Am revenit după ceva timp, să văd ce s-a mai schimbat, să văd ce a rămas la fel, care e raportul acţiunilor cu partea de “ar fi trebuit”.

Păi, parcă nu s-a schimbat mare lucru.

Lucrările tot ziua în amiaza mare au loc, şi amărâtul care lucrează să spargă asfaltu sau dumnezeu ştie ce are de făcut într-un escavator, la 40 grade, fără aer condiţionat… mai are şi el scăpări, mai forţează utilaju, care reacţionează scuturându-se violent pe spate. Nu tocmai plăcut când maşinile parcate şi traficul încărcat te cam obligă să treci la câţiva centimetri de raza de acţiune a utilajului, care… bineînţeles nu e delimitată de nici un fel.

Mirosul specific al oraşului rămâne cel de adeziv. Poate-l percep eu ciudat, dar de câte ori m-am făcut pe aici asta am reţinut pe domeniul olfactiv.

Maşinile sunt mai recente în general, ocazional găseam ceva Dacii prin trafic şi alte rare rezultate ale producţiei autohtone. Mentalitatea în trafic, tot înţepată e… dacă are ocazia se face că nu vede că s-a schimbat pe roşu semaforu  şi creează plăcere absolută. Ca pieton, aştepţi grupu… şi apoi fugiţi ca gazelele speriate de leii putere la dispoziţia micilor schumacheri. Iar, semaforul nu prea contează, roşu dacă e şi ai ocazia fugi! Că pe verdele tău e roşu la ei… care, cum spuneam mai sus, nu contează…

Culmea dezgustului pentru traficul din acest cătun imens a fost să văd, pe stradă cu sens unic (excepţie maşinile RATB), trei autoturisme urmate maşină de poliţie pe contrasens. Acu hai, mai înţelege omu o greşeală şi ceva indulgenţă da până am ajuns la 3 intersecţii mai înainte pe acelaşi drum apăruseră alte trei maşini de poliţie în aceeaşi situaţie. Hai că de acu e măgărie.

În altă ordine de idei. Am fost la prima zi de agitaţie la bucharest challenge whatever ăla cu FIA GT prin titlu. Mi-a plăcut. Mult! Îmi plac maşinile, da nu mă încălzeşte mare lucru în a le privi la TV. Aici în schimb a fost cu totul altă situaţie. Numărul unu pe ziua de azi pentru mine a fost un Murcielago, urmat de câteva bucăţi Corvette împinse de “american friendly fire” foarte gălăgios. Doar locul trei, din nefericire, pentru Porsche. Ei avut 3 sau 4 GT3-uri, care erau probabil cele mai silenţioase maşini de acolo, dar şi cele ce păreau a fi cu adevărat echilibrate. Armada de F430 nu mi-a plăcut deloc… nu pot să explic de ce dar pur şi simplu nu mi-au picat bine animalele roşii.

Lucruri bune… transportul în comun e ţinut bine, dar călătoriile tot sunt cam incomode. Multe lucruri nu?

Ca în “tinereţe” îmi plac vizitele în capitală… dar doar vizitele.

Cum suntem în a noastră minunată ţară, cu minunati poliţişti şi minunata organizare a lor când vine vorba de monitorizat viteza participanţilor la trafic, trebuie să fim pregătiţi pentru situaţii neplăcute.

În articolul următor găsit pe Ziare.com se tratează exact efectele creşterii numărului de măgării realizate cu aparatele radar (dragii veiozari tot fac probleme dar mai puţine)

Politia Romana a organizat o adevarata campanie impotriva vitezomanilor, fie prin inmultirea masinilor dotate cu radar, fie prin camerele de supraveghere ale sistemului “Big Brother”.

Rezultatul actiunii a fost impresionant: s-au inregistrat, lunar, zeci de mii de cazuri de depasire a vitezei legale, dar, in acelasi timp s-au inmultit plangerile contraventionale in instanta impotriva proceselor verbale, informeaza Evenimentul Zilei, care vorbeste despre o adevarata “revolta antiradar”.

Numai in primul semestru al anului s-au inregistrat, la nivelul fiecarui judet, sute de plangeri contraventionale in instanta, ceea ce indica un total de mii la nivelul intregii tari.

Actiunea judecatoreasca are, adesea, succes. De pilda, in Ialomita, 30 de soferi care au fost amendati a au primit castig de cauza, la prima instanta, dupa ce au contestat amenzile aplicate si masura retinerii permiselor de conducere.

Ei s-au plins ca radarele montate pe masinile de politie nu pot fi folosite decat in regim de stationare, nu si in mers, asa cum procedeaza in mod frecvent oamenii legii. Si au avut castig de cauza.

In numai doua luni, toti au primit hotarari judecatoresti favorabile semnate, de acelasi judecator, cu o motivare identica: “Organul constatator a depus buletinul de verificare metrologica al unui cinemometru de control rutier tip Phyton II, care era omologat insa de Biroul de Metrologie Legala numai in modul stationar”.

Inspectoratul Judetean de Politie a facut recurs, termenele de judecata fiind in a doua jumatate a lunii septembrie.

De asemenea, soferii s-au obisnuit sa ceara fel si fel de documente si sa puna la indoiala capacitatea agentului de politie.

“Il opresc la radar si imi cere ordin de serviciu si foaie de parcurs la masina. Sunt persoane care imi cer serie si numar identificare sasiu la Dacia pe care e amplasat radarul. Sau daca are inspectia tehnica facuta”, spune Mihai Pacurar, ofiter in cadrul Serviciului Politiei Rutiere Alba.

Dar cele mai bune “ponturi” de a scapa de amenda sau puncte penalizare au fost date, sub protectia anonimatului, de un politist activ, care a lucrat la Politia Rutiera Cluj.

“In invitatia primita de la Politia Rutiera, proprietarul autoturismului trebuie sa precizeze numele soferului care a fost depistat conducand cu viteza mai mare decat cea legala. Daca invitatia a fost primita la mai bine de sase luni de la momentul savarsirii contraventiei, puteti spune ca nu va aduceti aminte exact cine a condus masina. In aceasta situatie legea nu prevede nici o contraventie”, spune fostul politist rutier.

Au existat cazuri in care soferii vinovati au scapat de pedeapsa dupa ce au declarat numele unor persoane decedate, sau ale rudelor care, desi au carnet, nu mai conduc demult.

Situatia existenta dovedeste un singur lucru: sistemul permite contravenientilor sa scape de lege. La revolta “antiradar”, la care contribuie si avocatii, exista un singur antidot: punerea la punct a sistemului de supraveghere, astfel incat vitezomanii sa fie intr-adevar obligati sa respecte limitele legale.

Înainte să vă apucaţi să fiţi faţă bisericească vă spun de pe acum. Viteza nu ucide! Greşelile o fac.

1. Orice fel de aniversare, zi de sfântu valentin sau alte asemenea nu este, după mine, ocazia specială de a găsi iar cadoul perfect.

1. Uneori nu mă gândesc la tine – ÎNVAŢĂ SĂ TRĂIEŞTI CU ASTA!

1. Nu reţin date. PUNCT

1. Eu, ca majoritatea bărbaţilor, avem maxim 4 perechi de încălţări. Ce te face să crezi că din 30 de perechi mi-aş da seama care vine mai bine cu rochia ta?

1. O durere de cap care durează 17 luni e o problemă. Mergi naibii la un doctor.

1. Dacă nu te îmbraci ca un model de la Victoria’s Secret nu te aştepta să fiu un Jose Armando.

1. Lasă-mă să mă holbez… o s-o fac oricum, e genetic!

1. Relaţia asta n-o să fie niciodată ca în primele două luni aşa că nu te mai văicări la prietenele tale.

1. Filmele străine sunt destinate străinilor.*

1. Berea rece mă face să mă simt la fel de bine pe cât te face o poşetă.

1. Dacă vrei să pregăteşti o cină romantică include friptură, cartofi prăjiţi, bere şi vin roşu.

1. Nu mă uitam la cealaltă femeie!

1. Fie, poate doar puţin…

1. Bine, bine, mă holbam la sânii ei… vrei să spui că tu nu te-ai uitat niciodată la altu cât eram lângă tine?

1. Sânii, fundul, picioarele, părul îţi arată perfect… nu mă întreba a doua oară!

1. Dacă n-ai aflat că te-am înşelat înseamnă că n-am făcut nimic rău.

Cred că vreo lună nu mai scriu la subiect… deja prea mult misoginism după mine.

* (excepţie filmele cu bătăi şi scheme în care n-are importanţă ce bâjbăie gălbejiţii acolo)

Nu ştiu exact cui aparţin, le-am găsit pe un blog pe care de asemeni nu erau menţionate şi erau puse neîngrijit. M-am decis să schimb eu treaba asta. A dat domnu şi cineva s-a obosit să le scrie iar eu mă obosesc să le adaptez ca şi cum ar fi folclor internautic.

După cum veţi observa, toate sunt numerotate 1, intenţionat!

1. Bărbaţii nu citesc gânduri.

1. Învaţa să lucrezi cu capacul de toaletă. Eşti mare acum, dacă e sus, pune-l jos. Pe mine n-ai să mă auzi plângându-mă că e jos.

1. Plânsul e şantaj.

1. Cere ce vrei. Să fie clară treaba asta. Apropos-urile subtile nu merg! Cele mai puţin subtile nu merg! Cele evidente nu merg! Spune şi gata!

1. “Da” şi “Nu” sunt răspunsuri perfect valide la aproape orice întrebare.

1. Îmi spui că ai o problemă doar dacă vrei s-o rezolv. Asta fac eu. Pentru simpatie fără rost ai prietene.

1. Orice am spus în urmă cu şase luni este inadmisibil ca argument. De fapt, orice comentariu devine null şi poate fi tratat ca vid de vocabular după şapte zile.

1. Dacă tu crezi că eşti grasă, probabil ai dreptate. Nu mă întreba! M-am mai lăsat păcălit…

1. Dacă spun ceva ce poate fi interpretat in două moduri şi unu te face tristă altu te face să te enervezi. Vroiam să obţin cealaltă reacţie!

1. Fie mă rogi să fac ceva, fie îmi spui cum se face. În nici un caz ambele. Dacă ştii deja cum se face cel mai bine atunci fă-o tu.

1. Oricând e posibil, spune ce ai de spus în timpul reclamelor.

1. Columb n-a avut nevoie de îndrumări şi nici eu n-am.

1. TOŢI bărbaţii văd 16 culori, ca bătrânul default Windows. Piersică e un fruct, nu o culoare, la fel şi dovlecel. N-am idee ce e mov.

1. Dacă mănâncă… va fi scărpinat… fac chestia asta.

1. Dacă întreb ce s-a întâmplat şi tu spui rapid că nimic, ştiu că nu-i adevărat. Am să mă prefac că totul e bine ca să mă scutesc de bătăi de cap.

1. Dacă pui o întrebare la care nu vrei răspuns aşteaptă-te la un răspuns pe care nu vrei să-l auzi.

1. Când mergem undeva orice vrei să porţi e ok. Pe bune!

1. Nu mă întreba la ce mă gândesc decât dacă eşti gata să vorbeşti despre maşini.

1. Ai destule haine.

1. Ai prea multă încălţăminte.

1. Sunt în formă! Rotunjimea e o formă.

1. Mulţumesc că ai citit asta, stiu că trebuie să dorm pe canapea în seara asta. Da tu ştii că nu-i aşa rău? E ca o seară cu cortul.

Am mai omis câte ceva, am mai adăugat câte ceva… sper să vă placă.

Ar mai fi de menţionat că se coace dinaintea publicării un articol de duel pe care îl veţi găsi la ea.

Dacă vreţi un set mai răutăcios anunţaţi-mă. :eek:

Cum mă perindam eu prin diverse site-uri, forumuri şi altele asemeni, găsii un banner către un joc browser. Mi-a adus aminte de “bătrânul” Triburile şi minunile în care m-am implicat acolo din partea TE (Tribal Empire). Am dat click-u, am făcut turul jocului şi m-am înscris gratis să mă pun pe jucat testat. Sunt înscris de trei zile şi n-am găsit probleme.

Interfata

Mi-am asumat rolul de patron al unui orăşel pe o insulă liniştită, am adus ceva ofrande zeilor în speranţa unei minuni, m-am apucat de ridicat ziduri şi strâns resurse… Jocul urmează linii “simple” <adică mai avansat puţin decât Triburile, dar mai puţin avansat decât “Caesars”, “Empire Earth” sau “Capitalism”.

O părere finală n-am cum să-mi fac încă la cât de puţin l-am păzit, dar vi-l recomand totuşi

Jocul îl găsiţi aici iar pe mine pe lumea Epsilon.