aproape totul…e o prostie sa spui ca eu iubesc persoana aia si nu ma intereseaza de nimeni…pentru ca acea persoana nu e singura pe lume si nici tu cel care iubesti nu esti…ajungi dupa un timp sa (scuze de expresie) sa pupi in fu.d pe toata lumea ca sa poti sa iti vezi tu de a ta
EU, gandesti gresit.. probabil n-ai iubit pana acum niciodata ca sa vezi ce inseamna… poate ai sa iubesti si ai sa iti dai seama ce inseama a iubi….. exista o persoana pt fiecare…. care te face sa te simti altfel sa iti ia mintile…. si etc…
EU, nu e vorba de a nu te interesa de ceilalţi. Dar nici să le dai o importanţă mai mare decât au… sau să le permiţi să intervină negativ.
Dacă simţi teamă probabil… e cam fragilă iubirea ta (sau a voastră)…
Dida, nu e vorba de a le da o importanta mai mare decat au… dak ajungi sa iubesti iti zic eu ca ai sa ajungi sa crezi ca persoana aceea e cea mai importanta pentru tine… si o sa aibe vrand nevrand cea mai mare importanta…. importanta persoanelor din jur tu o faci… prin ce inseamna ei pentru tine
Zise KiKirusca pe 11/05/2008 la 20:52
hm… nu stiu… tocmai e asta spun ca e ciudat, pentru ca nu stiu ce simt… ce fac… ce zic… de fapt nu fac nimic concret… cateodata mi se pare k iubesc… apoi ca urasc.. si am momente in care cred ca am uitat. Cine e persoana respectiv? nu stiu! o cunosc… dar nu o pot defini. Tocmai de asta lumea imi spune k sunt (suntem) ciudata (ciudati), pentru ca sunt sigura ca nici el nu ar putea spune cine sunt daca l-ar intreba cineva: nu sunt iubita lui, nu sunt vecina lui, nu sunt o simpla amica… sunt doar pufa… si el e pufu… asta ne defineste pe amandoi… ca un intreg, deshi nu suntem…
Maphias, nu-mi dau seama ce ai contrazis la mine, prin ”a nu le da o importanţă mai mare decât trebuie” reiese că EA/EL e mai important..
”importanta persoanelor din jur tu o faci” – exact ce spuneam…
Kikirusca, poţi explica mai bine partea cu ”mi se pare k iubesc… apoi ca urasc…”
Aceeaşi persoană? Cum reuşeşti? Dacă nu e aceeaşi persoană, atunci ce urăşti? Sau ce iubeşti..?
Zise KiKirusca pe 11/05/2008 la 21:00
pishu… primul pas a fost facut demult… crek de mai multe ori chiar… si acum e tot o chestie in plop… nu mai e cale de intoarce si mi-e k s-a pierdut pe undeva pe drum
bebel… eu vorbeam despre acceashi persoana akolo… netu’ l-am lasat deoparte (intradevar.. am nishte typing mistakes)
sorry Dida eu intelesesem altceva de la tine…
si kiki… dak cineva nu preia initiativa o tineti tot asa… si nu e bine… no offense dar e pierdere de timp
Zise KiKirusca pe 11/05/2008 la 21:05
da, era vorba despre aceeashi persoana…
poi cel mai probabil comportamentul pentru ca e unul dintre motivele pt care iubesti/urasti o persoana
Zise KiKirusca pe 11/05/2008 la 21:06
dragosh.. tre’ sa-ti spun mai multe chestii.. ca sa te convingi ca e o chestie ciudata..
”bebel… eu vorbeam despre acceashi persoana akolo…”
Cred că exagerezi cu una din trăiri.. Ori iubeşti şi… nu ştiu, deteşti doar anumite chestii la el, la comportament sau la cum te tratează uneori etc. ori… urăşti (aici doar tu poţi şti exact ce sau de ce) şi iubirea nu văd unde mai încape.
Mie ura mi se pare ceva foarte greu de atins… de asta tind să cred că ar fi prima variantă.
Neah… voi complicati totul… voi ne faceti sa ne purtam cum nu ne purtam.. sa fim ce nu suntem… sa facem ce nu facem… dar asta e…. cine v-o intelege.. sa ii dea God 1000 de ani…
Zise Iulius, cel inuman. pe 11/05/2008 la 21:18
copii…. va spun un singur lucru : A Iubi NU Este De Ajuns. Analizaati conceptul din toate punctele de vedere si poate veti descoperi multe, multe adevaruri si multe raspunsuri la alte multe intrebari de aici.
Pace
Pleacă mă d-aci… genii au murit cu întrebarea asta pe cap iar tu vrei ca ăla de-şi dă seama să trăiască 1000 ani? maxim 50…suficient să înveţe restu găştii.
Oh.. cum să nu aibă rost? Nu vrei să-ţi vezi copiii la casa lor, eventual nepoţi, să-ţi plimbi băbuţa prin parc şi să vă uitaţi la ”tineretul din ziua de azi.. ntz ntz..”
De ce viaţa are rost până la 50 şi apoi nu?
Pai.. o sa am grija pana la 50 de ani sa fie totul la locul lui si copii si nepoti si tot… am sa fac in asa fel incat lipsa mea … sa ocupe celor ce raman doar cateva zile pe an in care sa se duca la cimitir….
Nu vreau sa trec de 50 de ani pentru ca e cumplit dupa… orice lucru devine tot mai greu de facut.. si se duce spre imposibil de facut… si placerile vietii dispar… absolut toate.. si de ce sa ma chinui pe mine.. si pe altii … ca se gandesc la mine???
Depinde destul de mult.. În primul rând de sănătate până atunci. Îţi dau dreptate că lucrurile devin tot mai greu de făcut şi la unele trebuie renunţat complet, dar totuşi nu 50 e vârsta. Părinţii mei au 50 (mama aproape şi tata cu puţin peste) şi se ţin foarte bine.. Dacă tot gândeşti aşa, probabil 70 ar fi mai potrivit :-” Dar din nou, depinde cum te menţii până atunci, chiar şi moral, nu doar fizic.
şi dintre voi toţi nu s-a încumetat nimeni la discuţii pe dulce-amarui?
Zise Alt EU pe 13/05/2008 la 01:00
Cand iubesc, iubesc cu totul, il iubesc pt ceea ce este si ceea ce ar putea fi langa mine. Dar pana sa il iubesc e cale lunga. Trebuie sa ajung sa am incredere in el, sa il iau de mana si sa il alint fara sa simt ca “asa trebuie”: sa fie totul natural, sa vina de la sine.
Stii, il iubesc. El nu ma mai iubeste, oamenii se schimba. Dar nu regret nicio clipa.
“Pace.”
Zise dwa pe 13/05/2008 la 01:00
eu “iubesc”…degeaba!..asa mi s pare..sincer cred si nu cred ca iubirea schimba totul…poate ca nu am iubit truely,madly,deeply p nimeni..dar singurele persoane(2) la care am tinut cu adevarat m-au dezamagit!…so pana nu iubesc nu cred in iubire…
Zise EU pe 14/05/2008 la 21:19
am iubit si iubesc…acum traiesc o poveste super draguta pentru ca sunt cu persoana oe care o placeam acum mult timp si care ma placea dar pana acum nu a fost niciodata momentul potrivit
ceea ce spuneti ca persoana aia e unica si nimic nu conteaza…e bine sa fim romantici si sa visam la perfectiune, e nebun si nu stie sa traiasca frumos cel care nu dar trebuie sa mai vezi si realitatea…sunt atatea si atatea situatii…degeaba il iubesti si te iubeste daca e o lume in jur care spune nu…am patit-o , nu era o lume intreaga care zicea nu ci doar jumatate si a durat pentru perioada aia foarte mult (cativa ani) pentru ca am vrut si am luptat dar numereu lupta face iubirea mai dulce
si cineva mai sus spunea ca nu intelege cum poti ura si iubi…e atat de fragila linia aia…ingrozitor de fragila
Nu pot înţelege cum poţi iubi şi urî în acelaşi timp. Despre asta vorbeam. Că treci de la una la alta… discutabil. Să zicem… Dar nu ştiu dacă mai poţi spune că a fost iubire dacă ajungi să urăşti.
Mă rog.. ăsta e alt subiect.
Dar sentimentele astea în acelaşi timp, e imposibil.
Zise eu pe 14/05/2008 la 21:55
am zis doar ca e foarte fragila linia dintre ele…uneori cred ca poti…il iubesti pentru ca simti ca el e cel care te implineste dar il urasti ca el nu isi da seama cum gandesti tu…e atat de complex totul…sunt atatia oameni care iubesc ce nu trebuie
Se exagerează cu ura.. Cum de vă este atât de simplu să spuneţi că urâţi o persoană iubită? (pun plural că mai era cineva pe aici cu gândul ăsta, dar în final a recunoscut că a fost o exagerare).
Gândeşte-te o clipă exact la ce presupune ura.. Nu e un sentiment de ”mă enervează”, ”nu-l suport acum”.. e ceva care ajunge la ”aş vrea să-l calce maşina” ”nu mi-ar păsa dacă s-ar duce năibii” şi alte gânduri oribile. Unde încap astea când iubeşti?!
Dacă zici că-l urăşti că el nu-şi dă seama de ceva, că uneori te răneşte… la naiba, aia nu-i ură. E.. dezamăgire, e durere..
Zise bianca pe 14/05/2008 la 22:09
EU, incearca sa nu mai asculti ce spun ceilalti , daca ii asculti pe cei din jur regreti mai tarziu shi dai vina pe ei , dar de fapt ei nu sunt de vina tu esti de vina ca nu-ti asculti inima. iar daca celalalt e langa tine shi te iubeste nu te intereseaza ce spune restul lumii. shi asta este sfatul de la o persoana care regreta ca a parasit pe cel care il iubea mai presus de orice pentru ca a ascultat gura lumii si nu inima…nu shtiu am fost putin infantila cand am luat decizia…vroiam sa-i fac pe plac unui bun prieten, shi ce am rezolvat? nimic mi-am facut rau mie shi persoanei pe care o iubeam… acum l-am pierdut pentru totdeauna, shi incep sa ma obisnuiesc dar abea dupa un an de la despartire incerc sa ma acomodez cu situatia. COPII ASCULTATI INIMA MAI INTAI SHI NICIODATA PARERILE ALTORA…
Zise eu pe 14/05/2008 la 22:21
1. nu urasc pe nimeni dar stiu ca e posibil sa o faci, l-am urat pe el dupa pentru ca nu asta era calea si atunci cand acceptasem situatia lui nu ii venea sa creada si incerca sa strice si mai tare lucrurile…acum nu urasc defapt uneori chiar mie dor sa vb cu el pentru ca atatia ani mia fost cel mai bun prieten dar asta e alta poveste
2. nu mam despartit din cauza lumii mam despartit ca asa trebuia sa se intample…crescusem si ne maturizasem impreuna si stiam ca nu mai suntem ceea ce vroiam unul pentru celalalt
am spus de cei din jur pentru ca am simtit pe pielea mea ce inseamna sa intri intr-o casa si sa stii ca sigur o sa se ia cineva de tine fara motiv sau ca o sa simti o privire taioasa
depinde si cat de puternica esti ca persoana…dar cand stii ca toata lumea spune nu oricat de mare e dragostea nu poti sa nu iti pui o data intrebarea cat o sa innoti impotriva curentului si daca sigur toti ceilalti gresesc
merita sa lupti, merita sa speri…poate sunt cazuri care spun ca nu ca pana la urma noi suntem o mana de oameni cu experientele noastre….dar trebuie sa fim mai deschisi sa intelegem ca exista si altceva, si alte experienete si ca “adevarul nostru” nu e universal valabil
Zise bianca pe 14/05/2008 la 23:18
shtiu care e faza cu privirile, am simtit-o shi eu…mai rau este sa fii amenintat in fata de catre un membru din familia lui…shi sa-ti fie frica sa mai mergi la el…dar am trecut peste …sa shtii ca shi mie imi este dor sa mai vb cu el pentru ca era singurul care ma intelegea…
Zise Iulius, I.W.A.L.Y, pe 15/05/2008 la 00:50
Atunci cand iubesti, totul e posibil. Dar…trebuie sa ma repet, iubirea nu e totul… “EU”, te inteleg, cred eu, cel mai bine de aici.
Si Dida, imi pare rau, dar trebuie sa te contrazic…. se poate sa iubesti pana la cer si cu toate astea sa urasti aceeasi persoana. Dar te rog, nu duce aceasta “ura” la extrem, asa cum ai spus tu.. “sa-l calce trenu” and stuff. Nu e asa….e o ura ce tinde spre dezamagire. In fond si la urma urmei…nu e ura in adevaratul sens al cuvantului, si nici macar nu prea e ura pe acea persoana, ci mai mult pe tine insuti…
Nu exagerez eu că duc ura la extrem. De asta e ură, e un sentiment urât în sine şi prea urât pentru a fi alăturat iubirii. Exageraţi voi când spuneţi că urâţi o persoană iubită. Şi da, ai spus de dezamăgire. Aia e ceva posibil, e ceva muuuult mai moderat decât ura. Şi asta duce în eroare, faptul că pers. iubită vă dezamăgeşte sau greşeşte cu ceva vă face să credeţi c-o urâţi. Dar e exagerat spus aşa..
Zise Roxana pe 15/05/2008 la 01:44
Ura, asemeni iubirii implica sentimente puternice. Nu poti uri fara sa iti pese inainte. Daca te dezamageste, daca iti face inima bucatele mici mici mici poti sa o dai in cealalta extrema: sa urasti gandul lui, sa urasti momentul in care va mai intalniti intamplator, sa ii urasti prostia de a te fi ranit. Nu il vrei calcat de tren, dar vrei ca pentru o perioada sa nu il mai vezi de niciun fel. Te urasti pe tine pt ca inca te mai gandesti la el. Nu am ajuns vreodata acolo, nici nu vreau. Dar cred ca trecerea de la iubire la ura ar fi posibila. Nu de mine totusi, nu am inima sa urasc pe nimeni… desi uneori mi-as dori-o.
Pe de alta parte, cred ca marul discordiei in toata discutia asta sunt parerile diferite cu privire la semnificatia cuvantului ura. Nu vreau sa fac etimologia cuvantului acuma, dar ura in orice dictionar e antonimul iubirii. Ai iubit; te-a ranit iremediabil; nu il mai poti ierta; ur… urat cuvantul “urasti”, adevarat.
Iar cu povestea “obstacolele lumesti in calea marii iubiri”, o zic din experienta ca stiu cat de greu e sa-ti spuna toti “Lasa-l, fata!” si tu sa o tii pe a ta. Si ei: “Iti gasesti unul mai bun. Meriti mai mult.” Vorba ceea: “Cand 10 oameni iti spun ca esti beat du-te si te culca.” Asa ca incerci sa il vezi si cu alti ochi, sa analizezi ce spun ceilalti, mai mult din dorinta de a-i contrazice. Si il vezi cu alti ochi si iti zici: “Da, stiu. E bou. Da’ e boul meu si il iubesc…”
Sau cand pur si simplu il adori, dar altii nu vor sa fiti impreuna…
Discutia e interminabila. Am privit-o din afara pana acum. Eu zis sa deschidem o camera de chat desi nu ne-am intelege in veci. (Destul de off-topic totusi de la “Tu cum iubesti”)
Eu iubesc cu sufletul, cu gandul, cu timpul.. cu tot ce am eu mai scump. Asa cum simt… dai tot si speri sa primesti macar o particica in schimb.
Iubiti si nu mai intrebati ce si cum. Atat.
Zise eu pe 15/05/2008 la 18:08
antonimul complet al iubirii este indiferenta…pentru ca daca urasti pe cineva inseamna ca iti pasa
Zise Iulius, I.W.A.L.Y, pe 17/05/2008 la 16:34
corect….
Cuvânt înainte
Salutare,
Mă numesc Lupică George şi-ncerc să mă lămuresc cum stă treaba cu blogging-ul.
Până ce ajung la nivelul la care să mă pricep cu adevărat la asta am să am nevoie de încurajarea ta prin comentarii la articolele mele, prin abonare la RSS (pentru update-uri pe mail un pic mai jos) sau, de ce nu, prin câteva cuvinte trimise prin formularul de contact.
48 comentarii
cu teama
teama de?
ciudat… unii ar spune chiar foarte ciudat…
de ceilalti
cu totul sufletul … si mereu ma ard
EU, ce legătură au ceilalţi cu iubirea ta?
aproape totul…e o prostie sa spui ca eu iubesc persoana aia si nu ma intereseaza de nimeni…pentru ca acea persoana nu e singura pe lume si nici tu cel care iubesti nu esti…ajungi dupa un timp sa (scuze de expresie) sa pupi in fu.d pe toata lumea ca sa poti sa iti vezi tu de a ta
EU, gandesti gresit.. probabil n-ai iubit pana acum niciodata ca sa vezi ce inseamna… poate ai sa iubesti si ai sa iti dai seama ce inseama a iubi….. exista o persoana pt fiecare…. care te face sa te simti altfel sa iti ia mintile…. si etc…
EU, nu e vorba de a nu te interesa de ceilalţi. Dar nici să le dai o importanţă mai mare decât au… sau să le permiţi să intervină negativ.
Dacă simţi teamă probabil… e cam fragilă iubirea ta (sau a voastră)…
Kikirusca, spune-ne mai multe
Ce înseamnă ciudat?
Dida, nu e vorba de a le da o importanta mai mare decat au… dak ajungi sa iubesti iti zic eu ca ai sa ajungi sa crezi ca persoana aceea e cea mai importanta pentru tine… si o sa aibe vrand nevrand cea mai mare importanta…. importanta persoanelor din jur tu o faci… prin ce inseamna ei pentru tine
hm… nu stiu… tocmai e asta spun ca e ciudat, pentru ca nu stiu ce simt… ce fac… ce zic… de fapt nu fac nimic concret… cateodata mi se pare k iubesc… apoi ca urasc.. si am momente in care cred ca am uitat. Cine e persoana respectiv? nu stiu! o cunosc… dar nu o pot defini. Tocmai de asta lumea imi spune k sunt (suntem) ciudata (ciudati), pentru ca sunt sigura ca nici el nu ar putea spune cine sunt daca l-ar intreba cineva: nu sunt iubita lui, nu sunt vecina lui, nu sunt o simpla amica… sunt doar pufa… si el e pufu… asta ne defineste pe amandoi… ca un intreg, deshi nu suntem…
Punctuaţia asta…
câteodată mi se pare k iubesc “.1.” apoi că urăsc “.2.”
1 – pe cineva
2 – pe cei de la net
hmmm kiki (pishu)
crede-ma ca va iubiti… dar nu aveti curaj sa da-ti cartile pe fatza… unul din voi trebuie sa fac primul pas….
ps: “Nimeni nu mi-a spus ca daca pariez totul pe o carte… pierd…” (asa ca sa nu va fie sa incercati sa faceti primul pas)
”importanta persoanelor din jur tu o faci” – exact ce spuneam…
Kikirusca, poţi explica mai bine partea cu ”mi se pare k iubesc… apoi ca urasc…”
Aceeaşi persoană? Cum reuşeşti? Dacă nu e aceeaşi persoană, atunci ce urăşti? Sau ce iubeşti..?
pishu…
primul pas a fost facut demult… crek de mai multe ori chiar… si acum e tot o chestie in plop… nu mai e cale de intoarce si mi-e k s-a pierdut pe undeva pe drum
netu’ l-am lasat deoparte (intradevar.. am nishte typing mistakes)
bebel… eu vorbeam despre acceashi persoana akolo…
sorry Dida eu intelesesem altceva de la tine…
si kiki… dak cineva nu preia initiativa o tineti tot asa… si nu e bine… no offense dar e pierdere de timp
da, era vorba despre aceeashi persoana…
poi cel mai probabil comportamentul pentru ca e unul dintre motivele pt care iubesti/urasti o persoana
dragosh.. tre’ sa-ti spun mai multe chestii.. ca sa te convingi ca e o chestie ciudata..
”bebel… eu vorbeam despre acceashi persoana akolo…”
Cred că exagerezi cu una din trăiri.. Ori iubeşti şi… nu ştiu, deteşti doar anumite chestii la el, la comportament sau la cum te tratează uneori etc. ori… urăşti (aici doar tu poţi şti exact ce sau de ce) şi iubirea nu văd unde mai încape.
Mie ura mi se pare ceva foarte greu de atins… de asta tind să cred că ar fi prima variantă.
Dida… am exagerat si eu sa para mai interesant!
of fetili astea…. GREU CU ELE… DAR MAI GREU FARA ELE…
faci cum crezi tu….
Neah… voi complicati totul… voi ne faceti sa ne purtam cum nu ne purtam.. sa fim ce nu suntem… sa facem ce nu facem… dar asta e…. cine v-o intelege.. sa ii dea God 1000 de ani…
copii…. va spun un singur lucru : A Iubi NU Este De Ajuns. Analizaati conceptul din toate punctele de vedere si poate veti descoperi multe, multe adevaruri si multe raspunsuri la alte multe intrebari de aici.
Pace
Ok, nu te contrazic
Pleacă mă d-aci… genii au murit cu întrebarea asta pe cap iar tu vrei ca ăla de-şi dă seama să trăiască 1000 ani? maxim 50…suficient să înveţe restu găştii.
Oh.. cum să nu aibă rost? Nu vrei să-ţi vezi copiii la casa lor, eventual nepoţi, să-ţi plimbi băbuţa prin parc şi să vă uitaţi la ”tineretul din ziua de azi.. ntz ntz..”
De ce viaţa are rost până la 50 şi apoi nu?
Pai.. o sa am grija pana la 50 de ani sa fie totul la locul lui si copii si nepoti si tot… am sa fac in asa fel incat lipsa mea … sa ocupe celor ce raman doar cateva zile pe an in care sa se duca la cimitir….
Nu vreau sa trec de 50 de ani pentru ca e cumplit dupa… orice lucru devine tot mai greu de facut.. si se duce spre imposibil de facut… si placerile vietii dispar… absolut toate.. si de ce sa ma chinui pe mine.. si pe altii … ca se gandesc la mine???
Depinde destul de mult.. În primul rând de sănătate până atunci. Îţi dau dreptate că lucrurile devin tot mai greu de făcut şi la unele trebuie renunţat complet, dar totuşi nu 50 e vârsta. Părinţii mei au 50 (mama aproape şi tata cu puţin peste) şi se ţin foarte bine.. Dacă tot gândeşti aşa, probabil 70 ar fi mai potrivit :-” Dar din nou, depinde cum te menţii până atunci, chiar şi moral, nu doar fizic.
ai si tu dreptatea ta… ca si ai mei is cam la fel mama peste 40 un pic si tata peste 50 …
fie nici ca tine nici ca mine 60 de ani
Treaba ta atunci, 60. Eu voi lupta mai mult
şi dintre voi toţi nu s-a încumetat nimeni la discuţii pe dulce-amarui?
Cand iubesc, iubesc cu totul, il iubesc pt ceea ce este si ceea ce ar putea fi langa mine. Dar pana sa il iubesc e cale lunga. Trebuie sa ajung sa am incredere in el, sa il iau de mana si sa il alint fara sa simt ca “asa trebuie”: sa fie totul natural, sa vina de la sine.
Stii, il iubesc. El nu ma mai iubeste, oamenii se schimba. Dar nu regret nicio clipa.
“Pace.”
eu “iubesc”…degeaba!..asa mi s pare..sincer cred si nu cred ca iubirea schimba totul…poate ca nu am iubit truely,madly,deeply p nimeni..dar singurele persoane(2) la care am tinut cu adevarat m-au dezamagit!…so pana nu iubesc nu cred in iubire
…
am iubit si iubesc…acum traiesc o poveste super draguta pentru ca sunt cu persoana oe care o placeam acum mult timp si care ma placea dar pana acum nu a fost niciodata momentul potrivit
ceea ce spuneti ca persoana aia e unica si nimic nu conteaza…e bine sa fim romantici si sa visam la perfectiune, e nebun si nu stie sa traiasca frumos cel care nu dar trebuie sa mai vezi si realitatea…sunt atatea si atatea situatii…degeaba il iubesti si te iubeste daca e o lume in jur care spune nu…am patit-o , nu era o lume intreaga care zicea nu ci doar jumatate si a durat pentru perioada aia foarte mult (cativa ani) pentru ca am vrut si am luptat dar numereu lupta face iubirea mai dulce
si cineva mai sus spunea ca nu intelege cum poti ura si iubi…e atat de fragila linia aia…ingrozitor de fragila
Nu pot înţelege cum poţi iubi şi urî în acelaşi timp. Despre asta vorbeam. Că treci de la una la alta… discutabil. Să zicem… Dar nu ştiu dacă mai poţi spune că a fost iubire dacă ajungi să urăşti.
Mă rog.. ăsta e alt subiect.
Dar sentimentele astea în acelaşi timp, e imposibil.
am zis doar ca e foarte fragila linia dintre ele…uneori cred ca poti…il iubesti pentru ca simti ca el e cel care te implineste dar il urasti ca el nu isi da seama cum gandesti tu…e atat de complex totul…sunt atatia oameni care iubesc ce nu trebuie
Se exagerează cu ura.. Cum de vă este atât de simplu să spuneţi că urâţi o persoană iubită? (pun plural că mai era cineva pe aici cu gândul ăsta, dar în final a recunoscut că a fost o exagerare).
Gândeşte-te o clipă exact la ce presupune ura.. Nu e un sentiment de ”mă enervează”, ”nu-l suport acum”.. e ceva care ajunge la ”aş vrea să-l calce maşina” ”nu mi-ar păsa dacă s-ar duce năibii” şi alte gânduri oribile. Unde încap astea când iubeşti?!
Dacă zici că-l urăşti că el nu-şi dă seama de ceva, că uneori te răneşte… la naiba, aia nu-i ură. E.. dezamăgire, e durere..
EU, incearca sa nu mai asculti ce spun ceilalti , daca ii asculti pe cei din jur regreti mai tarziu shi dai vina pe ei , dar de fapt ei nu sunt de vina tu esti de vina ca nu-ti asculti inima. iar daca celalalt e langa tine shi te iubeste nu te intereseaza ce spune restul lumii. shi asta este sfatul de la o persoana care regreta ca a parasit pe cel care il iubea mai presus de orice pentru ca a ascultat gura lumii si nu inima…nu shtiu am fost putin infantila cand am luat decizia…vroiam sa-i fac pe plac unui bun prieten, shi ce am rezolvat? nimic mi-am facut rau mie shi persoanei pe care o iubeam… acum l-am pierdut pentru totdeauna, shi incep sa ma obisnuiesc dar abea dupa un an de la despartire incerc sa ma acomodez cu situatia. COPII ASCULTATI INIMA MAI INTAI SHI NICIODATA PARERILE ALTORA…
1. nu urasc pe nimeni dar stiu ca e posibil sa o faci, l-am urat pe el dupa pentru ca nu asta era calea si atunci cand acceptasem situatia lui nu ii venea sa creada si incerca sa strice si mai tare lucrurile…acum nu urasc defapt uneori chiar mie dor sa vb cu el pentru ca atatia ani mia fost cel mai bun prieten dar asta e alta poveste
2. nu mam despartit din cauza lumii mam despartit ca asa trebuia sa se intample…crescusem si ne maturizasem impreuna si stiam ca nu mai suntem ceea ce vroiam unul pentru celalalt
am spus de cei din jur pentru ca am simtit pe pielea mea ce inseamna sa intri intr-o casa si sa stii ca sigur o sa se ia cineva de tine fara motiv sau ca o sa simti o privire taioasa
depinde si cat de puternica esti ca persoana…dar cand stii ca toata lumea spune nu oricat de mare e dragostea nu poti sa nu iti pui o data intrebarea cat o sa innoti impotriva curentului si daca sigur toti ceilalti gresesc
merita sa lupti, merita sa speri…poate sunt cazuri care spun ca nu ca pana la urma noi suntem o mana de oameni cu experientele noastre….dar trebuie sa fim mai deschisi sa intelegem ca exista si altceva, si alte experienete si ca “adevarul nostru” nu e universal valabil
shtiu care e faza cu privirile, am simtit-o shi eu…mai rau este sa fii amenintat in fata de catre un membru din familia lui…shi sa-ti fie frica sa mai mergi la el…dar am trecut peste …sa shtii ca shi mie imi este dor sa mai vb cu el pentru ca era singurul care ma intelegea…
Atunci cand iubesti, totul e posibil. Dar…trebuie sa ma repet, iubirea nu e totul… “EU”, te inteleg, cred eu, cel mai bine de aici.
Si Dida, imi pare rau, dar trebuie sa te contrazic…. se poate sa iubesti pana la cer si cu toate astea sa urasti aceeasi persoana. Dar te rog, nu duce aceasta “ura” la extrem, asa cum ai spus tu.. “sa-l calce trenu” and stuff. Nu e asa….e o ura ce tinde spre dezamagire. In fond si la urma urmei…nu e ura in adevaratul sens al cuvantului, si nici macar nu prea e ura pe acea persoana, ci mai mult pe tine insuti…
Nu exagerez eu că duc ura la extrem. De asta e ură, e un sentiment urât în sine şi prea urât pentru a fi alăturat iubirii. Exageraţi voi când spuneţi că urâţi o persoană iubită. Şi da, ai spus de dezamăgire. Aia e ceva posibil, e ceva muuuult mai moderat decât ura. Şi asta duce în eroare, faptul că pers. iubită vă dezamăgeşte sau greşeşte cu ceva vă face să credeţi c-o urâţi. Dar e exagerat spus aşa..
Ura, asemeni iubirii implica sentimente puternice. Nu poti uri fara sa iti pese inainte. Daca te dezamageste, daca iti face inima bucatele mici mici mici poti sa o dai in cealalta extrema: sa urasti gandul lui, sa urasti momentul in care va mai intalniti intamplator, sa ii urasti prostia de a te fi ranit. Nu il vrei calcat de tren, dar vrei ca pentru o perioada sa nu il mai vezi de niciun fel. Te urasti pe tine pt ca inca te mai gandesti la el. Nu am ajuns vreodata acolo, nici nu vreau. Dar cred ca trecerea de la iubire la ura ar fi posibila. Nu de mine totusi, nu am inima sa urasc pe nimeni… desi uneori mi-as dori-o.
Pe de alta parte, cred ca marul discordiei in toata discutia asta sunt parerile diferite cu privire la semnificatia cuvantului ura. Nu vreau sa fac etimologia cuvantului acuma, dar ura in orice dictionar e antonimul iubirii. Ai iubit; te-a ranit iremediabil; nu il mai poti ierta; ur… urat cuvantul “urasti”, adevarat.
Iar cu povestea “obstacolele lumesti in calea marii iubiri”, o zic din experienta ca stiu cat de greu e sa-ti spuna toti “Lasa-l, fata!” si tu sa o tii pe a ta. Si ei: “Iti gasesti unul mai bun. Meriti mai mult.” Vorba ceea: “Cand 10 oameni iti spun ca esti beat du-te si te culca.” Asa ca incerci sa il vezi si cu alti ochi, sa analizezi ce spun ceilalti, mai mult din dorinta de a-i contrazice. Si il vezi cu alti ochi si iti zici: “Da, stiu. E bou. Da’ e boul meu si il iubesc…”
Sau cand pur si simplu il adori, dar altii nu vor sa fiti impreuna…
Discutia e interminabila. Am privit-o din afara pana acum. Eu zis sa deschidem o camera de chat desi nu ne-am intelege in veci. (Destul de off-topic totusi de la “Tu cum iubesti”)
Eu iubesc cu sufletul, cu gandul, cu timpul.. cu tot ce am eu mai scump. Asa cum simt… dai tot si speri sa primesti macar o particica in schimb.
Iubiti si nu mai intrebati ce si cum. Atat.
antonimul complet al iubirii este indiferenta…pentru ca daca urasti pe cineva inseamna ca iti pasa
corect….