Aha, am una cam ciudat dezvoltată. Nu genu’ încât să mă apuc de machiaj, ojă şi epilat ci genu în care mă gândesc că n-ar fi rău să mă pun pe o cură de slăbire.

De ce? Păi mi-am dat seama că vara asta mi-am luat o pereche de blugi care îmi veneau fix… fără nici un loc de mişcare şi mi-am zis că dau jos sacu’ de bere ce se afişează pe abdomenu meu, sau mă rog, măcar o parte din el. Ei bine azi mi-am dat seama că am cam supraestimat programul meu sportiv viitor de am ajuns să aflu că intru cam greu în grabă mare în ei.

Ce, dacă am făcut greşeala să cumpăr ceva ce nu oferă un maxim de confort zicându-mi că slăbesc şi n-am reuşit încă nu înseamnă că mă apuc să ascult atent reclamele cu tasta 5 şi proeminenţa de acolo, sau cele cu… “lichid transformat în gel”, sau că mă apuc să conduc mai prost, sau că brusc consider băieţii mai interesanţi :eek: . În schimb, azi era să întârzii serios deoarece calculasem prost timpul necesar să mă spăl si să mă rad. La fete treaba asta cu calculul slab al timpilor necesari ingrijirii se întâmplă mai des da’ e totuşi un semnal mic de alarmă.

Concluzia?

Mă pun pe sport cât mai mult posibil să slăbesc, asta să demonstrez că orice lene poate fi învinsă ocazional de dragul modei. (doamneeee ce am ajuns să promovez, mai bine citiţi şi comentaţi asta)