Presupun că nu-ţi trebuie cine ştie ce diplomă să înţelegi despre ce e titlul aşa c-am să vin cu ceva completare. E vorba de maşina care m-a dus, plimbat prin şi întors din concediu, un Renault Megane II Sedan şi de maşina care m-a dus la semnarea unui contract foarte important, poate cel mai important, Honda Civic EJ9.

(Atenţie, imaginile de aici sunt similare dar nu sunt ale maşinilor respective)

Aşadar, în ordine cronologică am să încep cu franţuzoaica. Trebuie să vă spun că, spre ruşinea mea, nici acum nu ştiu exact ce motorizare avea. Ce pot spune sigur e că e diesel, dar până ajungem acolo mai e.

Renault Megane II Sedan

Maşina în cauză e vopsită roşu şi are un interior deschis la culoare. Culorile astea se împacă bine cu aspectul (care, deşi controversat, îmi place foarte mult) maşinii dar în afară de culoare nu sunt foarte sigur de interior. Îmi place la nebunie cardul, e o soluţie foarte elegantă însă mi se pare stupid butonul de start. Logica mea de functionare ar fi să pun cardul, să apăs o dată start şi “să pună contactul”. Să apăs a doua oară, să pornească şi să existe şi o metodă de anulare. Poate nu pare o problemă dar atunci când opreşti motorul dar ai uitat geamul deschis îmi pare idiot să fii nevoit să porneşti motorul. Există o metodă de a “pune contactul” însă nu e prea ergonomic gândită şi nu tocmai elegantă – lucru absurd când te gândeşti că tot scopul cardului e ergonomia şi eleganţa.

Tot legat de interior trebuie spus că este o maşină suficient de mare şi comodă putând adăposti cinci persoane lejer. La 1.81 ai mei pot sta în spate relativ lejer, însă nu rămâne mult loc de un hop că te lipeşti relativ uşor de tavan. În afară de asta treaba e ok, comod, primitor, silenţios.

Portbagajul sigur are pe undeva o dimensiune specificată dar e irelevantă, ca s-o exprim cât de cât, trebuie să înţelegeţi că bagajele pentru patru persoane şi un câine au găsit loc rapid în el. Dacă luăm în considerare că două persoane au fost muieri putem spune că e clar mare portbagajul.

Renault Megane II Sedan

Hmm, trecem la chestii mai plictisitoare un pic. Economie, ecologie, e…t cetera.., important e următorul lucru, în condiţiile listate mai sus, urcând pe munte, cu mers atent s-a ajuns la 5.8 l/100 km. Pe toată durata călătoriei (Botoşani-Sovata, Sovata-Botoşani plus ceva drumuri prin zonă) media înregistrată a fost de 4.3l/100 km. Îmi imaginez că la aşa consum, nici prea mult dioxid de carbon nu sare.

Continuând spre partea mai interesantă (cel puţin pentru mine) şi anume performanţele trebuie să spun că franţuzoaica nu prea poate să fugă, de fapt, asta e cam crud. Am să vă spun că nu-i place. Ea poate dar nu prea se pricepe iar “inima” ei nu e suficient de “pasională” încât să te facă s-o fugăreşti. Ar mai fi ceva nemulţumire legată de direcţia care e cam falsă şi de faptul că se simt cam puternic vibraţiile motorului în schimbător.

Drept concluzie aş spune că e o maşină ideală pentru un tip responsabil (5 stele Euro NCAP, consum), interesat de confort (suspensie moale, motor leneş, pedale foarte uşor de acţionat) dar cu personalitate puternică (aspect îndrăzneţ, şi destul de multe chestii ce ar putea fi numite “soluţii inteligente” – cardul, frâna de mână foarte “manly”).

Schimbând situaţia spre Civic vă spun de la început că sunt conştient că vorbesc de-o maşină total diferită dar am să mă axez cam aceleaşi puncte de interes.

Aspectul îmi place ca pachet. Adică e cuminte şi e cât de discret posibil, poate termenul “sleeper” e mai potrivit. Cam rigid termenul, ce-ar fi s-o descriu ca o călugăriţă dinaia din poveştile găsite prin reviste erotice ieftine. Din nefericire, interiorul nu prea mă fascinează la fel de mult. Este totuşi practic, adică e posibil să nu fie tocmai după ultimele standarde însă este cumva exact cum îmi place, comenzile care acţionează luminile, avariile, ştergătoarele, toate sunt acolo unde trebuie (cred eu).

Fiind o maşină în două uşi, joasă, nu va fi tocmai imensă la spaţiu dar patru persoane adulte pot călători foarte confortabil în ea şi pentru fiecare încape câte un rucsac mărişor. În cazul maşinii cu care m-am dat eu, cred că două erau suficiente datorită unei cutii imense cu un cerc pe ea şi deasupra căreia stătea ceva metalic pe care apăreau literele AMP. Nu am nici cea mai vagă idee ce-o fi fost. :">

Honda Civic EJ9

Tare mi-ar place să vă spun cam ce consum are maşina, dar deşi am o idee bunicică asupra distanţei parcurse nu pot spune c-am fost tocmai cel mai cuminte om la volan posibil, drept urmare n-a fost nici o situatie de mers in vreun fel economic. Chiar şi aşa, situaţia a fost foarte bună, probabil ajutată de greutatea foarte mică.

Mai e un plus legat de o maşină uşoară şi anume, o dinamică foarte bună, acceleraţia şi frânarea au un ritm serios iar în viraje maşina este o mică minune (tot traseul Galaţi-Botoşani n-am fost depăşit niciodată în apropierea sau într-o curbă – în linie dreaptă motoarele mari făcând diferenţa).

Având asta în vedere, adăugând amplasarea comenzilor şi bucuria motorului de a se tura (pot aprecia oricând un diesel bun, dar motorul otto e cel mai bun pentru mine) trebuie să spun că din perspectiva senzaţiei şoferului maşinuţa e o mică bijuterie.

Da ştiu, are doar 2 airbaguri şi pe la NCAP probabil se ameţeşte la scoruri destul de grav dar în ce priveşte siguranţa activă este mult deasupra a ce pot destul de multe maşini moderne.

Honda Civic EJ9

Concluzia e că maşina asta se potriveşte unui cuiva mai tânăr, poate fi o primă maşină excelentă (preţ, întreţinere, consum toate mici) care vrea să se distreze un pic la volan fără să fie nevoit să vândă un braţ şi un picior pentru ea.