Fiecare înţelege altfel munca, şi fiecare vede altfel de căi de a ajunge la produsul final al acesteia şi anume banii. Unii cred că vor cădea cu curu’ în ei jucând la loto, alţii se folosesc de mijloace ce nu prea cad sub incidenţa legilor dar majoritatea dintre noi înţeleg reciprocitatea din obţinerea lor şi sunt gata să depună efortul necesar pentru a se bucura de un monetar potrivit.

Legat de asta ar trebui să consultăm echilibrul dintre efortul depus şi recompensele primite pentru că, nu sunt puţini cei care primesc mai puţin decât ar trebui pentru ce fac sau cei care consideră că merită mai mult. În cazul în care te regăseşti în această situaţie şi eşti în pană de idei n-ai de ce să-ţi faci griji.

Acum există un site care ţi se adresează exclusiv şi care vine şi cu trei soluţii menite să-ţi vină în ajutor. Îl gaseşti la adresa www.reprezentant.ro si numele domeniului cam spune povestea sa. Spre deosebire de o prezentare care te va adormi într-o sală uitată de lume într-un colţ întunecat al oraşului aici vei găsi un text introductiv în lumea reprezentanţilor Avon, Oriflame sau Amway cu o listă de instrucţiuni generale legate de fiecare program şi (acolo unde sunt) condiţiile intrării în program.

O funcţie care te poate ajuta să revii din nemulţumirea actuală este cea care te duce către formularul de contact al unuia din reprezentanţii respectivei companii în momentul în care te-ai decis.

Ştiu că articolul meu e interesant da poate vreţi totuşi să vedeţi ce se oferă.

Acu serios, mi-a adus nişte cadoaie foarte faine:

Un fular de vreo 2 km, de fapt are cam 2 metri da îmi place foarte tare. Reacţia mea iniţială a fost “uau…”, dar ulterior mi-am dat seama că acum pot trece de la a fi Dezbrăcatu’ la a fi Baronul Roşu la volan.

Un portofel din piele marca “Hassion”. Poate pentru voi n-are relevanţă marca, dar e foarte importantă în acest caz. Nu e importantă pentru că ar fi impregnată cu 50 milioane de euro în diamante sau alte asemenea ci pentru că vine într-un ambalaj roşu, pe care apare stema naţională şi sub care scrie serios de înfricoşător România. Reacţia iniţială a fost “hmm…ticăie? ” însă cu timpul a început să-mi placă şi conţinutul e foarte fain

Un ceas de mână Q&Q auriu cu curele din piele. Reacţia mea iniţială a fost “Yehaaaa băutură!” până când mi-am dat seama că forma de sticlă a ambalajului era falsă. Acum îmi place ceasul da nu prea am ocazii la care să-l port că nu consider că merge cu orice fel de costumaţie lejeră… om vedea dacă-mi schimb sau nu părerea.

Un vin rose care are o culoare foarte foarte foarte faină, e de nedescris, e … roz cred.

Am vrut iniţial să pun poze, dar nu au ieşit suficient de reuşite să se prindă calumea detaliile de acolo. Aşa că pofta-n cui.

Trecem peste idioţeniile cu gadgeturi de care nu am nevoie reală şi plictiseală. Ce am în minte sună aşa:

Vara 2010 – parcurs pe bicicletă Galaţi – Iaşi.

Ideea asta a fost inspirată de două situaţii, prima ar fi necesitatea de a practica mai multă mişcare iar a doua ţine de o realizare de împlinire personală. Cei aproximativ 250 km sunt similari cu un eveniment special din Australia parcă.

Vara 2011 – achiziţionat autovehicul propriu, producţie germană sau japoneză.

Sunt sătul de fiabilitate lipsă, chiar cred că se poate bucura omul de plăcerea condusului şi fără să fie nevoit după fiecare plimbare să verifice niveluri, furtune, garnituri etc… Nu cred că toate celelalte nu sunt fiabile, doar că în bugetul aşteptat de mine pe atunci nu se include nimic prea recent. Având asta în vedere, cât mi-ar place o Alfa 75 am să stau cuminte şi am să mă păstrez într-o normă “sunt prea sărac să-mi permit lucruri ieftine”.

Eu sunt pasionat să zicem… să vedeţi ce înseamnă manie:

Intrarea pe grupul MSN dedicat unuia dintre prezentatori începe aşa:

Our Richard, Which art on Top Gear,

Hammond be thy name,

Thy girlies come, thy will be done (I wish!),

On earth as they are in Heaven.

Give us this day our DB9,

And forgive us our Smart cars,

And lead us not into James May,

But deliver us from Clarkson,

For thine is the Charger, the dogs and the bright shirts,

For ever, Amen.

With thanks to *Chica*!

Apoi urmează pozele…

http://groups.msn.com/HammondHeaven

Azi am găsit ceva şi mai interesant:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=7OoNHNvKYpw]

Declaraţia cu “our colleague <> has died makin’ this movie…; anyway the new Vauxhall Astra” îmi pare a fi un exemplu excelent de dedicare unui proiect, lucru care mă face să îi respect şi mai mult.

Punctele forte ale emisiunii sunt cei trei prezentatori, fiecare adoptând câte un stil anume, complet contrar cu al celorlalţi doi. Astfel, provocările emisiunii şi tentativele prezentatorilor de a le întrece, împreunate cu un umor tipic britanicilor şi teste auto bine realizate şi pline de informaţii reci şi comentarii savuroase fac Top Gear ceva unic. Ceva ce merită văzut. Ceva ce urmăresc cu drag şi număr secundele până la apariţia următorului episod.

Ei bine, recent succesul emisiunii a fost exportat de BBC. Exportat către America, Australia şi mai nou… Rusia.  De Rusia şi America nu ştiu ce să spun. Încă n-au apărut episoade iar informaţiile disponibile sunt relativ limitate. Cu referire la “the land down under” însă, Top Gear Australia a ajuns la al patrulea episod şi, asemeni primelor trei, este o pocnitoare de emisiune. Pur şi simplu nu au nici un fel de haz. Am încercat să trec peste dezastrul numit de ei episodul inaugural. Le-am mai dat trei şanse şi tot groaznice sunt. Înţeleg că este foarte greu să iei locul celor trei britanici, care au pus umărul la ridicarea emisiunii la un standard la care se uită toată lumea nu pentru maşini cât pentru spectacol, dar australienii chiar nu se apropie deloc. Au copiat numele, au creat un decor similar, dar se iau în serios prea tare.

Sunt un fel de … Încălţări MIKE, sau ceasuri ROIEX. Nu recomand sub nici o formă.

De cealaltă parte a baricadei Top Gear UK merită văzut episod cu episod, secundă cu secundă.

Am deschis pentru prima oară ochii… m-a “brandat”.

Cum am aflat?

Păi prima parte e foarte simplă. Pe un tricou făcut de ea, scrie pe chept: “Iubibil”. Am descoperit când m-am privit în oglindă că de fapt scrie “Didul” şi un “li” fiind probabil prefix posesoare .

Tre să mă tund, da nu mă lasă inima, nu mai bine vă trimit eu la cursuri moacă de engleză. Cine ştie, poate aşa vă înscrieţi în AIESEC că eu m-am lăsat păgubaş. (Aha, vă las să vă chinuiţi fără mine )

Pentru cursurile alea moacă dacă nu aţi fost vizitaţi de oameni care să vă spună “fri ingliş” pe faleză aveţi aici mai multe informaţii.

Revenind, a trecut moda pokemonilor o vreme, ne-am apucat de lucruri serioase: trafic cu maşini. Ok, erau cartonaşe cu maşini, dar efortul şi riscul erau la fel de mari. Pe lângă riscu de a te îmbolnăvi de la prostiile alea de Mr. Snaki în care se găseau, era imensul risc de a fi confiscate de profesori. Asta era absolutul şi finalul. N-am avut totuşi noroc de aşa ceva pe toată perioada colecţionării.

Adică vreo 3 luni pentru prima parte (80 cartonaşe) şi încă vreo 2 pentru partea a doua (40 cartonaşe) am băgat în mine mămăligă expandată cu aromă de alune, pizza şi caşcaval de nu mai mănânc aşa ceva de atunci :eek: .

S-a terminat moda lor, m-am săturat de jucat cu ele şi le-am pus deoparte. Au trecut atâţia ani de atunci şi azi în urma unui raid în care mama arunca gunoaiele vechi să facă loc pentru alea noi le-am găsit. Sunt în stare decentă, se poate juca cu ele… dar lipseşte una. Numărul 77.

Dau o bere cui îmi face rost )

Pe bune, dau două… reci să fie

Pentru mine, ei reprezintă esenţa supermaşinilor. Pe lângă exclusivitatea dată de preţ, care în mod cert va fi de câteva sute de mii de euro, întotdeauna un Lamborghini nu va fi confundat într-o parcare. În fine, încheiem cu generalităţile şi trecem la noutate.

Profil

Sub numele de Estoque (se citeşte “estoche” şi reprezintă momentul în care un toreador termină un taur), firma din Sant’Agata Bolognia, a lansat un model în 4 uşi. Nu este primul model în 4 uşi (vezi Lamborghini LM002) dar este primul cu caroserie în standard sedan. Asta dacă se poate spune vreo ceva de un standard. De vreo două luni publicul auto este chinuit cu poze ce dezvăluiau doar detalii ale acestui model, astfel că la Paris salonul părea să nu se deschidă suficient de rapid. Ferrari aveau ceva de spus aici, Porsche aveau ceva de spus, Aston Martin au avut ceva de spus, Citroen au venit cu surpriza salonului, dar toate au pălit în faţa noului taur.

În jurul standului Lamborghini de anul acesta a fost probabil cineva desemnat să măture maxilarele ce cădeau de la public. Public ce îşi scălda ochii pe “o maşină de familie” cu o lungime de peste 5 metri, o lăţime de peste 2 şi cu o înălţime de doar 1.35, (Ati citit bine, maşina e mai scundă decât birourile voastre), cu roţi imense… şi absolut toată cu un efect “WOW” prin stilizarea împrumutată de la Reventon.

Ce-i drept, a fost prezentat un V10 de “doar” 556 cai putere, dar cu menţiunea că şasiul ar putea acomoda monstrul sacru derivat F1 V12 sau poate un V8, sau poate o combinaţie hibrid. Ignoraţi ce au spus şi am citat după ultima virgulă din propoziţia anterioară, este ceva neglijabil, important e că aceast diamant (atât semnificativ cât şi după forme) nu este departe de stradă, modelul prezentat fiind complet funcţional.

De ce mă agit?

Păi… sunt un maniac auto. Apoi e un Lamborghini. Apoi e un Lamborghini revoluţionar. Apoi, dacă vrei să sperii consoarta şi încă un cuplu sau încă trei prieteni cu cifre de 500-600 cai, nu mai eşti nevoit să foloseşti un Audi, Mercedes sau BMW care seamănă cu jdemii de altele ca ele. Asta contează foarte mult în clipa în care dai sute de mii de euro pe ceva ce se cazează în garaj.

Priviţi varianta asta: aveţi banii, aveţi chef de ceva exclusivist şi puternic. Ce ai să îţi iei? Cel mai rapid Audi, BMW, Mercedes?

Sau un Lamborghini?

Faţă stânga

Dreapta spate

Google Chrome. 

Ştiu că a apărut de ceva timp, da pe mine abia acu m-a lăsat lenea să-l încerc. Şi-mi place. Mult. Şi-l recomand prietenilor. Ok, fie şi ţie…

Şi na, cum vine omu din concediu?

Păi, evident, obosit şi cu chef de cârcoteală.

Să începem, predarea la autogara “de la gară”. Prima impresie nasoală pentru că, deşi vis-a-vis de gară e un parc “Tractorul” (nu… chiar aşa se cheamă) la care ai acces de pe peron direct, cum ai ieşit din gară eşti îmbrăţişat de două lucruri, cum ar spune cei ironici, minunate: miros de fast food şi gălăgie de pe centura oraşului. Şi ce mare lucru centura oraşului? Păi nu ar fi mare lucru, e chiar frumos făcută şi organizată. Problema apare la ăia de se rătăcesc pe ea. O fi ceva la aeru de oraş de munte sau doar tentaţia unui ecou serios, dar cert e că toată lumea acolo claxonează şi adoarme cu mâna pe buton.

Hmm, la stânga mall, în faţă complex tot prin zonă. Ambele de cacao. Hai totuşi să vedem cât de cât orasul “nou”. Ei bine, e nasol. Partea veche e ok, exact ca-n vederi şi pliante. Rustic şi frumos, dar cu interfon şi termopan.

Revenind la uaminii ăia de le zice braşoveni. Pe scurt: Aproape peste tot găseşti fast-food şi ocazional te impiedici de un restaurant în toată regula. Da nu îţi ridica mari speranţe… n-o să te ajute mult programul. Prin rânduri imense de standuri cu fast food, găseşti vreo două magazine simpatice cu lenjerie, apoi vreo două trei cu telefoane, şi un sex shop. În farmacii cam ruşinoasă treabă să ceri prezervative anume. Nu de alta, dar pui farmacista în postura proastă de a-ţi recomanda alt tip. Eh, aici distracţie. Să fiu rău? Să trag o concluzie?

Încă nu, o amân.

Piaţa e cam dezamăgitoare, iar aprozarele au ceva chestii de vânzare care pe întuneric aduc a legume. Conservele, în schimb, lucesc de nu-i adevărat. Hai, inima-n dinţi. Să gătim! Toate pregătelile, numai că uitasem de chibrituri. “Revin imediat”. PE NAIBA! M-am pus pe alergat degeaba. N-am găsit, am apelat la o brichetă.

Să revin la concluzia aia? OK, Braşovul lasă impresia unui oraş locuit de personaje care se îndoapă cu fast food până nu mai încap în lenjeria intimă de tre să cumpere tot timpu alta nouă. Cum dimensiunile cresc, apar şi ceva jucării de la Sex Shop pentru a distrage atenţia. Şi uite aşa se bucură ei de potenţă şi cifrele reduse ale frigidităţii de rămân fără anticoncepţionale farmaciile. Care ajung prea târziu la astea, îşi umflă buza şi se riscă…. sau ies în trafic şi claxonează uitându-se după alţii “NF”.

Adică nefericiţi mă perverşilor.

A, hai să pun şi o galerie să spăl ruşinea.