Ce titlu plictisitor, deloc imaginativ stehu ăsta. De ce să mă obosesc să trec dincolo de primele rânduri?

Păi cititorule (spun asta pentru că e probabil doar un cititor aici) merită să mă asculţi şi ulterior să mă citeşti pentru că tind să spun nişte prostii destul de interesante scriindu-le.

Asta în principal datorită faptului că scriu prea rar, probabil doar atunci când cred că am ceva de zis. Poate de cele mai multe ori când am ceva de zis tac. Asta mi-e firea.

Ce mai face parte din firea mea e o ură totală pentru prostie. Ştiţi la ce mă refer că nu se duce pe nicăieri lipsă de aşa ceva.

Să fac un top scurt:

O idioată din America a văzut curcubeu atunci când aspersoarele îi udau peluza şi s-a gândit să dea în judecată statul că pune cine ştie ce chimicale în apă de se formează curcubee.

Un moş idiot din Galaţi s-a oprit în mijlocul intersecţiei astăzi la mai puţin de un metru în spatele lui am oprit şi eu. După câteva secunde de aşteptare a început să dea cu spatele spre mine. Claxonez (menţionez că am claxoane duble, tre să fii un tractorist surd cu antifoane la o distanţă de un kilometru în pădure să nu le auzi) dar omul îşi continuă traseul; claxonez continuu şi dau flashuri, nimic… omu se urca peste mine. Rapid bag marşarier şi îmi iau distanţă suficientă cât să-l depăşesc. Mă opresc scurt în dreapta lui şi-i latru câteva înjurături cât să-i ţină cald până la sfârşitu’ zilei după care îmi văd de drum.

După ceva aşteptări azi beţiv a fost vizitat de-un nene de la erdeeş care l-a “conectat la reţea”. Ca să vezi chestie mişto, nu merge netu’. E prima zi în pana mea. Sunăm la numărul de suport, nu ne poate ajuta că ăla e numărul de la Bucureşti. Normal, contractul s-a făcut în Bucureşti, primim număr nou, sunăm la departamentul local unde sunt tratat cu o dragoste totală şi când menţionez numărul erorii vine întrebarea magică:

Aveţi Windows 7?

Da.

Hmm, o să vă programez o e chipă.

Când?

Zilele astea!

Wtf, azi l-a instalat azi te caci in el. Genial. Chiar admirabil.

Am fost pe la unchiu-miu, s-a virusat cu prostia aia de link “photo” şi acolo pe lângă nişte plictiseală de calculatoriceală banală am avut ocazia vreo două ore să mă joc cu văru-miu’. Întotdeauna m-am descurcat cu copii dar cu el a fost mai greu, cât a fost mic nu s-a înţeles cu bărbaţii, în afară de ta-su’ şi unchiu-su’ pe care îi vedea zilnic evita pe oricine aproape. Te ajută să fii vesel momente d-astea.

Câteva ore mai târziu un idiot, mă doare inima să spun în ce maşină era dar n-am să-l cruţ, într-un BMW 530i albastru închis iese de pe un drum fără prioritate în faţa mea la mai puţin de o maşină distanţă. Nu contează eram încă vesel.

Dar hai să privim partea plină a paharului, termin în curând facultatea. Atunci n-o să mai fiu prost. Atunci o să fiu diştept un pic. Dacă o să vreau să fiu diştept un pic mai mult, va trebui să fac masterul. Iar dacă apoi simt că vreau să fiu cu adevărat diştept îmi rup curu’ în cărţi să ajung profesor universitar.

Conform unor opinii formulate de nişte iluştri… profesori universitari… dacă nu treci prin suficiente faze ale procesului educativ să devii profesor universitar ţi-ai ratat viaţa. Lua-v-ar dracu’ că majoritatea mi-aţi tocat neuronii, ca acum să fiu numit rebut? Fiţi sănătoşi, oamenii care fac lumea să se învârtă nu sunt profesori universitari.

Din fericire, există şi oameni care trăiesc pe lumea asta, care nu sunt proşti şi care se descurcă în trafic fără a fi nevoiţi să-şi ia măsuri de precauţie când deschid frigiderele.

Vă salut.