Acu vreo 8 ani băieţii din clasa mea de generală erau numiţi traficanţii de pokemoni. Am mâncat o grămadă de croissante cu surprize pentru a completa albumul pe care am primit ceva felicitări şi un pokemon cu bilă cu tot. Albumul din ce ştiu este în prezent la nea Paraschiv cu toate pozele completate. Iar pokemingea şi pokemonu pe la nea Lungu parcă.

Revenind, a trecut moda pokemonilor o vreme, ne-am apucat de lucruri serioase: trafic cu maşini. Ok, erau cartonaşe cu maşini, dar efortul şi riscul erau la fel de mari. Pe lângă riscu de a te îmbolnăvi de la prostiile alea de Mr. Snaki în care se găseau, era imensul risc de a fi confiscate de profesori. Asta era absolutul şi finalul. N-am avut totuşi noroc de aşa ceva pe toată perioada colecţionării.

Adică vreo 3 luni pentru prima parte (80 cartonaşe) şi încă vreo 2 pentru partea a doua (40 cartonaşe) am băgat în mine mămăligă expandată cu aromă de alune, pizza şi caşcaval de nu mai mănânc aşa ceva de atunci :eek: .

S-a terminat moda lor, m-am săturat de jucat cu ele şi le-am pus deoparte. Au trecut atâţia ani de atunci şi azi în urma unui raid în care mama arunca gunoaiele vechi să facă loc pentru alea noi le-am găsit. Sunt în stare decentă, se poate juca cu ele… dar lipseşte una. Numărul 77.

Dau o bere cui îmi face rost )

Pe bune, dau două… reci să fie