Fără review la film…

Revin doar asupra ultimului articol.

Am fost să văd ploaia aia infamă de stele, ploaia a fost cam mocănească, nu… cam de vară. De fapt, cam mocănească şi de vară. Dar au fost frumoase şi ce a fost mai important, am evadat puţin din cotidian, am stat puţin la discuţie despre toate lucrurile imature posibile.

Un drum înapoi rapid şi puţin condus şi sunt ca nou, doar că mai bun… Încep să cred că automobilul e unul din două lucruri care îmi dau cu adevărat speranţă. Mai pui o mână de oameni şi s-a terminat lista… Nu-i nimic, am ce-mi trebuie pentru o viaţă minunată.