Nu mă pricep să-l exploatez. Nu ştiu ce aplicaţii “trebuie” să am, e inutil un touchscreen când vrei să faci x, y, z şi mai ales, cât te ţine bateria?

HTC Desire Z

Răspunsul dat de producător e simplu: în conversaţie până la 6 ore şi de gardă până la 18 zile însă, în mod previzibil, datele astea nu sunt tocmai realiste.

În medie mă ţine o zi jumătate bateria. Dacă îl utilizez mai intens, o zi, chiar 10-11 ore în unele cazuri. În caz de stau numai pe el la orice fac, recordul de minim este 7 ore.

Există anumite tutoriale, instrucţiuni şi alte asemenea care să te ajute să salvezi bateria dar, după cum s-a stabilit mai sus, nu mă pricep la ele.

În schimb, există câteva trucuri “native” ale sistemelor Android pentru a păstra bateria. Sunt lucruri de bun simţ pe care nu le poţi omite dacă ai nevoie de ceva autonomie în plus.

Practic, poţi să-ţi transformi smartphone-ul într-un telefon uzual atunci când stă în buzunar şi când îl foloseşti efectiv bifezi câteva butoane în plus.

HTC Desire Z

Ăsta nu e cel mai important mod de a economisi bateria. Dacă eşti un adevărat dependent de o astfel de baterie, ai o singură scăpare: să n-ai prieteni, să fii etern obosit, să dormi toată ziua şi să nu te captiveze un astfel de dispozitiv.

Drept urmare, dacă vrei cu adevărat să te ţină bateria trebuie să ţii smartphone-ul pe post de bibelou. Cam inutil sfat, dar mă tem că după ce m-am documentat câteva zile, nu prea am ceva considerabil mai bun de oferit.

Vreţi baterie, luaţi-vă alte telefoane şi nu smartphone. Dacă ai făcut greşeala să vi-l luaţi deja, felicitări, sper că vă bucuraţi de el ca şi mine.



Am adormit linistit, devreme (cu ore bune inainte de 00:00) si am cazut bustean pana azi pe la 08:00 cand foamea a dat alarma.

Bucuria veritabila dupa un somn bun a fost insa de gasit afara. Ningea, un cearsaf deja fusese asternut si telefonul mi-a adus aminte ce inseamna “flurry”.

Ah, de asta nu v-am spus (cu foarte mici exceptii), mi-a venit in sfarsit telefonul. Este vorba de un HTC Desire Z cumparat online de la Vanzari GSM luni. Livrarea a avut loc ieri, pe la pranz, si de atunci sunt complet pierdut pentru lumea din jur.

Am avut o serie de neplaceri pana sa mi-l iau asa ca eram un pic crizat ca nu prea se mai gasea pe nicaieri.



Spre a-mi accentua disperarea, aparea in unele stocuri unde nu era si am dat multe telefoane, mail-uri, mesaje la contact si comentarii doar ca sa fiu dezamagit.

Mi-a lasat un gust amar comertul online din Romania dupa experienta asta. Cel mai dezamagitor a fost Cel, insa am gasit si un nou magazin care mi-a atras atentia dupa aceste experiente si anume Market Online.

Oricum, sunt foarte fericit ca-l am si ca poate face tot ce vroiam.

P.S. Articolul asta a fost realizat exclusiv de pe el

Eu unu nu prea ţin la sărbători (excepţie fiind desigur Sfântu’ Gheorghe când ar trebui să fie zi liberă, parade naţionale şi alte alea) aşa că nu mă deranjează să văd unele aduse de import din afară.

Până acum avem Sfântu’ Valentin şi Halloween, două chestii cam de decor deşi există persoane de un anumit sex care sunt foarte încântate de prima. Black Friday în schimb, e o “sărbătoare” pentru toţi.

Singurele victime sunt cele care nu-s pregătite pentru ea. În România anu’ ăsta abia s-au testat apele dar nu put spune că Vinerea Neagră nu şi-a lăsat amprenta.

Cum multe voci din online spun că la anu’ se aşteaptă o prezenţa mai puternică şi, implicit, reduceri şi mai mari. Lucru foarte probabil, mai ales când se uită puţin pe cifre.

Site-ul eMag asaltat

Toate site-urile care au participat la promoţie, au picat din momentul în care a început promoţia aşteptată. PCGarage au fost primii, apoi Emag, apoi EvoMag şi, din ce am înţeles, nici Koyos nu s-a descurcat prea deştept.

Am să-i iau puţin în ce le-am urmărit evoluţia:

PCGarage

• primii cu oferta la vedere,
• perioadă de trei zile
• gama foarte variată de produse la ofertă
• reduceri cam modeste (cred ca media a fost la 7-8%)
• multe fete dezamagite sau indiferente.

Emag

• locul doi la “deschidere” oferte
• oferta de 24 ore
• reduceri destul de mari (cred că media a stat pe la 35-40%)
• la ora 13 şi-au epuizat stocurile dar au acordat o altă reducere de 10%
• singurii care au publicat ceva cifre momentan

EvoMag

• au avut o prezenţă medie
• reduceri decente (pe la pragul de 10% media)
• cam puţintele produse şi nu prea multe din cele dorite
• site-ul cel mai obosit şi stocuri infime

Koyos

• prezentă medie
• reduceri nu foarte impresionante
• bonus: transport gratuit (la ceilalţi e inclus oricum) şi livrări în aceeaşi zi în Bucureşti
• deşi produsele din ofertă au avut succes modic, magazinul a fost destul de căutat şi pentru cele în afara ei

Offline:

Am urmărit doar două nume care şi-au anunţat cât de cât prezenţa; Flanco şi Domo.

Amândouă au corespondent online, dar la flanco e în reconstrucţie de ceva timp iar site-ul domo îmi pare puţin cam neatractiv. În magazine un pic diferită treaba.

La Flanco vedeai pline magazinele, clienţi şi agenţi de la garanţie cărau telvizoare de cu diagonala 81+ de parcă erau DVD-uri. Multe produse mişcate şi din ce am observat, reduceri bune. Unele produse aveau 50% şi majoritatea 30%. Black Friday la ei s-a extins până duminică.

Vinerea Neagra la Flanco Obor

Domo au păstrat lucrurile simple, 10% la tot ce-i în magazin şi ţin oferta până luni, astfel incluzând ceva important la care am să revin imediat.

Concluzia ar fi că eMag s-a prezentat cel mai bine la Black Friday, şi ei au aplicat cel mai bine conceptul. O zi, moarte şi suferinţă preţurilor şi gata. Rezultatele lor sunt cu adevărat impresionante:

La ora 18, atunci s-a terminat orice stoc aveau la promoţie şi a apărut acel 10%, eMag înregistrase 1.1 milioane vizitatori unici (5% din români au trecut “pe la ei”), care au cumpărat 90.000 de produse în valoare de 8 milioane de euro.

Offline, Flanco e clar câştigător la gestiunea de Vinerea Neagră.

Domo, menţinând până luni oferta, acoperă o altă “sărbătoare” şi anume Cyber Monday. Vreau ca şi asta să apară în curând în ţara. În principiu, lunea cibernetică e un fel de black friday doar că nu include reduceri la electrocasnice, cărţi, bijuterii, accessorii auto etc. Se concentreaza doar pe lucruri pentru tocilari. Îmi place ideea.

Aş mai vrea să se aducă şi St. Patrick’s day. Să avem un Sfântu Petru cum zicea Vama Veche.

Din nefericire, jocurile sunt atât de vechi încât se zvoneşte că Franklin Roosevelt le-ar fi folosit sa simuleze câteva situaţii din al doilea război mondial.

Red Alert 2

Astfel, vârsta Red Alert 2 şi Yuri’s Revenge duce la o serie de probleme destul de enervante atunci când vrei să-l joci în secolul ăsta.

Am adunat o scurtă listă cu probleme frecvente RA2 şi am adăugat şi soluţii la ele.

1) ***FATAL*** String Manager Failed to Initialize Properly

Probabil cea mai comună problemă a jocului, tinde să apară pe Windows 7 şi Vista, datorită permisiunilor şi UAC.

Soluţia: Rularea jocului cu drepturi de administrator iar pe Vista se recomandă dezactivarea UAC. Drepturile se setează pe următoarele aplicaţii: ra2.exe, yuri.exe, gamemd.exe, game.exe.

Alternativ: Fişiere corupte în joc, încearcă o reinstalare.

2) LAN play Windows 7/Vista. Deoarece atât Red Alert 2 cât şi Yuri’s Revenge folosesc IPX/SPX pentru conexiuni LAN, standard eliminat de Microsoft la lansarea Vista, nu se pot juca pe reţea.

Soluţia: Download wsock32.dll modificat şi dezarhivat conţinutul în folderul Red Alert 2. Ar trebui să ai acces normal la meniul “Network” şi să poţi juca fără probleme.

Menţiuni: Soluţia asta foloseşte standardul de conexiune la jocuri via Internet pentru LAN, dacă joci deja pe net sau intenţionezi să mai joci ulterior fă un backup la wsock32.dll existent deja.

3) Ai acces la Network, dar când încerci să intri într-un joc, cu precădere la Yuri’s Revenge, mai rar la Red Alert 2, te loveşti de un mesaj care-ţi spune că serialu e deja în uz.

Soluţia: Nu mai copia joace ca nesimţitu’. Există ceva aplicaţii care încearcă să rezolve problema asta, sau ceva schimbări la regiştri dar nu funcţionează.

4) Toate bune şi frumoase, numai că în secolul ăsta există telefoane ce rulează la rezoluţia nativă a Red Alert 2 iar pe ecranul de acasă se văd cam multe pătrate în loc de pixeli.

Soluţia: Editarea fişierelor .ini din folderul unde ai jocul instalat.

Pentru ra2.ini e simplu: Click dreapta, edit, mers la secţiunea VIDEO şi pus la secţiunile:
ScreenWidth=1920
ScreenHeight=1080

Meniu Red Alert 2

Datele respective se înlocuiesc cu rezoluţia dorită. La final, te alegi la intrarea în joc cu un meniu minuscul dar în timpul jocului totul revine la normal.

Red Alert 2 in joc

În cazul Yuri’s Revenge, situaţia nu mai e aşa de simplă. Metoda e similară, doar că în ra2md.ini va trebui pe lângă valorile noi să adăugaţi/schimbaţi şi alte intrări.

La final ra2md.ini trebuie să arate ceva de genul:

[Video]
AllowHiResModes=yes
AllowVRAMSidebar=no
VideoBackBuffer=no
ScreenWidth=1920
ScreenHeight=1080
StretchMovies=no

Deşi e mai complicat la modificare, la intrare în joc meniul apare neatins, pe nativul lui 800×600. În joc însă totul revine la normal şi arată aşa:

Yuri in joc

5) La încărcarea meniului de Yuri’s Revenge acesta este indescifrabil şi/sau Red Alert 2 în meniu nu ai decât sunet.

Soluţia: Actualizează driverele video. În mod remarcabil, deşi jocul are 100 ani, are probleme cu unele plăci video moderne dar care n-au driverele de ultimă generaţie.

meniu nenorocit

Numele, vârsta, şcoala şi liceul ar rămâne la fel.

În vacanţa de după liceu am făcut ceva super interesant, fantastic, total diferit de viaţa mea de până atunci – am descoperit un nou hobby în Golf.

După o vară ameţitoare cu bile mici şi tari, am făcut aceeaşi facultate însă cu o atitudine diferită, foarte concentrat la lucru.

Concentrare si Golf

Am terminat-o cu enorma onoare de a fi fix deasupra liniei cu cei picaţi şi am primit o felicitare enormă din unuia din cadrele de acolo.

Mecanicul parcului auto îmi trimite şi acum mesaje de Crăciun şi Paşte.

După facultate am avut cinci locuri de muncă în domenii diferite unde totul a decurs foarte bine, de fapt, la două din ele a mers aşa bine că n-au apucat să mă concedieze până a dat firma faliment.

Momentan sunt un pic debusolat, aş vrea să fac ceva diferit, ceva productiv, ceva care să ajute omenirea pe termen lung: Mă gândesc la un film porno.

Chiar cred c-aş regiza unul decent. De fapt nu, ideal ar fi să nu fie decent. Ce vreau să spun e că ar trebui să fie un film bun, unul care să se potrivească pe viaţa mea de până acum.

Jeleu porno

Probabil vorbim de ceva glamour, doar nuditate, machiaj natural şi jeleuri. Am găsit deja starleta, starul cred c-am să-l las pe mâinile ei. La propriu şi la figurat.

Asta e din două motive, nu vreau să mă uit la gagii dezbrăcaţi şi am destul de multe probleme în a găsi pitici mutilaţi care să livreze jeleul în scenă.

O să vedeţi voi, filmul ăsta o să fie aşa de bun că o să-mi completeze în mod genial CV-ul deja impresionant.

Probabil că nu ştii ce-i aia singurătate cu adevărat, aşa că eu, băiat simpatic (cu ocazionale senzaţii de această natură) m-am gândit să-ţi ofer o idee a ce înseamnă asta.

Singurătatea merge mai departe de făcutul mişto de amărâţii care “n-au viaţă” şi stau toată ziua pe Internet uitându-se la poze cu pisici şi filme porno.

Pisici porno

Singurătatea e o problemă atât de serioasă încât în epoca modernă a început să fie considerată o problemă gravă pentru sănătate la nivel mondial.

Singurătatea omoară

Dintre doi oameni sănătoşi, cel singur este de două ori mai probabil să moară pe decursul unui deceniu.

Indiferent de vârstă şi starea de sănătate un bărbat izolat are o şansă cu 25% mai mare de a muri decât unul sociabil. În cazul femeilor situaţia asta stă la 33%.

Astea-s statistici la modul general, nu intră aici cazurile mult mai grave gen locuit singur după un atac de cord, locuit singur atunci când ai varii probleme medicale, etc.

Singurătatea îţi afectează familia

Toată lumea ştie că în familiile cu un singur părinte copii au şanse destul de mari la o viaţa nefericită însă puţini ştiu că până la părinţii lor (indiferent de sex) ajung să se simtă “foarte singuri” destul de des.

Singura

Într-o familie mare sau chiar foarte mare, unul sau mai mulţi membri izolaţi ajung să dea foarte multe probleme şi bătăi de cap părinţilor sau celorlalţi membri ai famillie. Stresul generat e indirect dar e o problemă serioasă pentru sănătate şi ăla.

Singurătatea are şi plusuri dar nu merită.

Din cauza singurătăţii a aprăut o ştiinţă nouă numită monofobie, evident, asta a creat ceva locuri de muncă pentru acea parte selectă din cercetători care nu sunt ambiţioşi.

Singurătatea a inspirat mulţi artişti care ne-au lăsat opere celebre. Bine, asta înainte să se fi sinucis.

“Fun facts” despre singurătate

E departe de a fi amuzant acest articol aşa că în tentativa de a ridica atmosfera am să includ câteva chestii pe care le consider interesante legate de singurătate.

1) Singurătatea şi disperarea

În SUA există un drum prin Nevada, (U.S. Route 50) care este cunoscut oficial drept cel mai singuratic drum din ţară deoarece o dată cu apariţia unei autostrăzi prin zonă tot traficul s-a deviat pe acolo.

Cel mai singuratic drum din America

Pe aceast drum şi-a găsit Stephen King inspiraţie pentru romanul “Desperation” – titlu destul de sugestiv având în vedere datele de mai sus.

2) Cel mai singur om din istorie

Michael Collins e numele unui astronaut foarte important dar de care probabil n-aţi auzit. Dacă de Buzz Aldrin s-a mai auzit de Collins nu şi asta pentru că deşi a fost membru în misiunea Apollo 11 el nu a călcat pe Lună.

Michael Collins

Collins a rămas “sus” în orbita Lunii cât Buzz şi Neil au devenit celebrii. Legat de chestia cu orbita lunii ne apropiem iar de singurătate.

Pentru că a rămas cu modulul de comandă, a făcut orbita completă a lunii şi, timp de 48 minute cât a fost în partea opusă a lunii faţa de Pământ, a pierdut orice contact radio cu NASA sau cei doi “lunatici”.

Asta înseamnă că pentru aproape o oră Collins nu doar că era singur, ci a fost “cel mai singur” om din istoria omenirii.

3) Cred că până la acest punct al vieţii oricine a citit sau măcar are o vagă idee despre “Singur pe Lume” a lui Hector Malot dar aceasta e departe de a fi o operă suficient de tristă cât să inspire cuiva o stare de monofobie.

Dacă aveţi un pic de răbdare, cât citiţi mai departe porniţi clipul ăsta:

Autorul se numeşte Blind Willie Johnson şi are o poveste foarte interesantă; maică-sa a murit pe la vreo 5-6 ani iar taică-su s-a recăsătorit la scurt timp după.

Când avea vreo şapte ani, tatăl a prins-o pe mama sa vitregă umblând cu altu, motiv pentru care a bătut-o bine (fiind undeva prin 1905 nu era neobişnuit).

Drept “răsplată”, femeia plină de frustrare i-a aruncat tânarului Willie Johnson sodă caustică în faţă, orbindu-l pe viaţă.

Deşi n-a renunţat la ideea de a fi predicator şi inspira lumea nu a mai reuşit să se facă preot (cum visa), în schimb deveind un artist respectat.

A avut două căsnicii, niciuna fiind un succes răsunător, acum că veni vorba, în 1945 i-a luat foc casa şi a ars până în temelii, lăsându-l pe străzi. După o scurtă perioadă de trăit pe drumuri a prins febra malarica şi a murit.

E o poveste tristă, la fel ca muzica lui foarte spirituală de altfel. În ciuda acestui lucru, nu e cel mai singuratic lucru legat de viaţa lui Blind Willie Johnson.

Piesa de mai sus a fost aleasă de NASA ca una din cele foarte puţin informaţii trimise în spaţiu pe un disc de aur aflat la bordul Voyager 1 cu gandul de a vorbi extratereştrilor despre singurătate.

Voyager 1

Voyager 1 este prima şi cea mai îndepărtată sondă trimisă de NASA spre “colţurile” Universului şi care este cel mai singuratic obiect făcut vreodată de om. Datorită faptului că e în mişcare de îndepărtare de Pământ de 35 ani încoace, în Septembrie anul acesta era la o distanţă de 17.7 miliarde de km de “noi”.

Iniţial am pornit la drum cu articolul ăsta încercând să zic o prostie două legate de singurătate, de cum singurătatea e o problema tot mai gravă şi că ar trebui să faceţi tot ce puteţi s-o evitaţi.

Blogger îmi asum că sunt şi, mai ales, că voi fi şi peste 20 ani. Ce ne facem însă cu partea verde, parte cu care nu mă înţeleg mai des decât la grătare. Nu sunt genul care să expir cărbuni dar mă las cu greu convins de paşii încă nesiguri pe care tehnologia îi face în prezent spre o viaţă în care natura să nu sufere.

Îmi place să cred totuşi că peste 20 ani lucrurile vor sta altfel. Eu ca blogger, îmi voi practica meseria în faţa unui calculator de 10-20 ori mai puternic ca cel de acum dar care va consuma mai puţină energie într-o oră decât înghite un bec economic în prezent.

De fapt, dacă tot sunt ambiţios, atunci când toate aparatele electrice şi electrocasnice din casa mea vor fi în funcţiune simultan, ele nu vor consuma mai mult decât acel tip de bec.

Nu contează dacă sistemul home cinema are 5000 watti (fiind unul de gama mijlocie, desigur) şi că televizorul are diagonala cu 2-3 ţoli mai mică decât peretele în faţa căruia stă, acelaşi consum total va fi în casa mea. La sfârşit de lună voi avea o factură la “curent” doar puţin mai mare decât avea Fred Flintstone.

Sunt în pană de inspiraţie dimineaţa asta, cred că am să ies la o plimbare cu maşina. Sub capotă are mai multă tehnologie decât poate concepe creierul meu chiar şi într-o formă rezumată. Cu toate astea ştiu că este atât de fiabilă încât o s-o las moştenire nepoţilor, în caz de accident poate fi reciclată integral iar consumul va fi unul impresionant.

Cât de impresionant? Să zicem cam 20W pe oră în condiţii de mers relaxat, echivalentul unui bec (ghici de care). Recunosc, sunt dezinteresat în detalii despre “combustibilul” pus la spate atâta timp cât în faţă nu se “arde” mai mult.

Am să opresc puţin plimbarea mea într-un mod foarte nostalgic, voi merge la gară. Locul unde copil fiind, am învăţat să vorbesc peste gălăgia enormă a unor motoare diesel imense.

Acum la 43 de ani ai mei mă pot bucura să văd că trenurile folosesc un sistem MAGLEV pentru propulsie, sunt complet silenţioase şi că pe peron se poarta conversaţii pe un ton relaxat.

Tren Maglev învechit - operează în regim "personal"

Singura sursă de poluare fonică este greu de identificat pentru majoritatea dar nu şi pentru mine. Este ceasul de buzunar al impegatului de mişcare. Şi el, la fel ca mine, nu poate să uite aşa uşor plăcerea posesiilor mecanizate, aşa că va face tot posibilul să aibă un “tic” şi un “tac” aproape.

Până una alta, ceasul vechi al impegatului mi-a dat inspiraţie. Undeva “la ţară”, tata încă mai are o maşină cu combustie internă. Când aveam vreo 20 ani eram atât de fascinat de ele, poate ar fi cazul să îmi împrospătez memoria spunându-i să umble la rezerva de “combustibil făcut acasă” să dau şi eu o tură.

Sigur, asta am să fac, la urma urmei, viaţa de blogger de acum este atât de dominată de ecologie şi eficienţă încât e greu să găseşti ceva cu imperfecţiune care să te inspire.

Poate nu mai am 20 ani, poate nu mai am aceeaşi plăcere în a împinge piciorul drept înspre acceleraţie, dar simplul fapt că mă aflu în acelaşi tip de vehicul contează mult. Senzaţia care atunci mă făcea să visez, îmi redă inspiraţia şi voioşia unor vremuri mai zbuciumate şi mai puţin frumoase ca azi.

Mă întorc în casa mea cu amprentă de carbon 0, la calculatorul de care spuneam mai devreme şi încep să scriu:

În urmă cu 20 ani citam din Sir Francis Bacon doar când vorbeam despre femeile foarte frumoase, astăzi se poate aplica “There is no excellent beauty that hath not some strangeness in the proportion.” la un nivel aproape global.

Privind în ansamblu actualitatea viaţii mele de acum, vieţii noastre de fapt, pot spun cu mâna pe inimă că vremurile apuse sunt singurele anomalii din frumuseţea actuală a Pământului.

Eu sunt genul de om care se enervează enorm când media şi câţiva vegetarieni bat cu pumnu-n piept că ştiu ei tot şi-nvaţă pe restu proştilor.

În urma problemelor din Japonia cu cutremurul şi tsunami-ul ce a urmat au început să sară-n sus eroii anti-energie nucleară.

Nu vreau să fiu înţeles greşit, toate au rostul lor, asemeni protestele însă există unele limite care mă enervează chiar mai mult decât vegetarienii.

Vreau să fie ceva clar aici, utilizarea energiei nucleare, în ciuda faptului că i-au fost puse atâtea piedici de-a lungul istoriei, este suficient îmbunătăţită şi sigură în ziua de azi.

Dezastrul de la Cernobâl face parte din câteva subiecte care m-au fascinat suficient încât să mă documentez despre ce s-a întâmplat acolo cât să pot spune ceva clar.

La Cernobâl nu a sărit nimic în aer pentru că energia nucleară nu e sigură ci pentru că a avut loc o serie de erori umane mult mai lungă decât perioada testului din 26.04.1986.

Până una alta, într-o tentativă (nesimţită, după mine) de a readuce in atenţia publicului, acest dezastru şi răul iminent al energiei nucleare pe internet a început să circule puternic următorul videoclip:

Apropo, fără glume, acest clip nu este pentru ochii oricui, asiguraţi-vă că aveţi o atitudine nepăsătoare sau o conştiinţă care nu-i tot timpu’ cu voi.

Chernokids (english subtitles) from Les Chernokids on Vimeo.

Evident nu există aşa ceva, dar undeva cineva privat de toate proteinele de care are nevoie s-a hotărât să mearga pe calea asta.

Vreţi să vedeţi cu adevărat problemele radiaţiilor crescute, uitaţi-vă la imaginea de mai jos. Este un veritabil mutant (fani X-Men calmaţi-vă că încă nu v-a venit rândul) şi este genul de problemă care apare în cazul unui astfel de dezastru.

Mutant expus la muzeul Cernobâl din Kiev

E ceva complet neîntâlnit, nici măcar pentru concursuri nu scriu d-astea. Ok, poate am scris una negativă.

Dacă stau bine să mă gândesc, e posibil să fi făcut ceva reclamă indirectă profesorilor mei din facultate.

Acum la modul serios, trebuie sa fac un pic de promovare. De ce? Pentru că-mi iese ceva important, încă n-am stabilit ce dar în mod cert n-o să fie bani sau bijuterii.

Karismetal

Ce e cu adevărat interesant e cum ceea ce vreau să promovez aici e un site unde nu sunt implicate nici una din astea două. E vorba de site-ul karismetal, locul unde găseşti accesorii atât pentru tine cât şi pentru animalu’ din dotare (să se asortezel, ce naiba) şi ambele costă aşa puţin că nici nu poţi să spui că e vorba de bani.

Ce e de reţinut e că trebuie, deci trebuie, să intraţi p-acolo să vedeţi cum stă treaba la karismetal şi, de ce nu, să rezolvaţi de-o comandă.

Serios acum, cine n-are e complet uitat de lume, de modă, de Internet şi nici n-are animal de casă. Practic, atâta timp cât nu intri pe karismetal să-ţi iei ceva eşti ca mine. Cu toţii ştim că nu asta vrei de la viaţă.

Acum tai-o şi ia-ţi nişte metal gravat / făcut de mână (dacă eşti un pic mai… special… poti spune “handmade
) / personalizat de la karis.

Prima oară când m-a captivat a fost când eram trimis la culcare și din plictiseală jucau ai mei cu rudele venite în vizită de ziua lu’ tata. Eram un plod de mai puțini ani decât poți număra pe degetele de la o mână.

Și totuși mă interesa ce făceau ei de n-aveam voie să stau mai târziu.

Când am mai crescut un pic am aflat cum e treaba cu jocu’ ăsta de-i zice poker și mi-am pierdut interesul rapid. În mare parte din cauză că n-am jucat niciodată pe dezbrăcate sau pe bani ca să văd că m-am ales cu ceva.

Nici nu știu dacă mă pricep foarte bine, da îmi place să cred că așa e.

Carti de joc

Revenind asupra titlului, cred că jocul ăsta e legat puțin de noroc. La urma urmei trebuie să ai cât mai des și cărți bune să le poți juca.

Dar dincolo de partea cu șansa unor cărți bune, trebuie să știi să le joci. Poți să ai cea mai bună mână, dacă nu știi asta sau dacă nu știi să atragi o pradă cât mai mare cu ea, degeaba.

Partea bună la psihologia acestui joc e că se poate aplica “talentul” de a-ți juca cartea chiar atunci când n-ai nimic bun.

TREBUIE să știi când adversarii tăi au cărți bune;

TREBUIE să știi când ei blufează și când nu;

TREBUIE să știi când să plusezi;

dar mai presus de toate

TREBUIE să știi când să te oprești.

Cred că acest ultim punct poate fi călcâiul lui Ahile al oricărui jucător care e foarte bun, dar nu cel mai bun.

Am auzit destule povești de groază cu oameni care și-au pierdut avuțiile pe la varii jocuri de noroc și cazinouri. Printre ei sigur sunt destui care au pierdut sume imense la masa de poker.

La spectrul opus sunt foarte foarte puțin acei care au câștigat sumele respective sau au ajuns milionari în varii monede “cu greutate”.

Cred că asta e totuși o mare parte din apelul jocului de poker. Idea că dacă te convingi că ești bun, ai șansa de a arăta lumii că ești capabil să ieși victorios acolo unde foarte, foarte puțini fac asta.

La urma urmei mai toată lumea se poate lăuda cu un loc de muncă sigur și satisfăcător însă infim de puțini se pot lăuda cu un succes imens din poker, nu?

Poate nu te pricepi la psihologie, poate analiza mimicii nu-i punctul tău forte, poate ești un pic mai laș, asta nu înseamnă că n-ai șanse la poker, asta înseamnă că trebuie să înveți să-ți folosești resursele mai atent.

Exact punctul ăsta din psihologia ta, e cel care poate face diferența. Sau poate nu, ce știu eu… nici măcar cu amicii n-am jucat vreodată iar calculatorul mă bate de mă strică.

Oricum ar fi, în continuare îmi place să cred că știu și jocul mă va fascina o vreme.