar el îşi tot schimba direcţia lovind pante sau diverse gropi. Situaţia asta rezulta în câteva persoane lovite de el dar fără alte probleme în afară de cele cauzate de căzătură.

Aici intervine încă un pic de realitate şi apar în maşina actuală a părinţilor mei urmărind tractorul. Deja până îl ajung din urmă (o pornire greoaie…foarte realistă faza asta) deja era oprit într-un şanţ cu ceva avarii; problema e că acum nu mai era tractor ci maşina iniţială.

Maşina iniţială ar fi asta. Concluzia mea e că nici măcar în vise nu mă voi bucura de maşina viselor mele…

Halal început de zi.

Pentru mine, ei reprezintă esenţa supermaşinilor. Pe lângă exclusivitatea dată de preţ, care în mod cert va fi de câteva sute de mii de euro, întotdeauna un Lamborghini nu va fi confundat într-o parcare. În fine, încheiem cu generalităţile şi trecem la noutate.

Profil

Sub numele de Estoque (se citeşte “estoche” şi reprezintă momentul în care un toreador termină un taur), firma din Sant’Agata Bolognia, a lansat un model în 4 uşi. Nu este primul model în 4 uşi (vezi Lamborghini LM002) dar este primul cu caroserie în standard sedan. Asta dacă se poate spune vreo ceva de un standard. De vreo două luni publicul auto este chinuit cu poze ce dezvăluiau doar detalii ale acestui model, astfel că la Paris salonul părea să nu se deschidă suficient de rapid. Ferrari aveau ceva de spus aici, Porsche aveau ceva de spus, Aston Martin au avut ceva de spus, Citroen au venit cu surpriza salonului, dar toate au pălit în faţa noului taur.

În jurul standului Lamborghini de anul acesta a fost probabil cineva desemnat să măture maxilarele ce cădeau de la public. Public ce îşi scălda ochii pe “o maşină de familie” cu o lungime de peste 5 metri, o lăţime de peste 2 şi cu o înălţime de doar 1.35, (Ati citit bine, maşina e mai scundă decât birourile voastre), cu roţi imense… şi absolut toată cu un efect “WOW” prin stilizarea împrumutată de la Reventon.

Ce-i drept, a fost prezentat un V10 de “doar” 556 cai putere, dar cu menţiunea că şasiul ar putea acomoda monstrul sacru derivat F1 V12 sau poate un V8, sau poate o combinaţie hibrid. Ignoraţi ce au spus şi am citat după ultima virgulă din propoziţia anterioară, este ceva neglijabil, important e că aceast diamant (atât semnificativ cât şi după forme) nu este departe de stradă, modelul prezentat fiind complet funcţional.

De ce mă agit?

Păi… sunt un maniac auto. Apoi e un Lamborghini. Apoi e un Lamborghini revoluţionar. Apoi, dacă vrei să sperii consoarta şi încă un cuplu sau încă trei prieteni cu cifre de 500-600 cai, nu mai eşti nevoit să foloseşti un Audi, Mercedes sau BMW care seamănă cu jdemii de altele ca ele. Asta contează foarte mult în clipa în care dai sute de mii de euro pe ceva ce se cazează în garaj.

Priviţi varianta asta: aveţi banii, aveţi chef de ceva exclusivist şi puternic. Ce ai să îţi iei? Cel mai rapid Audi, BMW, Mercedes?

Sau un Lamborghini?

Faţă stânga

Dreapta spate

Atenţie! Această postare este doar pentru a vă şoca preventiv, să nu fiţi compleţ umiţi în trafic să aveţi vreo scăpare dacă daţi de aşa ceva:

[slideshow id=2594073385372824748&w=426&h=320]

Pentru a vedea îndeaproape detaliile click pe prezentare.

Revin doar asupra ultimului articol.

Am fost să văd ploaia aia infamă de stele, ploaia a fost cam mocănească, nu… cam de vară. De fapt, cam mocănească şi de vară. Dar au fost frumoase şi ce a fost mai important, am evadat puţin din cotidian, am stat puţin la discuţie despre toate lucrurile imature posibile.

Un drum înapoi rapid şi puţin condus şi sunt ca nou, doar că mai bun… Încep să cred că automobilul e unul din două lucruri care îmi dau cu adevărat speranţă. Mai pui o mână de oameni şi s-a terminat lista… Nu-i nimic, am ce-mi trebuie pentru o viaţă minunată.

O masă serioasă, ceva ambiţie cu Andrei să-l împingem pe Matico într-un loc mai ferit de ploaie să pot să-i verific sistemul respirator în siguranţă. N-am înţeles exact ce l-a înnecat (întrucât a fost propulsat la mama naibii vinovatul la un rateu mai violent) dar cam 40 de minute de amuzament mai târziu Albul ca zăpada şi-a revenit şi am făcut o probă de drum să verific posibilitatea de vopsire (dat-o domnu’ şi-am văzut-o şi pe asta posibilă) a bestiei. S-a zis da, am făcut drumul înapoi, am mai găsit un şofer (încă începător) şi am plecat în coloana :eek: . Mi-am luat la revedere şi m-am întors în faţa monitorului (să mă mai odihnesc cu ceva munci) aşteptând magia. Magia a întârziat, dar când a fost gata am uitat că e nevoie de un al doilea şofer aşa că e posibil să fi comis o mică infracţiune penală şi să fi dat pe Matico pe mâna cuiva (care abia vineri poate încerca să fie) cu permis la întoarcere.

Bestia are iar blana perfectă aproape… iar eu mă tot odihnesc obosind tastatura şi ceva hârţoagăraie, de atunci…şi ceva timp în continuare. O mică pauză n-a omorât pe nimeni (dar absenţa ei ar putea fi fatală pentru activitatea mea cerebrală superioară).

N-am la dispoziţie cheia marilor succese, dar mă bucur de cea de la Matico (acu pleacă la sfert).