Sau la prânz. sau oricând ar fi tinde să fie enervant.
Chestia e că dimineaţa asta m-a enervat altceva. Telefonul care mi-a sunat să-mi dea ceva de făcut de care n-aveam chef deloc.
Porblema cu telefonul e că pentru mine n-a sunat niciodată când eram în vreun război, când îmi controlau mintea extratereştri sau când fugeam prin laborator strigând că mi-a luat foc părul.
De ce nu se găseşte nimeni să mă sune când am un coşmar ceva, toată lumea mă sună când începe distracţia cu vreo bunăciune, când conduc o maşină, cum altfel, de vis şi aşa mai departe.
Nici nu-mi aduc aminte ce visam când a sunat telefonul, dar în mod cert nu cădeam spre ceva pietre ascuţite.
Şi-uite aşa mi-a fugit zâmbetu’ de dimineaţă, am să încerc să nu intru într-o depresie majoră dar va fi foarte greu.
Pe bune dacă nu zâmbeam de nu mai puteam, cred că eram într-un M5. Pe Transfăgărăşan. Cu un RS6 şi un E63 pe urmele mele. Da, sigur asta era!
Al naibii telefon, se crede el deştept că ştie să scoată sunete, mare afacere…
Înainte de a fi un idiot total vreau să spun că această catastrofă naturală la nivel multiplu din Japonia este ceva grav şi îmi doresc ca pierderile omeneşti să fie minime şi ca viaţa să reintre în normal cât de curând.
În altă ordine de idei, ca un person foarte plurilateral evoltat sunt de-a dreptul fascinat de modul cum japonezii lucrează în astfel de situaţii de urgenţă.
Par să fie un pic depăşiţi de situaţie dar îşi fac un pic de ambiţie în a cere ajutor exterior decât într-un mod limitat.
Totodată mi se pare oarecum inteligent cum deşi au dat drumu’ la informaţii, imagini şi statistici legate de tsunami, implicit cutremur, nu vor ca publicul să vadă “prea mult” ducând astfel la instalarea panicii.
Nu-mi imaginez că momentan japonezii stau cu curu pe catifea cu marijuana dar având în vedere pregătirea lor în caz de cutremure şi gravitatea situaţiei totul pare controlabil.
Valuri
O astfel de tragedie aduce tot soiul de gânduri în mintea unui om (iar în cazul meu toate sunt întunecate).
Eu probabil aş profita de panică şi dezordine pentru a face ceva glume, eventual m-aş duce la un magazin de jucării să fac ceva teste.
Deci problema vine aşa, cum ai reacţiona tu în cazul unei astfel de probleme?
Apropo, vorbim de cutremurul masiv şi nu de tsunami pentru că în cazul în care un val de 6-7 metri înălţime vine spre tine cu sute de km/h mă-ndoiesc să mai poţi face ceva.
P.S. Dacă te crezi rudă cu MO şi poţi scăpa de o astfel de problemă ce-ar fi să împărtăşeşti ce ai face?
P.P.S. Dacă eşti american, ai fost avertizat să-ţi iei tălpăşiţa de pe coastă şi tu te-ai dus la surf… înseamnă că tu iei de unde trebuie
Este prin faptul că vă scriu aici şi sper că pe viitor nu se mai întâmplă niciodată ce-am făcut deja.
Tocmai am comandat o salată. Salata în sine nu e rea, ingredientele sunt proaspete, spalate, condimente bine alese dar vă rog deplin să mă împiedicaţi în orice situaţie de la a face o asemenea eroare.
Presupunând că sunt mai beat decât era el aseară şi mă bate un gând să comand o salată, mai bine mă bateţi voi până renunţ la gândul ăla care mă bătea deja.
Salata asortata
Mi-e greu să descriu şi să fac o listă cu toate situaţiile în care ar trebui să mă împiedicaţi de la a comanda o salată dar am să atac problema de la celălat capăt al situaţiei.
În cazul în care îmi pierd cumva memoria da-ţi-mi o salată şi atunci voi şti iar cine sunt.
Altfel, ţineţi-mă departe de acest fel diabolic de mâncare.
e legată de cum se strânge praf pe aici pe al meu blog. Cumva nu mi se pare normal, dar nici complet important.
Nu o dată, mi s-a spus că ar trebui să fac altfel, să fac mai bine, să fac profi. De fapt, de mai multe ori decât toate astea la un loc mi s-a dat sfatul de a renunţa la lupicageorge.eu cum îl ştiţi acum şi să-l transform în ceva nişat, profi si alte alea.
Ei bine, eu nu vreau să fac asta. Mi-am luat domeniul ăsta (şi inevitabil hostul) dintr-o ambiţie personală. Primul meu blog (cel hostat pe wordpress) tot dintr-o ambiţie l-am făcut şi mai orice scriu pe aici e făcut dintr-o ambiţie. Citeşte în continuare
Mă numesc Lupică George şi-ncerc să mă lămuresc cum stă treaba cu blogging-ul.
Până ce ajung la nivelul la care să mă pricep cu adevărat la asta am să am nevoie de încurajarea ta prin comentarii la articolele mele, prin abonare la RSS (pentru update-uri pe mail un pic mai jos) sau, de ce nu, prin câteva cuvinte trimise prin formularul de contact.
