E un subiect tare delicat prin multe teritorii, societăţi şi minţi dar eu unu nu prea pricep de ce.

Eu unu sunt mai greu de convins. Nu stai.

Eu unu sunt foarte greu de convins. Pe-aproape.

Şi sunt mult mai greu de convins atunci când e vorba de ceva de care nu se leagă nici un fapt… nimic palpabil, nimic credibil. Pe scurt, dacă nu ajunge la receptorii simţurilor mele nu cred că e. Nu e ceva tocmai complicat, e simplu ca bună ziua. N-am citit nici o învăţătură a vreuneia din religiile existente şi nici nu cred că dacă am s-o fac am să găsesc “mântuirea” prin ea.

Ce e, ce ar trebui să fie, ce va fi această mântuire n-am nici cea mai vagă idee şi am serioase dubii legate de faptul că voi afla vreodată. Că am dubii, pentru mulţi care nu vor găsi un argument la prostia de o am de zis aici vor spune simplu că înseamnă că totuşi cred. Nu, nu cred, pur şi simplu am avut o copilărie când n-am avut de ales şi mi s-a băgat pe gât astfel intrând în mintea mea până la gradul la care a durat ani buni să le scot iar procesul încă n-a luat sfârşit.

Până una alta, am altă grijă, de ce într-o lume modernă procentul celor care cred în continuare este atât de mare: în 2005 (astea-s cele mai recente date pe care le-am găsit) 84% din populaţie credea într-o religie (nu e neapărat vorba de zei).

Evident, sunt aproape complet afon cu ce înseamnă fiecare dintre aceste religii, cu care-i sunt învăţămintele şi cu modul în care te alegi cu ceva din adoptarea ei.

Există însă câteva care-s pentru mine a naibii de idioate.

Prima pe lista mea este următoarea şi este foarte importantă deoarece este cea care generează cel mai mult fanatism şi azi. Vorbesc desigur de islam. Islamul este o religie super, în care ăl de sus e numit Allah, el a vorbit poporului printr-un profet numit Muhammad. Asta e partea boring, destul de standard. Partea interesantă e că unul din cele 5 principii ale acestei religii este că orice adept trebuie (dacă poate – pe ce cauze se stabileşte dacă poate nu va fi aflat prea curând) cel puţin o dată în viaţă să se ducă într-un oraş numit Mecca şi să arunce cu pietricele într-un perete.

Tentant nu-i aşa? Hai să plusez, în cadrul acestei evident esenţiale festivităţi se întâmplă de multe ori ca panica şi aglomeraţia să se întâlnească rezultând în scenarii în care mor câteva sute de oameni şi alte câteva sute sunt răniţi. (Nu vă imaginaţi că asta se întâmpla acu 1000 ani că în 2006 au dat colţu 346 inşi şi 289 au fost răniţi.

Mai e una şi mai bună, cine are tupeul să se ia de soarta marelui zeu, sau a ideilor sale, a belit-o la modu’ cel mai deplin, de-a lungul istoriei fiind câteva probleme serioase legate de situaţia asta, cea mai importantă fiind faptul că un nepot de-al lui Vincent van Gogh (poate aţi auzit de el, e tipu’ ăla care auzea aşa de bine că s-a hotărât că se poate lipsi de o ureche) pentru că acesta regizase un film numit “Submission” în care se critica tratamentul femeilor in islam.

Terorism poate? Nu au inventat ei conceptul, dar frate ce-l mai aplică… Când ajung eu la putere am să-i eradic pe toţi 1. câţi miliarde sunt. O bombă nucleară şi urmările sale sunt mai rentabile decât efortul necesar menţinerii lor vii. Jihad pe naiba, nici un stres.

Mai e de zis, dar am să schimb subiectul spre creştinism. Dacă islamul a dus (mai mult sau mai puţin direct) la moartea oamenilor, creştinismul a dus la moartea mult mai multora. Puii mei, ce poate să te mire că adepţii o fâlfâie la cruciade şi împing “păgânii” la foamete cât le dau lecţii de religie înainte de un blid cu ceva aproape comestibil când zeul lor taie, spintecă, îneacă, trăzneşte, ameninţă că vor ajunge oamenii în situaţia în care vor fi nevoiţi să-şi mănânce proprii copii (pare absurd dar se găseşte în Biblie Deuteronomul 28: 53-57) şi alte minuni.

Pur şi simplu denotă atrocităţi depline, dar e ok, că vezi tu, şi-a trimis fiul pe pământ să ne spele păcatele şi drept răsplată l-a omorât. Nu-i problemă asta, pentru că oricum fiu-su’ e el şi el e omnipotent. Deci e în regulă dacă se omoară că se poate renaşte. Şi astea pentru noi, pentru a ne salva pe noi, proştii pe care i-a făcut limitaţi dar totuşi cărora le-a dat posibilitatea de a alege liber (între slujirea sa şi plasarea în chinurile iadului – întradevăr, o grămadă de variante are libera alegere), numai că există o schemă. Deşi ne-a spălat păcatele moartea fecioraşului încă suntem păcătoşi de la naştere.

Wait, what? (nici mie nu-mi place romgleza dar efectul se pierde în traducere)

De fapt, e o problemă de context, atât timp cât sunt ateu’ eu nu înţeleg. Păi asta ştiu, eu nu înţeleg pentru că Biblia e o colecţie de plusuri şi minusuri destinate să acopere tot felul de situaţii în care oamenii pot citi ceva ulterior. În ultimă instanţă, dacă interpretezi suficient o colectie de benzi desenate Garfield îţi poţi face o religie destul de consistentă atâta timp cât găseşti suficienţi urmaşi ce ştiu să se facă auziţi.