This article comes after years of thoughts against various political ideas, after years of hope for freedom, after years of… Actually this is a result of a bit of boredom on a train journey.

I considered speaking about how we would reign supreme over this country I’m really fond of, it’s called Romania.

Steagul țării mele

If you’re interested in what he’d do, you can see it here, but here’s my bit.

First of all, I’m not a king, not a dictator or any sort of stupid title previously held. When people address me it’ll be rather simple, by my name. This makes it much easier for me to impose who I am .
Citeşte în continuare

În ciuda faptului că n-am mai scris de mult timp pe aici, mă uit zilnic la statistici şi verific spamul. Poate e păcat că nu scriu mai des şi avertismentele de expirare a domeniului primite de la host nu mă încurajează să văd blogul ca o prioritate imensă. Mai e un pic şi sesiunea la mijloc, da doar un pic.

Fiecare înţelege altfel munca, şi fiecare vede altfel de căi de a ajunge la produsul final al acesteia şi anume banii. Unii cred că vor cădea cu curu’ în ei jucând la loto, alţii se folosesc de mijloace ce nu prea cad sub incidenţa legilor dar majoritatea dintre noi înţeleg reciprocitatea din obţinerea lor şi sunt gata să depună efortul necesar pentru a se bucura de un monetar potrivit.

Legat de asta ar trebui să consultăm echilibrul dintre efortul depus şi recompensele primite pentru că, nu sunt puţini cei care primesc mai puţin decât ar trebui pentru ce fac sau cei care consideră că merită mai mult. În cazul în care te regăseşti în această situaţie şi eşti în pană de idei n-ai de ce să-ţi faci griji.

Acum există un site care ţi se adresează exclusiv şi care vine şi cu trei soluţii menite să-ţi vină în ajutor. Îl gaseşti la adresa www.reprezentant.ro si numele domeniului cam spune povestea sa. Spre deosebire de o prezentare care te va adormi într-o sală uitată de lume într-un colţ întunecat al oraşului aici vei găsi un text introductiv în lumea reprezentanţilor Avon, Oriflame sau Amway cu o listă de instrucţiuni generale legate de fiecare program şi (acolo unde sunt) condiţiile intrării în program.

O funcţie care te poate ajuta să revii din nemulţumirea actuală este cea care te duce către formularul de contact al unuia din reprezentanţii respectivei companii în momentul în care te-ai decis.

Ştiu că articolul meu e interesant da poate vreţi totuşi să vedeţi ce se oferă.

Ziceam pe undeva p-aci că vă fac un articol separat cu cadourile pe care mi le-a adus moşu. Şi mi le-a adus pentru că cică am fost şi sunt bun

Acu serios, mi-a adus nişte cadoaie foarte faine:

Un fular de vreo 2 km, de fapt are cam 2 metri da îmi place foarte tare. Reacţia mea iniţială a fost “uau…”, dar ulterior mi-am dat seama că acum pot trece de la a fi Dezbrăcatu’ la a fi Baronul Roşu la volan.

Un portofel din piele marca “Hassion”. Poate pentru voi n-are relevanţă marca, dar e foarte importantă în acest caz. Nu e importantă pentru că ar fi impregnată cu 50 milioane de euro în diamante sau alte asemenea ci pentru că vine într-un ambalaj roşu, pe care apare stema naţională şi sub care scrie serios de înfricoşător România. Reacţia iniţială a fost “hmm…ticăie? ” însă cu timpul a început să-mi placă şi conţinutul e foarte fain

Un ceas de mână Q&Q auriu cu curele din piele. Reacţia mea iniţială a fost “Yehaaaa băutură!” până când mi-am dat seama că forma de sticlă a ambalajului era falsă. Acum îmi place ceasul da nu prea am ocazii la care să-l port că nu consider că merge cu orice fel de costumaţie lejeră… om vedea dacă-mi schimb sau nu părerea.

Un vin rose care are o culoare foarte foarte foarte faină, e de nedescris, e … roz cred.

Am vrut iniţial să pun poze, dar nu au ieşit suficient de reuşite să se prindă calumea detaliile de acolo. Aşa că pofta-n cui.

Pe viitorii doi ani, mai exact două veri nu îmi fac planuri, ci scopuri.

Trecem peste idioţeniile cu gadgeturi de care nu am nevoie reală şi plictiseală. Ce am în minte sună aşa:

Vara 2010 – parcurs pe bicicletă Galaţi – Iaşi.

Ideea asta a fost inspirată de două situaţii, prima ar fi necesitatea de a practica mai multă mişcare iar a doua ţine de o realizare de împlinire personală. Cei aproximativ 250 km sunt similari cu un eveniment special din Australia parcă.

Vara 2011 – achiziţionat autovehicul propriu, producţie germană sau japoneză.

Sunt sătul de fiabilitate lipsă, chiar cred că se poate bucura omul de plăcerea condusului şi fără să fie nevoit după fiecare plimbare să verifice niveluri, furtune, garnituri etc… Nu cred că toate celelalte nu sunt fiabile, doar că în bugetul aşteptat de mine pe atunci nu se include nimic prea recent. Având asta în vedere, cât mi-ar place o Alfa 75 am să stau cuminte şi am să mă păstrez într-o normă “sunt prea sărac să-mi permit lucruri ieftine”.

Fotografia s-a delectat astăzi cu locurile ocupate de obicei de tablouri în galeria Nicolae Mantu, Galaţi. Cunosc doi personi care şi-au expus lucrările pe acolo şi mi-am zis că merită încurajaţi.

Am mai fost o dată la expoziţia asta, mai mult din întâmplare, la recomandarea unui glumeţ care şi-a menţinut statutul, nevrând să-mi spună unde îi sunt expuse cadrele şi s-a amuzat un pic pe seama mea în timp ce tot cercetam toate imaginile de ici colo.

Data asta, am ajuns să asist la eveniment la un moment “fashionably late” cu 15 minute după ora anunţată şi mă aşteptam să fie, ca şi ultima oară, ceva de mică anvergură, unde colegii de breaslă se adunau şi făceau comparaţii între realizările lor, ocazional atrăgând privirea unor curioşi. Ei bine, nu prea a fost aşa, greu strecurai acolo încă un dispozitiv media. Oriunde te întorceai riscai să loveşti vreo jucărie de jde milioane, să apari într-un nou cadru… sau să te trezeşti pe la vreun post tv punând coarne cameramanului altui post local.

A fost foarte plăcut să petrec cele… 10-15 minute pe acolo până am ieşit pentru vreo 30-40 minute afară în aşteptarea eliberării sălii un pic. Apoi am dat un rond final, am găsit imaginile expuse de glumeţul în cauză şi am luat celălalt cunoscut să dea şi el o bere pentru premiul obţinut.

Am ajuns să ne plătim consumaţia, doar ştiţi cum sunt artiştii ăştia… muritori de foame… dar îmi place că au aşa o ambiţie (la anul evenimentul se va vrea a fi ceva la nivel naţional) şi împărtăşesc cu noi clipe îngheţate pe hârtie. Ar trebui încurajaţi mai serios… să nu ajungem într-un final să considerăm artă reclamele la Unirea.

Pentru curioşi, treaba asta am înţeles că durează 10 zile, la un program cam aşa : în cursul săptămânii 10-18 şi sâmbăta de la 8-14.

Enjoy, sunt toate frumoase şi unele chiar excepţionale.