Despre Mădălina Manole
Scris de lupulJul 15
Ieri a încetat din viaţa Mădălina Manole, cândva prima artistă a României. Odihnească-se în pace, nu va fi uitată datorită unor piese ca:
Aşa trebuia să fie un articol, poate cu o scurtă biografie (pe care oricum o ştie lumea) dată de această ştire, nu o nesimţire crudă a media de a profita de un astfel de moment trist să facă tot felul de scrieri idioate. Citeam azi dimineaţă pe twitter ceva ce m-a scârbit complet.
Bine a zis Turcescu, nesimţire e deja un cuvânt care are un sens şters pentru oamenii ăştia.
Printre altele, plod fiind, cântam şi eu melodia asta prin fata televizorului deşi habar n-aveam ce-i ăla dor. Şi mai cântam multe altele, ieri când am auzit ştirea, în sinea mea m-am întristat însă am să recunosc că n-am fost tocmai plin de regret deoarece s-a sinucis. A renunţat. Ăsta e pentru mine ceva de neiertat, refuz să accept asta.
Chiar şi aşa, Mădălina merita o odihnă anunţată cu mai puţine vuvuzele…
8 comentarii
Pe mine m-a enervat o fază la tv, când soțul ei era asaltat de jurnaliști, el le spunea să aibă răbdare că o să le dea declarații când se va simți în stare, iar unul tupeist, îl tot întreba și îi băga microfonul în față. La care soțul: ”Te rog să mă respecți, de ce faci așa? Ai spus cumva ”Dumnezeu s-o ierte”, întâi?”
…
Cu tot riscul de a mi se spune ca nu am inima sau mai stiu eu ce eu spun sincer ca nu am nici un regret ca a murit.
Daca ar fi murit intr-un accident sau in urma unei boli atunci da as fi gandit ca si tine, dar atunci cand ea a putut sa se sinucida si nu se gandeasca la copilul de doar un an pe care l-a lasat in urma atunci parerea mea e ca pe degeaba a facut 43 de ani umbra pamantului.
Dumnezeu s-o ierte… ca are motive pentru care s-o ierte.
Asta ziceam şi eu, atâta timp cât s-a sinucis nu m-am umplut de regret, dar e totuşi o pierdere.
@Dida, eu pe jurnalistu’ ăla cred că-l pocneam în locul soţului.
Eu tocmai pentru că s-a sinucis am regretul poate mai mare, dacă era un accident era ceva… ce nu se putea evita, dar fiindcă ea a decis să moară (probabil o depresie puternică) înseamnă că nu era fericită. E trist. Poate aduc o notă personală, dar așa simt. E trist să treci prin viață și să realizezi la un moment dat că nu ești împlinit. Asta e, poate chiar dacă era o fire puternică, a avut 2 clipe de slăbiciune gravă în care a cedat. Știu că teoretic avea totul, soț, copil, muzică, dar nu poți ști de ce are nevoie fiecare om pentru a fi împlinit.
Cand am citit prima data stirea am avut un flashback. Atunci cand s-a casatorit vecinul meu, toata ziua ii cantam pe la geam proaspetei neveste cantecele Madalinei Manole.
Nu cred ca aveam 5 ani dar le stiam bine (Fata draga, Te-am vazut, mi-ai placut si inca unul pe care nu-l mai tin minte). Culmea e ca voiam sa o impresionez (de asta acum mi-a frica sa nu-si aduca aminte atunci cand ma vede). Pare-se ca n-am reusit sa o cuceresc, de vreme ce au facut 2 copii de-atunci, ma rog…
Ideea este ca am crescut cu muzica ei si cu lumea pe care o imagina Madalina Manole. A fost oare sincera cu noi tot timpul? Cred ca nu. Inseamna ca era dependenta de succes pentru ca altfel nu-mi explic gestul ei.
Aşa cred şi eu, că într-o oarecare măsură a avut o dependenţă de succes sau de atenţie dar ca la interior a fost… slabă.
Lumea evolueaza si merge mai departe prin intermediul oamenilor puternici, nu a celor slabi. :)
[...] de altă parte nu pot să mă abţin, la fel ca în cazul Mădălinei Manole şi cu sinuciderea ei face ce face presa şi mănâncă ceva rahat pe ici pe colo, câteva personalităţi îşi [...]