Chestii uimitoar de amuzante destinate să destind atmosfera asta de tensiune politică ce va mişuna pe aici:

P.S. Ştie careva unde găsesc şi eu piesele alea?

P.P.S. Vizualizat prima oară via Ceferistu‘.

Nu e aşa greu pe cât pare, deja unii din cititori au făcut asta (ok, admit şi varianta cu doamna vacă, să nu fac discriminări) şi acu îşi afişează un rânjet imens.

Şi se face ceas de seară pe la orele 22:00. Mama dă dispoziţie să scoatem plapuma că afară e crivăţu’. Aparent nu prea pricepe că e totuşi afară. A doua parte a dispoziţiei e că frate-miu ar trebui s-o termine cu joaca pe calculator şi s-o înceapă cu somnu (adică să se pună pe intoxicat la mine fii-ar digestia a naibii). Eh, doar n-o să se apuce acu leu de mâncat legume nu?

Pe la 23:30 face el o boroboaţă de înncepe uşor a împinge unitatea până începe aia să piuie ca alarma în parcare. Ce are, ce are, că eu nu i-am făcut nimic. Ce să are… nu-s fixate două hard disk-uri în ele şi unu s-a plictisit să fie conectat când a fost lovită “cutia aia albă” şi hop scandal. În fine, până mi-am dat seama ce are a ţiuit un pic ăla la mine. Se revine la program normal. Îi zic lu frate-miu să se bage la somn. Nu sunt eu masochist în ce priveşte olfactivu’ da tot în capu’ meu se sparg oalele când nu doarme la timp.

Mă pun la film. E undeva pe la 00:15. Înfund căştile în chestiile alea între care am capu şi dă-i nene râs. Fac în ciudă ei că mă uit la un film penal de comic şi ea îmi răspunde cu sugestii de la abjectu. Ştiu lucrările omului, şi e demn de recomandare… criminale articolele lui, probabil criminală viaţa lui. Dacă eşti suficient de ratat să te ţii de el câteva zile codiţe sigur te amuzi pe cinste. Se termină filmu’ şi eu tot râd… frate-miu băga de zor la CS… Double kill, Triple kill, UNSTOPABLE… mai omorâţi-l mă că îi dau reset la router acu.

Se oboseşte să închidă tigaia şi să se bage la somn. Pregătisem eu patu’ că deja îmi plantasem forma posteriorului de la atâta lene în el. El ar fi trebuit să pună plapuma într-un cearşaf.

Printr-o minune a divinităţii monumentul lenii ce devenisem se mişcă şi dă drumu la muzică de nu auzea nimic în jur. Între timp aruncam ceva priviri rătăcite la ăsta micu şi pus pe treabă.

Băi nene ce mai lucra cearşafu’ ăla de ziceai că nu-i singur acolo! Face el nu ştiu ce semn, scot o cască:

“Bă eu cred că asta-i a doua gaură” asta în timp ce eu citeam la nea abjectu un articol despre tampoane parfumate.

Mă şi mă apucă… da aşa isteric… de îl ia plânsu pe ofticosu mic. Continuând să râd pregătesc plapuma şi mă pun să scriu articolu’. Acu că am terminat sper să mă pot opri… Ei oare?

Cum oare când mai dai şi de o prostie de genu ăsta:

Genul de mass pe care-l aprob, un banc bun:

Mulţumiri Cristi Cornea.

Boul si magarul, buni prieteni, termina facultatea si hotarasc sa se intalneasca peste 10 ani sa vada ce a reusit fiecare sa faca in viata. Trec zece ani, se intalnesc. Boul, mare om de afaceri, familie, case, masini, magarul vai mama lui, bugetar, fara familie etc. Boul il invita pe magar acasa sa mai discute. La un moment dat boul primeste un telefon , se scuza si pleaca, nu inainte de a-i spune magarului ca sotia sa o sa aibe grija de el. Magarul vazandu-se singur cu sotia boului se da la ea, reuseste s-o convinga sa se culce cu el dupa care fura ce gaseste prin casa boului si fug amandoi in lume.

Morala:

Nu fi bou.

Daca totusi esti bou, ai grija sa nu iei de nevasta o vaca.

Dar daca esti si bou si ai si o nevasta vaca, atunci nu-ti face prieteni magari.

După cum ştiţi, puţini sunt cei care se bucură de o cursă mai mult ca mine, însă astăzi m-am întrecut pe sine. Ziua supradimensionată, călduroasă, cu coadă la bancă am văzut ceva ce m-a minunat, cai putere, sunete de motoare fioroase, mulţimea animată, depăşiri senzaţionale… toate, legal!

Nu-i aşa că sunteţi puţin curioşi?

Oare în ce condiţii aveau loc astea? Şi cum de n-a captat atenţia media? Păi… de fapt a atras-o, de fapt, numai de asta se vorbeşte de ceva timp pe la televizor şi radio. Din cauza sa se schimbă faţa oraşului. Nu facem noi summit NATO, dar vine cu paşi foarte rapizi o zi anume. Una de îşi ia fiecare din cei care au ceva de spus tălpăşiţa să stea la coadă la o şcoală sau vreo instituţie similară să mâzgâlească o ştampilă. Da dragii mei, de alegeri vorbesc. Aparent schimbarea oraşului pentru aranjarea împărţelii ciolanului pe următoarele 48 de luni n-are legătură cu ce aberaţii trânteam eu la început nu?

Ei uite că are:

Se aude gălăgie dinspre Potcoava (cei mai puţin gălăţeni să mă ierte), o dubă cu sonorizare de la Partidul Conservator împrăştia de zor sfaturi, îndemnuri şi rugăminţi pentru candidaţii săi. Din spate, venea fioros un autobuz trecut de prima tinereţe cu aceleaşi dotări media, însă care milita pentru Partidul Democrat Liberal. Îmi imaginez că există o logică în spatele vitezei mici a dubei, doar trebuie perceput un mesaj. Fiorosul şofer al autobuzului nu are răbdarea să-şi facă datoria ci vrea doar să-şi facă norma să scape de căldură. În faţa filialei ING intră în depăşire, depăşire e mult spus la anii de uzură prin care trecuse sărăcul otobel. Şi uite aşa fac cei doi o liniuţă electorală fără să fi vrut: autobuzul nu avea timp să depăşească şi să se replieze înainte să facă stânga cel din faţa lui iar duba îşi vedea de mersul andante. În spatele lor coloană, mesajele se intercalau şi se înţelegea exact ce spune omu când intră în politică.

Ar fi fost frumoasă o filmare de scurtă durată, sau ceva poze, dar eram prea amuzat şi obosit să mai reacţionez. Mi-am tras berea imaginară aproape şi am savurat momentul. :eek: Până când au început să răsune claxoanele din spatele lor că deja se săturaseră lumea de mers cu 15 km/h.

Eh, a fost frumos cât a durat, şi a sunat binişor dieselul de 192 de cai (atunci când mă năşteam eu) înainte să-şi dea duhul. Oare mai contează mesaju când clipul video e aşa de bun?

Nu, articolul ăsta nu e despre frate-miu:

ci despre un citat marcant, al unui om marcant.

În 1963, pe 26 iunie mai exact, preşedintele Statelor Unite ale Americii, John Fitzgerald Kennedy (sau JFK pentru cei care-l cunosc mai bine) mişca mulţimea adunată în partea de vest a Berlinului printr-o frază memorabilă “Ich bin ein berliner” ceea ce translatorul său l-ar fi îndrumat că înseamnă “Eu sunt un locuitor al Berlinului”. Mă rog, sună cam nasol în română dar prefer să nu las loc de interpretări. După ce urmăriţi filmuleţul veţi şti de ce: