Ştii senzaţia, fie că o faci cu plăcere, fie că nu, simţi că trezitul de dimineaţa şi clipele imediat următoare sunt esenţiale pentru cum îţi va merge ziua.

La mine azi, deşi nu m-am trezit, a început totul cu puţină dezamăgire. Când s-a făcut dimineaţă “efectiv” şi a început să pătrundă lumina în cameră, în mod inevitabil am aruncat o privire pe fereastră.

Albul de afara

Acolo am văzut un alb aproape orbitor, în mintea mea deja aveam iar cinci ani şi mă pregăteam să scot sania. La puţină atenţie mai serioasă mi-am dat seama că nu era decât ceaţă.
Citeşte în continuare

Noptile sunt pentru somn, sau cel puţin aşa zice lumea, eu încă nu sunt convins.

Noaptea are foarte multe plusuri, n-am fost niciodată o creatură a nopţii în sensul “acceptat” însă mă împac des cu ideea de a nu dormi la “momentul” potrivit.

E ceva mai greu de explicat motivaţia în a pierde nopţile în şir pe lângă simpla şi incontestabila plăcere de a face asta, dar există câteva argumente solide împotriva acestui sport.
Citeşte în continuare

Poate aţi auzit sau nu în ultima vreme dar ieri Şerban Huidu a făcut-o de oaie, a dat cu mucii în fasole, a comis-o, a gresit sau alte asemenea.

Ancheta este încă în desfăşurare, dar ce avem acum sunt următoarele lucruri care-l incriminează clar pe Huidu, aflat la volanul maşinii care a provocat accidentul menţionat.

1. Maşina condusă de Şerban Huidu a lovit un alt autoturism care circula regulamentar pe contrasens.

2. Maşina condusă de Huidu se afla dincolo de linia continuă în momentul accidentului.

3. Maşina lui circula cu viteză neadaptată condiţiilor de drum.

Apoi vin conjuncturile nefavorabile asupra abilităţilor lui Huidu ca şofer:

1. După celebrul lui accident din vacanţa de anul trecut la ski, a avut ceva afecţiuni neurologice pentru care a făcut tot soiul de exerciţii şi terapii de recuperare.

Le-a făcut, aparent şi-a revenit doar că există o problemă. La sfârşitul unui astfel de episod medical, trebuie să existe un control sănătos efectuat/solicitat de către medicul de familie în urma căruia să fie totul ok.

Dacă se identifică probleme, acestea trebuie raportate poliţiei care, printre altele, va suspenda permisul de conducere al respectivului pacient.

În cazul lui Şerban Huidu, acest raport final nu există.

2. CV-ul ca şofer nu este unul stralucit, punctul culminant al său fiind că i s-a suspendat în trecut permisul de două ori; una din aceste ocazii fiind chiar în zona în care a avut loc accidentul. Mai mult, atunci permisul i s-a suspendat pentru depăşirea liniei continue.

3. Zona accidentului este una destul de aglomerată dar periculoasă. Trecând dincolo de statistici, avem serpentine, schimbări de pantă, climat neprimitor mai ales în perioada rece.

Toate acestea fiind bine evidenţiate pe respectivul traseu, limita de viteză în zona unde a avut accidentul fiind plasata la 30 km/h, marcajele pe drum fiind clare şi pronunţate.

Există totuşi martori care spun că îi dădea Huidu de “scârţâiau roţile”, lucru care vine în contrast total cu condiţiile din zonă.

Purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Braşov, comisar-şef Liviu Naghi, a declarat că vina pentru accident aparţine exclusiv lui Şerban Huidu şi în acest moment riscă până la 10 ani de puşcărie (deşi opinii din domeniul legal spun că în caz de pedeapsa cade la 3 ani – va primi cu suspendare).

Urmările acestui accident sunt foarte serioase, două persoane nevinovate decedate pe loc, o a treia la spital, doamna Huidu e posibil să necesite o intervenţie chirurgicală, bona îngrijiri medicale şi, evident, există pagube materiale.

Un bilanţ foarte trist, ce cade pe umerii unei singure persoane şi cu toate astea mare parte din România, alimentată de mass-media are cu totul altă grijă:

Ce ne facem fără Huidu? Ce se întâmplă cu Cronica Cârcotaşilor?

Oameni buni, treziţi-vă, faceţi un efort şi mai urmăriţi şi oameni sănătoşi la cap nu doar morţi să vândă şi gândiţi-vă că pierderea aparţine celor 3 morţi, familiei şi prietenilor lor.

Ca bonus, observ o tendinţă de interes către cât costa maşina lui Şerban Huidu, ce pagube materiale s-au produs şi câteva perle legate de maşina lui.

De-a dreptul fără omenie, PRO TV-ul comentează pe marginea preţului maşinii lui, pe cum că deşi Logan-ul lovit s-a făcut praf la ditai merţanu’ lu Huidu nici nu s-a spart parbrizul.

Maşina n-are nici o vină, maşina şi-a făcut datoria, partea din faţă a absorbit impactul, compartimentul pasageri rămânând întreag, motiv pentru care sunt vii ocupanţii şi acum.

Alţii au găsit problema în cum s-a întâmplat vreo ceva divin de l-a făcut pe Huidu să ajungă într-o astfel de situaţie, că doar maşina aia “nu avea cum să derapeze”.

Lăsaţi treaba cu deziluzionarea faţă de societate şi alte prostii de genul, spălaţi-vă pe ochi şi reveniţi-vă oameni buni, o să trăim şi fără Huidu.

Nu am nimic personal cu el, nu-mi doresc să fie prins în puşcărie de vreun “coleg special de cameră” dar m-ar deranja enorm să aflu în câteva zile că toată vina pentru problema asta pică pe umerii altora.

P.S. Din fericire, blogurile şi social media din România sunt conştiente de realitate şi nu de fantezii menite să incite masele proaste.

P.P.S. Sunt sute de poze, clipuri şi alte minuni dar am ezitat să le pun în speranţa că atenţia rămâne concentrată la cele scrise.

Ştii că ai prieteni mulţi? Eşti o persoană sociabilă? Îţi sună telefonul cu ieşiri şi invitaţii chiar în acest moment?

Probabil că nu ştii ce-i aia singurătate cu adevărat, aşa că eu, băiat simpatic (cu ocazionale senzaţii de această natură) m-am gândit să-ţi ofer o idee a ce înseamnă asta.

Singurătatea merge mai departe de făcutul mişto de amărâţii care “n-au viaţă” şi stau toată ziua pe Internet uitându-se la poze cu pisici şi filme porno.

Pisici porno

Singurătatea e o problemă atât de serioasă încât în epoca modernă a început să fie considerată o problemă gravă pentru sănătate la nivel mondial.
Citeşte în continuare

Astăzi a fost, şi este încă, o zi specială pentru mine. Asta pentru că azi m-am simţit într-un mod special, unul cu care n-am mai avut plăcerea să mă întâlnesc de faorte mult timp.

Astăzi m-am ameţit. Evident, de vină sunt ele.

Una e cam palidă, cam neingrijită şi m-a captivat printr-o atracţie oarecum neîmblânzită, greu de definit pe deplin însă în mod cert vizibilă.

Puţin mai târziu, a apărut şi cealaltă. Era din altă lume. Blondă, cizelată, crescută în cele mai bune condiţii însă în ciuda infăţişării primitoare, la prima atingere era rece…

Hayden Panettiere

Chiar şi aşa, nu i-am scăpat şarmului incontestabil, am căzut în plasa ei şi drept urmare m-a nenorocit complet. Nu mai sunt eu. Sunt ameţit, slăbit, dezinteresat şi cu o poftă enormă de activităţi legate de dormitor.

Nu pot să-mi asum răspunderea pentru starea în care sunt şi nici n-aş vrea, la urma urmei nu e vina mea.

Am să spun totuşi că nu sunt mândru de faptul că am ajuns să trăiesc o stare atât de “copilăroasă” şi să mă văd cu minţile sucite atât de rapid.

De obicei îmi place să fac lucruri sau să am trăiri cu aer de nostalgie dar data asta mi-am promis. De acum nu mai beau niciodată bere când lucrez la maşină.

Mai ales dacă-s nemâncat şi soarele în fapt.