Ieri, blogul meu a împlinit doi ani, în decursul cărora a avut un succes fabulos, cel puţin pentru mine, statisticile nu sunt tocmai de acord cu mine, dar nu contează eu sunt mulţumit, la urma urmei blogul ăsta are şi o scuză pentru a sa existenţă.

Tot ieri, a venit moşu’ băi nene (ştiu, e cam ciudat, dar mă supun regulilor de aici, da?) şi arată mai gagicos aşa, brunet, cu aluniţă pe nas. Mi-a adus… da mi-a adus… Hmm, mai bine o să fac nişte poze când am ocazia şi vă explic exact emoţiile trăite pe marginea lor.

Azi, am cunoscut o parte din familie, o parte restrânsă deja privindu-mă ca “ginerele” şi după un moment foarte bisericesc (sfinţirea casei) care nu prea mi-a priit, am stat la o masă care cred că ar fi fost visul lui. Pe bune acu, ştiu că moldovenii deţin recordul la crăpat în ei dar s-ar părea că sunt în urmă tare la ce se întâmplă aici de sărbători. Mă uitam la masă si la cum continuau să vină platourile şi mă pregăteam să-i pun un girofar de avertizare pentru agabaritice.

Hmm, cam atât pe azi că excesele strică şi, mai important, mi-e lene. Planurile pe zilele astea ies ok, iar pentru revelion par să fie pe acelaşi traseu.

Despre filme, politică, economie, viitor, etc.

În principal e cazul să recunoaştem că oricât am fi noi de copii, şi oricât am fi noi de dornici să fim percepuţi ca nişte copii, nu prea mai suntem.

De fapt nu mai suntem cam deloc.

Suntem moşi, da suntem mândri de asta.

Băutura

Oarecum.

Abia ce am venit de la o aniversare târzie a unui bun prieten de la care am ieşit un pic ameţit, plimbându-mă printr-o ceaţă simpatică cu beţivu’ şi sunt mulţumit, în adevăratul sens al cuvântului. Au fost beri, a fost vin, a fost cherry şi a fost chiar apă, dar am discutat, ne-am adus aminte de câte ceva, am discutat de câte ceva pe viitorul apropiat sau îndepărtat şi aş concluziona că am petrecut o noapte plăcută old style.

Dincolo de asta nu mai e mult de spus.

Nu fiţi îngrijoraţi, pe undeva prin noi încă arde sufletul acelui copil care chiar crede că are dreptate să se limiteze la joacă şi să uite ocazional de învăţare. Pe de altă parte, avem pe cei care chiar suntem, de la vârste ce joacă la limita frăgezirii trecuţi prin multe, oameni experimentaţi, chiar adulţi (după cum ar spune unii) care nu se limitează la a consuma o bere sau o orice formă de alcool ci trec dincolo de acesta, şi în prezenţa sa pot lumea la cale. Da, ideea mea este genială (spun astă cu un pic de lipsă de modestie), da, ajutorul de care aş avea parte este unul de elită, şi da se putea materializa în oameni mai bine pregătiţi, dar niciodată nu putea lovi minţi mai luminate şi deschise. Îmi place să cred că aceste cantităţi de alcool (moderate) nu vor scoate din noi bestii ci doar ne vor elibera de acele inhibiţii minore care ne zic: “Taci, nu te face de râs” sunt doar nişte dobitocenii care doar limitează ideile bune.

Plan de afaceri

Nu că ar merita dărâmate ideile voastre, dar lumea s-a pus la cale de nişte oameni dependenţi de varii substanţe, fie ele ilegale sau nu. Noi n-am pus chiar lumea la cale dar am dezbătut un pic situaţia actuală şi apoi am tras linie şi am zis unde creşte, unde scade, unde sunt puncte critice, unde e atrasă atenţia fără motiv şi unde s-ar putea profita de oportunităţi.

Dragi beţi…prieteni, la următoarea găseală va trebui să semnăm un pact în sânge (sau vin roş’) prin care să ne dedicăm unei uniuni cât de durabile posibil, indiferent de succesul, insuccesul, fericirile, durerile, problemele sau orice altceva ne-ar ieşi în cale în ceea ce priveşte protejarea noastră, a viitorului nostru, a copiilor, nepoţilor, etc… a viitorului.

Facem un capăt de treabă?

A da, azi (adică ieri) am băut prima mea ceaşcă de cafea (chit că decofeinizată) şi mi-a fost ziua de nume. Lucruri minore comparativ cu lucrurile aruncate şi dezbătute într-o discuţie fantastică între vechi prieteni “la o bere”.

Ştiţi ce? Inhibiţiile astea sunt o prostie, dacă e să te faci de râs, eventual se va întâmpla, cu cât mai târziu cu atât mai rău, sau te vor convinge să crezi că orice ai face e ceva inutil. Îmi place să cred că în majoritatea cazurilor, nu e cazul, hai să le demonstrăm că am dreptate

“Aşa-i viaţa: Una caldă, zece reci”

Deşi sunt pesimist în general nu prea accept zicala asta. Azi însă e una din zilele în care mă pun pe gânduri. Azi face frate-miu 13 ani, da… vârsta la care se poate înscrie pe forumuri. :eek: Normal că astea presupune cadouri, torturi, veselie şi tot tacâmul asociat. Suportul fizic a existat pentru astea însă veselia a ezitat să se prezinte. De ce oare?

Păi, n-am de gând să le însirui acum dar au fost reaprinse multe flăcări şi s-au dezgropat securi mai vechi. Pentru mine a fost o zi puţin mai nasoală decât în general, pentru frate-miu a fost o zi specială mai nasoală decât una obişinuită…

Culmea e că în ciuda diferentelor de care ne bucuram… îmi pare rău pentru el.

La mulţi ani, burdi!

3 zile minunate:

Un tur foarte sumar:

Episoade dintr-un serial foarte important:

O zi la cumpărături şi plimbări într-un tricou pe care-mi expuneam părerea legată de murături…

O masă excelentă “în familie”, o dimineaţă cu suspans

O după amiază plină de surprize:

O aniversare frumoasă “în gaşcă”:

3 nopţi perfecte… multe evenimente, unele cu emoţii altele fără… şi un final de cursă foarte emotiv. Câştigătorii au primit câte un sărut de la persoana iubită.

Şi azi e luni, facultate, note mari, ceva timp la volan… toate au fost parca degeaba azi… stau şi mă uit la:

Şi mai e mare dintr-un alt motiv: două colege au schimbat azi prefixul, s-au făcut gagici de douăzeci şi ceva… (chiar dacă momentan e vorba de ore). Dimineaţă după ceva agitaţie specifică lipsei mele de activitate ne-am adunat colegii să organizăm treburi cu cadouri, flori şi alte alea. La 9:40 s-a prezentat toată lumea exact cum se discutase pentru 9:15. S-a făcut cheta, distribuirea monetarului, împărţirea responsabilităţilor şi spargerea găştii în grupuri desemnate fiecare cu ceva de achiziţionat. Dezastrul logistic a reuşit într-un final să ne aducă la locul stabilit cu bunătăţile şi am început să ne copilărim şi să ne distrăm cu toţii.

Ca la orice ieşire de-a noastră în localul în cauză mai apăreau râsete colorate ceva mai bine sonorizate, discuţii sau comentarii stupide (toate în numele distracţiei şi bunei dispoziţii, bineînţeles). Voie bună pentru toţi, fără să fie deranjaţi cei din jur. Eh da  staţi puţin… trăim în ţara contrastelor, de ce să fie lucrurile normale când se poate să ne bucurăm de vreo idioţenie? În cazul de faţă s-a materializat sub forma a doi copilaşi de vreo 20 şi ceva de ani îmbrăcaţi cu gust de căutător de aur. Micuţii s-au aşezat la o masă paralelă cu a noastră şi începând să comenteze la cam orice copilărie (doar e domeniul lor… ce naiba) şi să facă pe interesanţii de fiecare dată când se ridica cineva de la masă.

Apelez la ignoranţă, se aud tot mai des idioţenii şi nici măcar una să fi fost amuzantă, ţintele variază; idiotenia rezistă. Ne vedem de ale noastre respectivii nu conteneau deşi nimeni nu le dădea atenţie. Într-un final ni s-a ajuns de amuzamente pe seama horoscopului şi proaspetelor noastre băbăciuni :eek: , ele cer nota şi începem să ne rărim de la masă urmând să le aşteptăm la ieşire. Mă ridic îmi iau haina şi dau cu privirea de unul dintre rudele lui Ţopescu ce-şi permite să mă întrebe:

La ce liceu eşti?

…

Auzi, băiatu’! La ce liceu eşti?

Nu sunt la liceu, am 12 clase înaintea ta.

Mă gândeam eu…de la şcoală-s băieţii.

Ies

Ceva mai târziu una din sărbătorite menţionează că a arătat buletinul unuia dintre luminaţi să îi demonstreze vârsta

Încheiere:

Corina şi Monica: să ne trăiţi şi să arătaţi la bătrâneţe la fel de bine

Gheorghe şi Vasile: să ne trăiţi şi să gândiţi la bătrâneţe la fel de bine.