Sau cum se spune prin facultatea mea: am ieşit în oraş cu grupa pentru o seară.

Ar fi multe de zis, da sincer mi-e lene şi voi lista doar ce e important.

Am baut o bere (două, poate trei-patru) liniştit.

Au fost mai mulţi colegi şi gagii/gagicile decât mă aşteptam.

Au fost cel puţin 30 minute în care fiecare de acolo s-a simţit bine (excepţie o persoană care nu s-a simţit bine din motive fiziologice probabil).

A băut putzi da nu a luat microfonu’ la scandal cum mă aşteptam.

O seară “caraoche” poate fi distractivă indiferent de calitatea vocală a persoanelor care decid să interpreteze ce oferă DJ-ul.

Am avut chef de-un dans, două (iar paranteză…). Ştiu că nu-s talentat la asta dar plăcerea vine şi de la nepricepuţi şi a fost ok, n-a murit nimeni de râs pe lângă mine.

Am cântat (să nu uit să beau câţiva litri de apă şi să mănânc ceva să am voce şi mâine).

Am ajuns acasă cu ajutorul unui prieten care se aproprie de finalul zilelor sale (ca taximetrist) cu care am avut o discuţie plăcută.

Acum stau şi vorbesc pe messenger în loc să dorm ca oamenii, deci încă am un “Buzz” favorabil de pe urma experienţei.

Ziceam pe undeva p-aci că vă fac un articol separat cu cadourile pe care mi le-a adus moşu. Şi mi le-a adus pentru că cică am fost şi sunt bun

Acu serios, mi-a adus nişte cadoaie foarte faine:

Un fular de vreo 2 km, de fapt are cam 2 metri da îmi place foarte tare. Reacţia mea iniţială a fost “uau…”, dar ulterior mi-am dat seama că acum pot trece de la a fi Dezbrăcatu’ la a fi Baronul Roşu la volan.

Un portofel din piele marca “Hassion”. Poate pentru voi n-are relevanţă marca, dar e foarte importantă în acest caz. Nu e importantă pentru că ar fi impregnată cu 50 milioane de euro în diamante sau alte asemenea ci pentru că vine într-un ambalaj roşu, pe care apare stema naţională şi sub care scrie serios de înfricoşător România. Reacţia iniţială a fost “hmm…ticăie? ” însă cu timpul a început să-mi placă şi conţinutul e foarte fain

Un ceas de mână Q&Q auriu cu curele din piele. Reacţia mea iniţială a fost “Yehaaaa băutură!” până când mi-am dat seama că forma de sticlă a ambalajului era falsă. Acum îmi place ceasul da nu prea am ocazii la care să-l port că nu consider că merge cu orice fel de costumaţie lejeră… om vedea dacă-mi schimb sau nu părerea.

Un vin rose care are o culoare foarte foarte foarte faină, e de nedescris, e … roz cred.

Am vrut iniţial să pun poze, dar nu au ieşit suficient de reuşite să se prindă calumea detaliile de acolo. Aşa că pofta-n cui.

Nu sunt TVR1, da merge titlul.

Primul lucru şi cel mai important, am deszăpezit a doua oară maşina şi data asta nu am pornit doar motorul ci am ieşit din parcare şi fost la o plimbare. Pe la bancă, pe la benzinărie, pe la cadoaie, ştiţi şi voi drumurile din perioada asta.

Am gume de vară, mâine urmând achiziţia celor de iarnă şi a lanţurilor. În aceste condiţii am plecat la drum şi m-am împotmolit de două ori. Când am ieşit din parcare, şi când am intrat la loc. În rest s-a circulat ok, deşi aveam un pic de ciudă de când am plecat că abia ce lopăţisem, iar, şi începuse să ningă.

Fulgii mari arată de vis… chiar şi din maşină. Iarnă frumoasă anul ăsta, chiar frumoasă şi iarna peste oraşul şi cartierul meu chiar arată bine. În cartier cel mai bine arată grădinile care au o plăpumioară de peste 1 metru de zăpadă, în mare parte neatinsă iar în oraş luminiţele, în special cele de la primărie a căror undă albastră face casă bună cu albul nămeţilor.

Mi-am făcut ceva actualizări la wordpress, la pluginuri şi la windows-ul de pe desktop (frate-miu mă atenţionează foarte precis când este cazul de o actualizare, cam fix când mă uit eu pe ecranul lui şi văd) şi am actualizat lista mea de bookmarkuri.

M-am reapucat de citit benzile desenate ale lui Garfield, m-am reapucat de vizionat, în mod aleatoriu, câteva episoade mai vechi din Top Gear şi de purtat o pereche mai veche de blugi (care recent nu prea imi mai venea datorită “surplusurilor”)

Şi m-am gândit să împărtăşesc cu voi două din fazele recente care m-au făcut să zâmbesc:

P.S. Dacă tot am conectat telefonu’ cred că-mi actualizez muzicile din el, a ajuns un mic cimitir acolo.

Este de vis pentru oricine sub 10-11 ani, zăpadă din belşug, puţini golani care să te “boteze” şi trafic mai deloc. Pentru cei de peste vârsta asta e un pic antipatică.

Cei de 13-14 ani nu-şi mai pot vrăji gagica aşa uşor că întârzie unde ajung şi calcă pe bec de la prima ocazie.

Cei de 18-19 ani sunt neinteresaţi de eveniment, accesul la bar fiind încă destul de bun iar pentru cei care nu frecventează aceast minunat adăpost al celor însetaţi se mulţumesc cu:
“Bă, ai văzut că afară ninge!”
“Nu, dă şi mie link…”

Cei de peste vârsta asta îşi fac probabil cei mai mulţi draci datorită condiiţiilor din trafic. Nu e problema că ninge, problema e că ninge şi lumea se adaptează destul de greu la condiţiile astea. Problema lor se manifestă pe trei planuri:

1) Autorităţile locale, care, după cum spuneam, sunt total nepregătite atât din punct de vedere al echipamentelor insuficiente pentru cât de mare e oraşul cât şi din punct de vedere al pregătirii operatorilor acestor utilaje; exemplul cel mai concludent fiind defilarea de pe o arteră importantă unde trei lame ce mutau zăpada erau urmate de un o singură maşină care arunca sare. Lamele curăţau 2 benzi sau 3 în funcţie de cât de strânsă era formaţia iar maşina cu sare doar o bandă. Drept urmare se ajungea la zăpadă tasată peste tot şi pe o banda se topea. Apa rezultată se scurgea pe altă bandă unde îngheţa şi era ulterior acoperită de încă un strat zăpadă. Treabă ceas! Alt exemplu, pantă uşoară, un Unimog (vezi poză) pregătit pentru deszăpeziri, nu reuşea să pornească.

2) Şoferii, care, nu au cunoştiinţele necesare pentru mers iarna. Nu îşi cunosc maşina, nu cunosc un pic de fizică de bază, nu simt diferenţele de aderenţă, conduc cu ghete sau alte încălţări cu talpa foarte groasă, nu îşi curăţă corespunzător maşina şi mai ales, nu au echipare corespunzătoare (cauciucuri, lanţuri, eventual nisip, lopata)

3) Pietonii, care ies pur şi simplu afară să cumpere o pâine sau orice, îmbrăcaţi insuficient aşa că se grăbesc. Graba cam strică treaba şi se întâmplă să sară în faţa unei maşini fără să se asigure, să alunece pe şosea încercând să treacă printre ele şi alte minuni.

Ce mai, e gravă treaba.

Da măcar ninge aşa frumos

Să am mai des câte o serată târzie cu niscaiva amici la care să avem o discuţie ca acum câteva ore.

Despre filme, politică, economie, viitor, etc.

În principal e cazul să recunoaştem că oricât am fi noi de copii, şi oricât am fi noi de dornici să fim percepuţi ca nişte copii, nu prea mai suntem.

De fapt nu mai suntem cam deloc.

Suntem moşi, da suntem mândri de asta.

Băutura

Oarecum.

Abia ce am venit de la o aniversare târzie a unui bun prieten de la care am ieşit un pic ameţit, plimbându-mă printr-o ceaţă simpatică cu beţivu’ şi sunt mulţumit, în adevăratul sens al cuvântului. Au fost beri, a fost vin, a fost cherry şi a fost chiar apă, dar am discutat, ne-am adus aminte de câte ceva, am discutat de câte ceva pe viitorul apropiat sau îndepărtat şi aş concluziona că am petrecut o noapte plăcută old style.

Dincolo de asta nu mai e mult de spus.