De unde am rămas la somnul ăla ce a acoperit mai toată ziua am făcut ochi câteva ore mai târziu şi-am deschis TV-ul că încă nu eram gata de vreo ieşire.

Veştile de la el n-au fost prea geniale:

În primă instanţă, posturile erau puţine.

În a doua instanţă posturile româneşti erau şi mai puţine.

În a treia instanţă nici alea puţine cum erau nu mergeau bine.

În a patra instanţă, restul erau dublate în ungureşte :| .

Şi în ultimă instanţă, Piţi s-a certat cu Jiji… România era în doliu.

Am lămurit-o cu televizoru’ în următoarele 2 săptămâni avea să stea în cea mai mare parte a timpului pe Music Channel şi pe Hallmark.

Venind vremea de lămurit cu stomacu’ situaţia s-a cam deteriorat, despre cum era în oraş vă zic apoi, dar pe acasă ne aprovizionam de la Penny (fiind singurul loc unde aveai cât de cât de unde alege) şi de la vreo 2-3 magazine mixte de prin zonă ce se învârteau în jurul pieţei (mult spus, în mintea mea 5-6 tarabe nu constituie o piaţa, mai degrabă o conferinţă restrânsă a ţaţelor). Să lămurim o chestie: Penny sucks ass, magazinele alea erau apogeul “moghioroş” iar dacă vorbeai româna nu te ajuta prea mult.

Drum

În Sovata (băi, nu localitatea în sine) e o terasă la 15-20 metri de alta, unele sunt chiar vecine, ce mai, puzderie nene. Mai toate au şi cu ce să te atragă, bere ieftină şi lăutari… unele au şi alte feluri de mâncare. Problema e că berea ieftină e vai de mama ei iar lăutarii sunt maghiari şi cântă în română sau engleză. Mă rog, cântă e mult spus. Situaţia e aşa de tristă că la un moment dat m-a bufnit râsu’ de era să mă înnec la auzul unei tentative de vocaliză pe o baladă în engleză.

Băi nene, a sunat tipu’ ăla de parcă era un motor care-şi dădea duhu’. Dincolo de aspectele astea, găseşti cam aceleaşi feluri prin meniu însă preţurile pot varia drastic fără a observa o calitate anume sau ceva diferenţe concrete. Cam ciudat, per total n-aş recomanda mai nimic d-acolo decât terasele Turist (una e mai uzuală, bere la halbă, mici chestii d-astea bune şi ailaltă e Pizzerie). Dacă eşti dispus să mergi un pic şi să te abţii de la bere, la vreo 12-13 km se află pensiunea History care are cel mai bun restaurant din zonă.

Revenind în Sovata, trebuie să vă spun că e o staţiune frumuşică, dar nu atât de liniştită pe cât mi-aş dori de la una de munte iar atracţiile principale sunt reprezentate de lacurile d-acolo. Sunt câteva sărate, câteva dulci şi nu le ştiu prea bine dar merită vizitate (probabil) iar decizia la care din cele două amenajate să mergi trebuie cântărită bine.

Mai important e următorul lucru, dacă îţi alegi Sovata ca destinaţie de concediu, exceptând situaţia că o faci în scop terapeutic n-aş recomanda un sejur mai mare de 4-5 zile pentru că te vei plictisi dincolo de imaginaţie.

Prin zonă nu prea ai cine ştie ce de văzut ce nu poţi vedea de la balcon iar mersul la Praid (cea mai mare dezamăgire de-a mea legată de o salină de-a mea de până acum) sau vreun festival din zonă nu e o scuză.