Presupun că nu-ţi trebuie cine ştie ce diplomă să înţelegi despre ce e titlul aşa c-am să vin cu ceva completare. E vorba de maşina care m-a dus, plimbat prin şi întors din concediu, un Renault Megane II Sedan şi de maşina care m-a dus la semnarea unui contract foarte important, poate cel mai important, Honda Civic EJ9.

(Atenţie, imaginile de aici sunt similare dar nu sunt ale maşinilor respective)

Aşadar, în ordine cronologică am să încep cu franţuzoaica. Trebuie să vă spun că, spre ruşinea mea, nici acum nu ştiu exact ce motorizare avea. Ce pot spune sigur e că e diesel, dar până ajungem acolo mai e.

Maşina în cauză e vopsită roşu şi are un interior deschis la culoare. Culorile astea se împacă bine cu aspectul (care, deşi controversat, îmi place foarte mult) maşinii dar în afară de culoare nu sunt foarte sigur de interior. Îmi place la nebunie cardul, e o soluţie foarte elegantă însă mi se pare stupid butonul de start. Logica mea de functionare ar fi să pun cardul, să apăs o dată start şi “să pună contactul”. Să apăs a doua oară, să pornească şi să existe şi o metodă de anulare. Poate nu pare o problemă dar atunci când opreşti motorul dar ai uitat geamul deschis îmi pare idiot să fii nevoit să porneşti motorul. Există o metodă de a “pune contactul” însă nu e prea ergonomic gândită şi nu tocmai elegantă – lucru absurd când te gândeşti că tot scopul cardului e ergonomia şi eleganţa.

Tot legat de interior trebuie spus că este o maşină suficient de mare şi comodă putând adăposti cinci persoane lejer. La 1.81 ai mei pot sta în spate relativ lejer, însă nu rămâne mult loc de un hop că te lipeşti relativ uşor de tavan. În afară de asta treaba e ok, comod, primitor, silenţios.

Citeşte în continuare

Pe scurt, va fi vorba (pe lung) despre top 10 maşini pe care mi le-aş dori.

Hah, articolu’ ăsta eu nu l-aş scrie. Pentru că nu-mi place, nu, e ceva total neplăcut. Din nefericire însă, m-a provocat A.Faith şi n-am de ales. E o ofertă pe care n-o pot refuza

Vă avertizez că spre deosebire de el, nu intenţionez să vă menajez şi să fiu pământean. Eu chiar am să vă zic topul meu. Dar ca să vă demonstrez că nu sunt chiar aşa de maniac pe cât par am să încep cu un diesel (singurul din acest top) pe locul 10.

Citeşte în continuare

Deşi sunt din ce în ce mai ocupat tot mă cam plictisesc de aia am ajuns să mai arunc un ochi prin topicurile vechi de pe aria auto a forumului softpedia:

Preferata mea este cea de pe Lamborgini.

Cam asta a devenit în ultima vreme maşina. De ce?
Te duci s-o cumperi şi te întâmpină statul cu braţele deschise şi cu un duium de taxe.
Te duci apoi s-o înmatriculezi şi să faci tot ce-ţi trebuie s-o poţi rula pe drumurile publice. Încă un duium de taxe.
Următorul pas este s-o alimentezi cu un anume combustibil pentru care iar plăteşti taxe substanţiale.

De fapt, astea sunt nimicuri, nimicuri “mari”, dar tot nimicuri în ceea ce priveşte viaţa ta cu automobilul. Ştiţi taxele alea ale căror bani s-ar vedea undeva prin drumuri publice, poduri şi podeţe? Merg de minune, banii ajung unde trebuie şi oamenii îşi fac treaba corespunzător. A, vorbeam de ţara noastră, păi nu ştiu unde naiba se duc că în afară de vreo 2-3 drumuri europene fără reproş peste tot sunt gropi, marcaje inexistente sau prost amplasate şi toate minunile posibile din lume. În urmă cu puţin timp am parcurs cam 30 km prin judeţ trecând pe lângă nişte bolovani vopsiţi în alb şi albastru… pe care scria nimic. Eventual ajungi într-un oraş găseşti tot felu’ de tâmpenii gen:

Pentru visători

Şi ăsta e doar începutul, vrei să vezi şi să auzi minuni? Interesează-te de faptele “de vitejie” ale gigeilor cazaţi în ceva pe care scrie “Poliţia”. Nu-ţi ajunge? Citeşte apoi de prostiile făcute de şoferii gigeilor cazaţi în ceva pe care scrie CD.

Deci ţi-ai luat maşină din varii nevoi, sau pentru a te bucura de plăcerea de a conduce, de a face turism auto sau poate doar pentru a avea un simbol de statut social. Oricare ar fi motivul şi oricare ar fi chinurile pe parcurs nu se compară cu cele provocate de cei care şi-au luat permisul de conducere “prin varii metode“.

Oameni care inspiră caricatori ca următoarele:

Acu’, amuzamentu-i una, partea tristă cu adevărat e că cei care au făcut caricatura nu au trebuit să exagereze cu ceva, doar să reproducă situaţiile în 80-90% din cazuri. Dă-o naibii de treabă, nu e vorba că-s eu mare pilot da dacă o comit, recunosc îmi pare rău şi pe viitor fac ce pot să nu se mai întâmple. Există totuşi unii specimeni care o comit, te înjură şi pleacă grăbiţi mai departe să înjure pe alţii după ce o comit şi pe acolo.

Ar fi genial un sistem de genu:

Cam aşa l-aş descrie pe cel de aseară. Situaţiile de genul sunt cele care mă enervează că imaginaţia mea deşi este foarte dezvoltată este mult prea axată pe realitate.

Visam eu aşa simplu şi frumos că mă duceam până jos la maşină (deja aveam apartamentul propriu, clar era un vis… da poate iese bine) unde aveam de lucrat ceva la sistemul de răcire. Modificări minore erau şi le termin rapid urmate desigur de o plimbare de test.

Am ales un drum bun, cu o porţiune destul de mare pentru a atinge o viteză respectabilă să văd ce fel îmbunătăţisem circulaţia aerului prin compartimentul motor şi cum se comportă motorul la turaţii mai serioase. Până aici toate sunt specifice a ce aş face într-o zi normală de posesor al unei maşini.

De aici insă se schimbă un pic treaba; maşina îmi scapă (şi când spun asta nu mă refer că scapă de sub control ci că dispare din jurul meu trezindu-mă undeva în spate pe drum, maşina se transformase într-un tractor, iar traseul devenise brusc o zonă din copilăria mea. N-ar fi mare lucru asta, eventual ar trebui să se oprească panarama fără mari pagube (speram eu, doar e puiul meu acolo la mijloc). Ei bine tractorelu o ţine cu mersu destul de mult încât să obosesc mort iar el îşi tot schimba direcţia lovind pante sau diverse gropi. Situaţia asta rezulta în câteva persoane lovite de el dar fără alte probleme în afară de cele cauzate de căzătură.

Aici intervine încă un pic de realitate şi apar în maşina actuală a părinţilor mei urmărind tractorul. Deja până îl ajung din urmă (o pornire greoaie…foarte realistă faza asta) deja era oprit într-un şanţ cu ceva avarii; problema e că acum nu mai era tractor ci maşina iniţială.

Maşina iniţială ar fi asta. Concluzia mea e că nici măcar în vise nu mă voi bucura de maşina viselor mele…

Halal început de zi.