Un pic alimentaţi de efort şi de berea de rigoare de după un fotbal “ca-ntre băieţi” am ajuns cu discuţia la un punct foarte dubios legat de facebook.

S-a ajuns la punctul în care unul dintre noi era felicitat pentru că n-avea cont de facebook. Aici nu ştiu cât sunt de convins. Bine, nu e o necesitate, dar sunt convins că e ceva plăcut.

Pe contul meu real la respectiva reţea de socializare nu intru foarte des. Pe cel făcut pentru o aplicaţie îl mănânc cu fulgi şi intru zilnic de câteva ori.

Partea importanta e că deşi intru mult mai rar pe cel adevărat, facebook-ul m-a ajutat să reiau legătura cu nişte persoane din viaţa mea cu care n-am mai discutat de ceva timp.

Pentru a face dreptate altora, puteam lua legătura cu oricine dacă mă agitam un pic mai mult, dar de ce să nu economisesc efortul pentru a lenevi cum se cuvine?

Facebook

Spre deosebire de Kip Dordy, am un număr decent de prieteni şi cu unii chiar interacţionez atât pe facebook cât şi în afara lor.

Deşi e distractiv să fii anti-curent, mai ales acum că apariţia Google + a dus la nişte reacţii mai mult sau mai puţin admirabile din partea aprozilor lui Zuckerberg, cred că facebook este un lucru bun şi chiar te poate ajuta să te simţi mai puţin singur.

Ce e interesant e că dacă ai de gând să-l foloseşti “cum trebuie” adică foarte intens îţi poate agrava singurătatea aia mare şi eternă de care se plânge tot Enternetu cât e el de mare.

În cazul meu, îl folosesc doar atât cât trebuie (cred) şi pe lângă faptul c-am reluat legătura cu lumile, m-am şi ales ieri cu o cerere de adăugare în lista de Y!M a unei gagici super.

Tipa are 23 ani, caută un gagiu “who can make me squirt” (p-asta v-o traduceţi singuri şi era dispusă să mă lase să mă uit la ea cum se schimbă.

Asta bineînţeles dacă intram pe un site dat de ea şi confirmam vârsta printr-un card bancar. Vedeţi? Dacă n-aş fi atâţ de deschis la socializare pe Internet n-aş fi dat niciodată de o astfel de minunăţie de femeie.

Singur

Probabil aş fi rămas singur pentru eternitate.

De ceva zile vreau să cumpăr un joc, nu unul anume, dar în mod evident, cu maşini şi nu prea îmi e uşor să aleg.

Totodată decizia e agravată considerabil şi de faptul că pe la noi prin ţară a cumpăra jocuri pc e a naibii de greu (din varii motive pe care le vom dezvolta cu altă ocazie).

Cumparaturi online

Povestea pe scurt e că la un moment dat am descoperit aseară jocul care părea să conţină ce-mi trebuie doar că disponibilitatea şi preţul varia considerabil iar pe steam era imposibil de scump.

M-am pus pe trimis emailuri cu întrebări si alte alea. Fiind aproape ora 2 nu mă aşteptam la un răspuns imediat, dar eram sigur că cineva o să răspundă cât de curând.

A trecut ceva timp, am adormit, m-am trezit azi aşteptând să văd răspunsuri de la respectivele companii, dar niciunu’ nu era disponibil.

Şi uite aşa am sunat la emag care nu aveau în stoc respectivul produs pentru detalii să aflu ce şi cum se poate rezolva situaţia.

M-au sunat înapoi în 15 minute şi 30 minute mai târziu am pus comanda, aşa că felicitări lor.

Cum să mă simt 2 ore mai târziu când m-a sunat primu’ dintre site-uri cu informaţii suplimentare şi la fel a apărut şi un e-mail de la alta cu încă o întârziere.

Plin de regret, dar la urma urmei, afacerile sunt afaceri. Dacă nu te pricepi la rapiditate în domeniul ăsta, poate e mai bine să te abţii o vreme.

Mai ales când ai produsul pe stoc, rapiditatea ar fi cu adevărat utilă pentru un magazin online nu?

Îmi caut scuze, dar am şi un pic de dreptate în treaba asta cu cumpărăturile pe Internet şi accesul rapid la informaţii necesare (promit că n-am întrebat cum o cheamă pe gagica de la showroom).

Hai s-o lăsăm baltă, nu vreau să fie chiar atât de tocilăresc articolul de faţă. Ce mi-ar place ar fi să văd lumea văzând tot mai multe părţi bune în el.

Nu sunt motivat doar de ideea că am văzut o faptă bună la =3 la fel cum nu sunt nici motivat de ideea că erau două lucruri ciudate acolo dar sunt puţin uimit.

Cum se poate ca în zilele noastre, chiar şi într-o ţară înapoiată la multe capitole cum e România, Internetul să aibă o imagine predominant proastă.

Nu vorbim de cât îmi pasă mie de imagine, vorbim de simpla idee că percepţia generală asupra lumii online este una nu tocmai favorabilă. Nu ştiu cât de localizat este fenomenul, dar în continuare cea mai utilizată referire la subiectul în cauză se limitează la “Ia mai lasă dracu’ Internetu’ ăla şi pune şi-ţi găseşte ceva de muncă”, “Nu mai pierde atâta timpu pe cel Internet şi pune mâna pe carte să faci ceva în viaţă”.

Legat de treaba cu pusu’ mâinii pe carte în, iarăşi, imaginea acceptată e să te duci să prinzi molii la şcoli. Aici mai e ceva de discutat. Însă nu e cel mai important lucru.

De ce, din pricina proporţiei mici de imbecili prinşi în ritualul autosatisfacerii în faţa calculatorului, toată lumea crede că pe Internet nu poţi accesa o resursă informaţională atât de imensă fără să dai de ceva ţâţe şi buci?

De ce, din momentul în care auzi de feciorul/fecioara lu’ vecina de la 3 stă de dimineată până seara şi se joacă pe cel “blestemat de Internet” se presupune că toţi cei care au legătură cu el sunt imbecili.

Cel mai dureros nu e faptul că Internetul este considerat un stupid de mare consum de timp, ci că “se ştie” că dacă stai toată ziua pe Internet o să ajungi să ai probleme de sănătate, o să te îngraşi, o să ajungi în punctul în care vei arăta ca Jabba.

De ce nu există aceeaşi percepţie despre şoferii de cursă lungă, de ce nu există aceeaşi percepţie despre oamenii cu varii meserii sedentare?

E oarecum simplu de înţeles şi asta. Ca multe alte lucruri înţelese şi acceptate de clasa bârfitoare opinia publică, nu produce ceva vizibil. Dacă un copt îşi ia azi permisu, cu puţin de şansă într-o lună scoate bani. Dacă un tânăr (să fim serioşi, numărul de bunici care au să se apuce de Internet din curiozitate e cel mult neglijabil) se pune şi experimentează, se documentează, iar experimentează, face tot soiul de eforturi să scoată ceva din Internet nu va fi primit la fel de bine.

Şi asta din două motive, cele mai multe eforturi antreprenoriale online nu se monetizează rapid sau dacă au succes şi profituri considerabile sunt percepute ca furturi de cărţi de credit şi aşa mai departe.

Probabil vă gândiţi că nu contează ce spune Ţaţa X prin cartier însă nu e aşa. Ţaţa X ştie ce înseamnă PR (dacă nu ştiţi, căutaţi pe Internet), ea îşi expune punctul de vedere a fix atâţi oameni câte litere intră înaintea lu’ X în alfabet. De multe ori chiar câştigă adepţi cel puţin jumătate din cei cu care vorbeşte. De cealaltă parte, te afli tu Y, tu reuşeşti să vorbeşţi doar cu atâţia oameni câte litere vin după Y în alfabet.

Şi nici pe ăla nu e clar că îl convingi mereu.

Printre lucrurile de bază necesare oricărui site, primul lucru de care trebuie să-l iei în considerare e locul unde o să-l ții. Cu alte cuvinte, vorbim de host, de gazda componentei “fizice” a site-ului tău.

Și prin căutarea mea m-am învârtit prin multe locuri și apoi mi-am adus aminte că deja am trecut prin căutarea asta. Eu am acest blog găzduit de MxHost așa că am simțit nevoia să analizez situația.

Apple Ipad de la MxHost

Blogul meu există în variantă găzduită independent de un an și câteva luni. În tot acest interval, blogul meu a funcționat mereu. Singurele probleme ale acestui blog au fost atunci când m-a mâncat pe mine “nu departe de coadă” și am umblat prin varii setări intrinseci wordpress.

Din punct de vedere tehnic, în afara cuvântului “ireproșabil” nu prea am cum să descriu serviciile celor de la MxHost. Uite care-i chestia, momentan, oamenii ăștia au un concurs pentru bloggeri la care premiul cel mare e un iPad.

iPad-ul ăla e motivul pentru care scriu acest articol, dar trebuie să vă spun și ceva special. Ei nu spun ce ar trebui să scrii. Doar să dai link-ul. Situația specială e în faptul că deși articolul îl scriu pentru concurs, lauda celor de la MxHost e doar pe măsura serviciilor oferite.

Numărul ales la participare în concurs e 2705.

Și mă întreb asta pentru că pe yahoo nu mai primesc. Iar pe gmail am zilnic fie un ceas nou fie viagra sau o mărire de penis. Nu prea mă interesează astea două pentru că nu consider să am nevoie de oricare din “produsele” de mai sus.

Zilnic 6000 de website-uri se confruntă cu spam-ul și oricine are blog participă la statistica aia. Ai un plugin care te protejează de afișarea lui, dar tu ca autor îl poți vedea. Și problema e că și aici devine îngrijorător.

În urmă cu vreun an doi, mai tot spam-ul arăta așa:

Spam 1

Simplu, la obiect, dar mai importat de atât complet neinteligibil cu excepția link-ului promovat.

Ehe, s-a schimbat situația și aici. Se joacă la manipulare psihică mai nou spam-erii. Primii de care am dat să facă asta sunt niște băieți cu mobilieru’ lor din lemn masiv.

Spam 2

Vedeți ce mârșăvie? Te felicită, te-ar ajuta… numai că fără link (sub numele autorului, nu în comentariu) nu prea se poate.

Și apoi ajungem deja la ăia care au dat dovadă de un efort considerabil la crearea mesajului. Băi dacă n-au scris ăștia de te doare capul.

Spam 3

Din nefericire pentru ei, au fost prinși cu mâța în sac de Akismet. Dacă postul lor radio e așa de bun pe cât pretind de ce să te dedai la astfel de metode să-l promovezi?

A și nu vă faceți griji, cele internaționale sunt în continuare foarte populare. Cât de credibil vi se pare cineva care citește postul ăsta și scrie în engleză comentariu cum că niciodată nu s-a gândit că poate fi așa de ușor dar linkul lui nu este al unui blog ci al unui site care vinde varii medicamente?

Am primit azi un offline mai interesant de la Roxana, în rest nada…

Am newsletter de la Wall-street.ro dar in ultima vreme scriu articole de o totală umplutură, cel mai concludent exemplu e ce am primit azi. La asta se adaugă un rezumat săptămânal care e o panarama pentru că nu face altceva decât să-mi aducă aminte ce-am citit şi să-mi arate chestii pe care nu vreau să le citesc.

Întrebarea rămâne, ce citiţi dimineaţa pentru ştirile momentului? Sau faceţi asta?

Ar trebui văzut, dacă nu pentru produs măcar pentru creativitatea spotului.

Peste tot se face băşcălie, peste tot este politică, peste tot se varsă frustrările şi peste tot membrii sunt perfecţi.

Peste tot se face băşcălie de orice chestie de la întrebări puse de un puşti speriat de ce a păţit prima oară când a încercat relaţiile sexuale până la cel care întreabă de ce uneori cursorul nu urmăreşte mişcările şoarecului din mâna lui. Poate e vorba de o mică problemă cu driverul, sau cu Windows (nu mai zic cât e lăudat ăsta că e plin de nefericire pentru utilizatori) fără să ţi se răspundă că eşti n00b şi că ar trebui să-ţi arunci calculatorul pe geam dacă nici atât nu ştii. Nu poţi întreba ceva ce te sperie la o vârstă fragedă indiferent de cât de mic ar fi riscul fără a se găsi cineva care să-ţi dea un sfat ce pentru mine ar echivala cu o cerere de pumni în sfeclă. Păi băi nene, mai glumim mai nu ştiu ce, da întâi zi-i omului ce să facă şi apoi începi distracţia. Nu ştiu ce membru la prima vedere ar intra a treia oara pe forumul pe care a făcut un topic dacă a doua oară când intră vede 20-30 răspunsuri cu “haha ce întrebare imbecilă”. Ştiu, la calculatoare sunt manuale (RTFM you dumbass) şi la educaţie sexuală ai părinţi, dar nu e mereu aşa simplu, nu toţi am primit manual (fosta placă video la desktop a veni într-o cutiuţă mică, cu un certificat de garanţie şi un cd cu drivere) şi poate nu toţi înţelegem engleza care e postată în pagina de “help” a producătorului sau pe cd-ul primit şi în mod cert nu simt nevoia să explic tuturor că am probleme în familie sau că printr-un tragic eveniment mi-am pierdut părinţii şi sunt crescut de nişte rude cu care nu sunt în relaţii excelente. Chiar dacă aş fi în acele relaţii, nu mi-e sigur că am cu cine vorbi când dau de cineva care mă trimite la preot sau care mă pune să aştept până mă însor, că aşa era pe vremea lor.

“Pe vremea mea”, ah ce frază minunată, nu-i aşa că deja simţiţi ţăranii realizaţi că au făcut 4 clase, armata şi au casa şi pământul lor de la stat cum vă vorbesc de sus? Nu-i aşa că simţiţi în timpane melodioasele sunete “Ce-a făcut Ceauşescu ăştia nici n-apucă să văruiască!”? şi câte nu mai vin în acelaşi context cu “Vremea mea” şi cât pot fi de depăşite. Acum ai atâtea lucruri cu care te poţi zbate dacă nu e corect ceva, ai atâtea oportunităţi să te faci auzit dar ce rost are? Nu e mai simplu să stai după alegeri la bar să înjuri câştigătoru’ că e hoţ? Oricum n-ai fost la vot. Oricum nu făceai tu nici o diferenţă, nici tu nici ceilalţi 30 din barul respectiv la fel ca tine, nici voi nici ceilalţi consumatori din celelalte 500 baruri din oraş, nici voi, nici ei şi nici ceilalţi din celelalte 30 oraşe mari. Totuşi e bine că v-aţi avertizat familiile să nu cumva să voteze careva nici din ei.

Recent chiar m-am agitat un pic să aud citesc un omuleţ foarte agitat că traficul e din ce în ce mai greu şi că din ce în ce mai mulţi oameni merg singuri cu maşina. Vai cât de neecologic, vai cât de necivilizat să foloseşti maşina atunci când n-ai absolut nevoie. Folosiţi oameni buni transportul în comun că aşa e civilizat. Între timp eu mă duc cu maşâna. DECI, îmi place să mă consider din multe puncte de vedere un şofer bun şi cumva niciodată n-am avut probleme cu traficul deşi am văzut zile rele. Chiar şi în oraşe necunoscute n-am reuşit să mă înfund şi chiar dacă aş fi făcut-o asta e, nu s-a terminat lumea. Ţin la punctualitate şi e deranjant să pierzi ceva din pricina întârzierilor dar dacă se întâmplă nu e lumea pierdută. Altădată organizează-ţi orarul mai bine şi nu da vina pe trafic. Nu da vina pe faptul că sunt mult mai multe maşini pe stradă şi nu da vina pe oameni că n-ar fi ecologişti. Nu de alta, dar sunt aproape sigur că foarte mulţi ecologişti habar n-au ce vorbesc. Un tren electric (unu modern desigur) este mai puţin eficient decât o maşină personală pe benzină chiar dacă trenul este încărcat la capacitate maximă. Ştiţi vapoarele alea imense de vă aduc peste oceane tot ce vreţi de la produse bio la trolee? Primele 15 monstrozităţi de cargoboturi din lumea asta, la un loc, poluează mai mult decât toate sutele de milioane de maşini din lume. Nu mă credeţi? Interesaţi-vă, de la autorităţi în domeniul energetic nu de la gâşte care scriu pe “totulesteverde.ro”. Civilizat nu înseamnă doar să cedezi locul în autobuz, înseamnă să faci ceva bine nu doar pentru tine ci şi pentru cei de lângă tine.

Şi ultima durere nu o dezvolt că ar fi prea trist, dar pe cel mai mare forum din ţara noastră toţi membrii o au lungă de 40 şi cu diametru de 15.

În concluzie, plictisiţi-vă şi voi, documentaţi-vă un pic şi încercaţi să aplicaţi şi să promovaţi ce aţi aflat. Un pic trebuie, dar un pic de la cât mai mulţi înseamnă ceva, înseamnă o diferenţă.

Riscaţi! Nu vă omoară lăsatul caterincii la o parte, dacă un lucru este sigur legat de locuitorii ţării ăsteia este că niciodată nu se vor afla în pericol de a muri din seriozitate.

La prima depunere nu există comision până la 200 $, deci suma este integral disponibilă în două etape. 25% pot fi utilizaţi imediat pentru acces imediat la mesele de joc ale cazino-ului (lucru cam de negăsit la alte cazino-uri) şi 75% devin disponibili din momentul în care punctele comp ajung la de 3 ori valoarea acestui 75%. Acest pachet de pornire este unul din cele mai atractive din industrie aşa că ar fi de recomandat să te foloseşti de avantajele oferite chiar azi şi să te pui pe câştigat.

Dincolo de bonusul de înscriere acest cazino oferă ceva mai substanţial pentru fidelizare sub forma participării la evenimente lunare intitulate Happy Hours la care poţi câştiga un bonus de 10% (în limita a 100 $) timp de un an. Tragem linie şi obţinem 12×100$+200$=1400$, la asemenea cifre mai aştepţi ceva sau intri direct pe “poarta” cazino-ului?

În caz de nu vă e de ajuns încercaţi şi celelalte oferte puse la dispoziţie aici.

Criminală libertatea din clipurile franţuzilor.