Erau vremi când eram consumator atât de mare încât sticlele adunate parcă erau scoase din versuri de la Paraziţii. Dar s-au dus, acum mai beau ocazional câte una, rece, de dragul amintirii. În general nu prea pot să le mai beau, pe la a doua ajung să mă umflu şi să caut alte băuturi…

Aici e un pasaj despre alte sticluţe ce conţin una din substanţele care te-ar scăpa lejer de permis, dar nu e locul lui în articolul ăsta.

Partea importantă a articolului ăsta e că azi, fiind şoferul desemnat nu aveam posibilitatea să beau o bere. Dar ai mei amici, cum sunt ei simpatici au început cu chestii dinalea de-ale noastre… copilării gen: “nu dam noroc cu tine dacă ţii sticla de cico la înaintare” şi tot aşa. Drept urmare, ca să împac şi ceferistu şi varza am făcut ceva ce nu credeam că voi face vreodată. Am luat bere fără alcool. FĂRĂ ALCOOL. EU!

N-a fost aşa rea, eu am băut o Stella Artois şi pot spune că a fost chiar bună. Parcă lipsea ceva dar era foarte aproape de “adevăr”. De trecut pe lista de făcut, de verificat cât îmi ia să îmi revin şi câteva alte beri fără alcool să-mi fac o ierarhie în urmă căreia să mă ghidez atunci când tre să mă pun în spatele covrigului.