Legat de Internet-ul nostru tare aş vrea să-mi iasă un imn,
Să-l pot cânta cu acelaşi drag cu care vorbesc alţii de artă,
Încă mi-e greu să cred…
Hai s-o lăsăm baltă, nu vreau să fie chiar atât de tocilăresc articolul de faţă. Ce mi-ar place ar fi să văd lumea văzând tot mai multe părţi bune în el.
Nu sunt motivat doar de ideea că am văzut o faptă bună la =3 la fel cum nu sunt nici motivat de ideea că erau două lucruri ciudate acolo dar sunt puţin uimit.
Cum se poate ca în zilele noastre, chiar şi într-o ţară înapoiată la multe capitole cum e România, Internetul să aibă o imagine predominant proastă.
Nu vorbim de cât îmi pasă mie de imagine, vorbim de simpla idee că percepţia generală asupra lumii online este una nu tocmai favorabilă. Nu ştiu cât de localizat este fenomenul, dar în continuare cea mai utilizată referire la subiectul în cauză se limitează la “Ia mai lasă dracu’ Internetu’ ăla şi pune şi-ţi găseşte ceva de muncă”, “Nu mai pierde atâta timpu pe cel Internet şi pune mâna pe carte să faci ceva în viaţă”.
Legat de treaba cu pusu’ mâinii pe carte în, iarăşi, imaginea acceptată e să te duci să prinzi molii la şcoli. Aici mai e ceva de discutat. Însă nu e cel mai important lucru.
De ce, din pricina proporţiei mici de imbecili prinşi în ritualul autosatisfacerii în faţa calculatorului, toată lumea crede că pe Internet nu poţi accesa o resursă informaţională atât de imensă fără să dai de ceva ţâţe şi buci?
De ce, din momentul în care auzi de feciorul/fecioara lu’ vecina de la 3 stă de dimineată până seara şi se joacă pe cel “blestemat de Internet” se presupune că toţi cei care au legătură cu el sunt imbecili.
Cel mai dureros nu e faptul că Internetul este considerat un stupid de mare consum de timp, ci că “se ştie” că dacă stai toată ziua pe Internet o să ajungi să ai probleme de sănătate, o să te îngraşi, o să ajungi în punctul în care vei arăta ca Jabba.
De ce nu există aceeaşi percepţie despre şoferii de cursă lungă, de ce nu există aceeaşi percepţie despre oamenii cu varii meserii sedentare?
E oarecum simplu de înţeles şi asta. Ca multe alte lucruri înţelese şi acceptate de clasa bârfitoare opinia publică, nu produce ceva vizibil. Dacă un copt îşi ia azi permisu, cu puţin de şansă într-o lună scoate bani. Dacă un tânăr (să fim serioşi, numărul de bunici care au să se apuce de Internet din curiozitate e cel mult neglijabil) se pune şi experimentează, se documentează, iar experimentează, face tot soiul de eforturi să scoată ceva din Internet nu va fi primit la fel de bine.
Şi asta din două motive, cele mai multe eforturi antreprenoriale online nu se monetizează rapid sau dacă au succes şi profituri considerabile sunt percepute ca furturi de cărţi de credit şi aşa mai departe.
Probabil vă gândiţi că nu contează ce spune Ţaţa X prin cartier însă nu e aşa. Ţaţa X ştie ce înseamnă PR (dacă nu ştiţi, căutaţi pe Internet), ea îşi expune punctul de vedere a fix atâţi oameni câte litere intră înaintea lu’ X în alfabet. De multe ori chiar câştigă adepţi cel puţin jumătate din cei cu care vorbeşte. De cealaltă parte, te afli tu Y, tu reuşeşti să vorbeşţi doar cu atâţia oameni câte litere vin după Y în alfabet.
Şi nici pe ăla nu e clar că îl convingi mereu.
