Sună absurdă întrebarea, dar vă rog să aveţi răbdare să digeraţi ideea.

În seara asta mi s-a întors o domnişoară de prin ţări cu apă caldă (da, în mare parte din Galaţi a fost lipsă zilele astea) şi mi-am primit cadou un tricou meseriaş şi un număr de înmatriculare nominative cum găsiţi pe la camionagii în spatele parbrizului. Ştiu că pare kitschos şi o dovadă de megalomanie să-ţi arăţi numele pe maşină dar mie îmi place ideea şi cui nu-i place poate să se enerveze şi să-mi facă trafic pe aici încercând să pornească o revoluţie.

Tot în seara asta… am ajuns la un prieten cu domiciliu în Şiviţa (o localitate micuţă din judeţul Galaţi). Cum nu prea avem chef de mare activitate şi eram majoritatea obosiţi aşa că am mers la un bar local să jucăm un biliard. Nimic absurd, dar fiind duminică seară, era ieşit tot Gheorghe la terasă să bea şi el un chil de rachiu la o masă curată (adică una din plastic mai lucios). Asta nu e iar problemă, dacă nu eşti în compania unei domnişoare sau a unui ceferist care are tunsoare de roacăr. Eh, atunci începe ciobăneala care pune într-o postură neplăcută pe cel care îi numeşte concetăţeni pe “uaminii” ăia. Eh, ce poţi să le ceri… majoritatea ‘nteligentă au 10 clase.

Şi iar… în seara asta, am trecut prin cartier în tentativa de a lua ceva de la maşină. De menţionat că al meu cartier este denumit afectiv “3 kiloţi”, asta ca introducere in genul de prestanţă a personajelor proeminente din el de se asociază cu aşa denumire. În acest cartier în afară de ceferist rare mi-s persoanele cu care “mă înţeleg”,care ar motivul?

Păi în seara asta sunt strigat:

“Jackson, ai o ţigară?”

“N-am…”

“Da gagică-ta n-are?

Ceferistu’: “Mori mă”

Majoritatea au o şcoală profesională absolvită sau în curs… cu cam acelaşi număr de clase, ocazional unii au examenul de bacalaureat. Eh, ce poţi să le ceri? Ce e mai trist e că locuim într-unul din cartierele liniştite ale oraşului…

Acum parcă nu mai pare la fel de absurdă întrebarea nu?