Este o emisiune de care o să vă spun că e minunată ori de câte ori mă întrebaţi :eek:

Eu sunt pasionat să zicem… să vedeţi ce înseamnă manie:

Intrarea pe grupul MSN dedicat unuia dintre prezentatori începe aşa:

Our Richard, Which art on Top Gear,

Hammond be thy name,

Thy girlies come, thy will be done (I wish!),

On earth as they are in Heaven.

Give us this day our DB9,

And forgive us our Smart cars,

And lead us not into James May,

But deliver us from Clarkson,

For thine is the Charger, the dogs and the bright shirts,

For ever, Amen.

With thanks to *Chica*!

Apoi urmează pozele…

http://groups.msn.com/HammondHeaven

Azi am găsit ceva şi mai interesant:

Declaraţia cu “our colleague <> has died makin’ this movie…; anyway the new Vauxhall Astra” îmi pare a fi un exemplu excelent de dedicare unui proiect, lucru care mă face să îi respect şi mai mult.

În urmă cu ceva ani, nenea Jeremy Clarkson a revitalizat emisiunea Top Gear, renunţând la vechiul format care era “ambiţios dar gunoi” noua formulă s-a bucurat de foarte mult succes astăzi fiind cea mai vizionată emisiune in domeniu.

Punctele forte ale emisiunii sunt cei trei prezentatori, fiecare adoptând câte un stil anume, complet contrar cu al celorlalţi doi. Astfel, provocările emisiunii şi tentativele prezentatorilor de a le întrece, împreunate cu un umor tipic britanicilor şi teste auto bine realizate şi pline de informaţii reci şi comentarii savuroase fac Top Gear ceva unic. Ceva ce merită văzut. Ceva ce urmăresc cu drag şi număr secundele până la apariţia următorului episod.

Ei bine, recent succesul emisiunii a fost exportat de BBC. Exportat către America, Australia şi mai nou… Rusia.  De Rusia şi America nu ştiu ce să spun. Încă n-au apărut episoade iar informaţiile disponibile sunt relativ limitate. Cu referire la “the land down under” însă, Top Gear Australia a ajuns la al patrulea episod şi, asemeni primelor trei, este o pocnitoare de emisiune. Pur şi simplu nu au nici un fel de haz. Am încercat să trec peste dezastrul numit de ei episodul inaugural. Le-am mai dat trei şanse şi tot groaznice sunt. Înţeleg că este foarte greu să iei locul celor trei britanici, care au pus umărul la ridicarea emisiunii la un standard la care se uită toată lumea nu pentru maşini cât pentru spectacol, dar australienii chiar nu se apropie deloc. Au copiat numele, au creat un decor similar, dar se iau în serios prea tare.

Sunt un fel de … Încălţări MIKE, sau ceasuri ROIEX. Nu recomand sub nici o formă.

De cealaltă parte a baricadei Top Gear UK merită văzut episod cu episod, secundă cu secundă.

E acasă acum, ştiu… nu mai vreau să ştiu că e acolo!

Am deschis pentru prima oară ochii… m-a “brandat”.

Cum am aflat?

Păi prima parte e foarte simplă. Pe un tricou făcut de ea, scrie pe chept: “Iubibil”. Am descoperit când m-am privit în oglindă că de fapt scrie “Didul” şi un “li” fiind probabil prefix posesoare .

Tre să mă tund, da nu mă lasă inima, nu mai bine vă trimit eu la cursuri moacă de engleză. Cine ştie, poate aşa vă înscrieţi în AIESEC că eu m-am lăsat păgubaş. (Aha, vă las să vă chinuiţi fără mine )

Pentru cursurile alea moacă dacă nu aţi fost vizitaţi de oameni care să vă spună “fri ingliş” pe faleză aveţi aici mai multe informaţii.

Acu vreo 8 ani băieţii din clasa mea de generală erau numiţi traficanţii de pokemoni. Am mâncat o grămadă de croissante cu surprize pentru a completa albumul pe care am primit ceva felicitări şi un pokemon cu bilă cu tot. Albumul din ce ştiu este în prezent la nea Paraschiv cu toate pozele completate. Iar pokemingea şi pokemonu pe la nea Lungu parcă.

Revenind, a trecut moda pokemonilor o vreme, ne-am apucat de lucruri serioase: trafic cu maşini. Ok, erau cartonaşe cu maşini, dar efortul şi riscul erau la fel de mari. Pe lângă riscu de a te îmbolnăvi de la prostiile alea de Mr. Snaki în care se găseau, era imensul risc de a fi confiscate de profesori. Asta era absolutul şi finalul. N-am avut totuşi noroc de aşa ceva pe toată perioada colecţionării.

Adică vreo 3 luni pentru prima parte (80 cartonaşe) şi încă vreo 2 pentru partea a doua (40 cartonaşe) am băgat în mine mămăligă expandată cu aromă de alune, pizza şi caşcaval de nu mai mănânc aşa ceva de atunci :eek: .

S-a terminat moda lor, m-am săturat de jucat cu ele şi le-am pus deoparte. Au trecut atâţia ani de atunci şi azi în urma unui raid în care mama arunca gunoaiele vechi să facă loc pentru alea noi le-am găsit. Sunt în stare decentă, se poate juca cu ele… dar lipseşte una. Numărul 77.

Dau o bere cui îmi face rost )

Pe bune, dau două… reci să fie

Cred că toată lumea a auzit numele şi ştie cam ce fel de maşini ies pe porţile fabricii lor.

Pentru mine, ei reprezintă esenţa supermaşinilor. Pe lângă exclusivitatea dată de preţ, care în mod cert va fi de câteva sute de mii de euro, întotdeauna un Lamborghini nu va fi confundat într-o parcare. În fine, încheiem cu generalităţile şi trecem la noutate.

Profil

Sub numele de Estoque (se citeşte “estoche” şi reprezintă momentul în care un toreador termină un taur), firma din Sant’Agata Bolognia, a lansat un model în 4 uşi. Nu este primul model în 4 uşi (vezi Lamborghini LM002) dar este primul cu caroserie în standard sedan. Asta dacă se poate spune vreo ceva de un standard. De vreo două luni publicul auto este chinuit cu poze ce dezvăluiau doar detalii ale acestui model, astfel că la Paris salonul părea să nu se deschidă suficient de rapid. Ferrari aveau ceva de spus aici, Porsche aveau ceva de spus, Aston Martin au avut ceva de spus, Citroen au venit cu surpriza salonului, dar toate au pălit în faţa noului taur.

În jurul standului Lamborghini de anul acesta a fost probabil cineva desemnat să măture maxilarele ce cădeau de la public. Public ce îşi scălda ochii pe “o maşină de familie” cu o lungime de peste 5 metri, o lăţime de peste 2 şi cu o înălţime de doar 1.35, (Ati citit bine, maşina e mai scundă decât birourile voastre), cu roţi imense… şi absolut toată cu un efect “WOW” prin stilizarea împrumutată de la Reventon.

Ce-i drept, a fost prezentat un V10 de “doar” 556 cai putere, dar cu menţiunea că şasiul ar putea acomoda monstrul sacru derivat F1 V12 sau poate un V8, sau poate o combinaţie hibrid. Ignoraţi ce au spus şi am citat după ultima virgulă din propoziţia anterioară, este ceva neglijabil, important e că aceast diamant (atât semnificativ cât şi după forme) nu este departe de stradă, modelul prezentat fiind complet funcţional.

De ce mă agit?

Păi… sunt un maniac auto. Apoi e un Lamborghini. Apoi e un Lamborghini revoluţionar. Apoi, dacă vrei să sperii consoarta şi încă un cuplu sau încă trei prieteni cu cifre de 500-600 cai, nu mai eşti nevoit să foloseşti un Audi, Mercedes sau BMW care seamănă cu jdemii de altele ca ele. Asta contează foarte mult în clipa în care dai sute de mii de euro pe ceva ce se cazează în garaj.

Priviţi varianta asta: aveţi banii, aveţi chef de ceva exclusivist şi puternic. Ce ai să îţi iei? Cel mai rapid Audi, BMW, Mercedes?

Sau un Lamborghini?

Faţă stânga

Dreapta spate