Gnostic
Scris de lupulApr 21
Aparent se numeşte ceea ce sunt. Nu simt credinţa… am nevoie de demonstraţii.
Poate am avut parte de prea multe decepţii, poate am fost prea mare fan al metodei reducerii la absurd, dar am ajuns să cred că nu cred.
Ştiu că este un subiect un pic similar cutiei Pandorei aşa că am să mă abţin un pic de la a-mi prezenta părerile şi pun altă întrebare:
Dacă întradevăr creştinismul este calea către tot, cine mă poate face să cred iar în El?
8 comentarii
Nu trebuie să te facă cineva să crezi. E opțiunea tasă nu crezi sau mă rog, logica ta. Întrebarea ar fi, de ce ai vrea să crezi?
Unii cred în existența Lui pentru că au nevoie să se agațe de cineva care ar avea puterea supremă, cineva la care pot să apeleze când au nevoie, ca o speranță, poate ultima. Simt nevoia să creadă că sunt controlați, în subconștientul lor să fie ceva care să-i împiedice uneori să facă anumite lucruri că ajung în Iad altfel. Așa cum creștem când suntem mici sub regulile și învățăturile de la părinți…
Majoritatea cred pentru că așa au fost învățați de mici, crescuți, probabil nici nu pun la îndoială sau nu pun prea multe întrebări. Ori dacă își pun, frica de ”dar dacă totuși..” îi împiedică să ajungă până în stadiul în care nu mai cred.
Ignorăm interesele adiacente date de instituţiile ce ar trebui să reprezinte credinţa. Fără astea, de ce să cred şi în ce? Mă lămureşte cineva?
Nu am spus nimic de ele.
Si eu is de parere ca e ceva cusut cu ata alba…
Prea multe babute care se calca in picioare ca sa isi aprinda o lumanare… Prea multi tineri care vin cu tot felul de metode de a nu stinge flacara… stau 10 minute si apoi se duc in club…
Si tot asa…
Si nush ce treaba are iepurasul cu toata tevatura asta!
Iepuraşul nu prea e ceva ce ţine efectiv de religie. Iepuraşul pentru biserică e similar cu “Crăciuniţele”.
Nu, refuz sa cred ca vrei sa continui discutia.
Mai este o variantă… A crede din dragoste…
Faţă de ce sau cine?