Gesturile sunt fapte cu anumite semnificaţii.
“Gesturile” sunt fapte nesimţite cu anumite semnificaţii.

Adevăru’ e că azi m-am trezit cam bine dispus şi am organizat anumite chestiuni legate de facultate, mi-am aranjat garderoba (adică ambele perechi de pantaloni 3 sferturi şi cele 4-5 t ricouri) pentru căldurile astea. Am făcut ceva meditaţii cu un frate pentru care lenea nu e o scuză ci un mod de viaţă şi m-am dus la facultate cu un zâmbet pe faţă.

Chiar m-am dus pe jos, deci aveam chef de acţiune. Ei bine nu doar că n-a vrut să vină, ci s-a mai lăsat şi cu un “gest”. Nu-i nimic, s-au întâmplat deja multe şi au să se mai întâmple probabil şi mai multe.

Data viitoare vedem confruntarea şi scandalul. Asta îţi doresc eu ţie… dulce studenţie!

Astăzi am mai dat de unu, perioada aia a vieţii când încep să fiu mai clar în situaţii neclare, mai exact în ce priveşte formarea opiniilor.

De unde până unde?

Păi astăzi, după ceva tergiversări am înţeles de ce majoritatea persoanelor au o antipatie preventivă în ce priveşte vânzătorii de produse financiare. După un curs de amorţeală am observat ce înseamnă să nu cunoşti reguli de bază ale bunelor maniere şi ce înseamnă să ai succes în acest domeniu. Să îţi omori tot timpul şi să-ţi vinzi practic timpul pentru bani. Nu e ceva pentru oricine şi sigur nu pentru mine pentru simplul fapt că astăzi mi s-a prezentat o situaţie clară: “Nu se pleacă de la încerc, ci de la fac”, de aici am tras concluzia că nu este decât pentru cei fie inconştienţi, fie orgolioşi (după cum chiar s-a prezentat unul din angajatori). Cum nu consider că mă încadrez în una din aceste categorii nu avea rost să mai încurc lumea.

S-a ajuns la punctul în care s-a spus: care crede că nu face mai departe aia… este liber să se ridice acum şi să plece. Rămânem prieteni şi alte alea. Pentru mine atât a fost nevoie. Nu caut un loc de muncă pentru care să mă consum, ci unul cu care să mă întreţin. Mai mult, dacă e part-time şi program flexibil nu ar trebui să existe “obligatoriu vii atunci”.

Nu mai vreau aşa ceva pentru că am avut un semestru în care am trăit pe deplin asta, fugă în toate direcţiile, un sentiment destul de plăcut în ce făceam şi ce obţineam şi cam atât.

În cazul în care mă răzgândesc s-ar găsi totuşi un loc de muncă acolo, dar cred că nu va fi cazul. Se pune simplu problema: Nu ai dorinţă, dacă ai avea, ţi-ai da seama cât de mult ai nevoie de bani şi tot aşa… în principal discuţia se învârtea în jurul banilor şi vânzărilor. Dorinţa mea poate nu se rezumă la bani, or fi ei o parte acolo dar nu centrul.

Un pic mai devreme mai auzisem una bună. Facultate de stat, la care pentru a termina cum trebuie ai nevoie de un curs particular care costă cam cât un an de facultate la finalul căruia examinarea poate fi particulară, poate fi de la facultate, nu se ştie încă. Egalitate la greu. Altă chestiune, la ce naiba aleg facultate de stat, specializare anume, ca ulterior să fiu nevoit să fac specializare la particular?

PĂI EU NU SPECIALIZARE FAC ÎN FACULTATEA ASTA ÎN DUREREA MEA? Sau şi aici, o să mergem pe premisa, facem de toate că nu strică şi în final nu ştii nimic?
Oare de ce mă întreb, ştiu răspunsul… clar de data asta.

Ofticat în continuare şi să menţionez că azi a fost o zi de rahat.

A început bine, cu vise comune despre viitor după o criză emoţională mică. Apoi a continuat cu un somn bine meritat şi a reînceput dimineaţa trezit fără chef şi cu bucuria sunetului unui mesaj nou. Acu’ ar trebui să menţionez că bucuria sunetului unui nou mesaj era dată doar de sunetul efectiv emis la primirea unui nou mesaj. Conţinutul era o notificare minunată cum că mi-a fost suspendat abonamentul pe motiv de neplată. Foarte ofuscat pe treaba asta, m-am pus pe scotocit chitanţe însă cum nu le-am găsit pe toate n-am avut de ales şi am făcut plata. Online. Prin WebCare. Adică printr-un serviciu Orange. Termin toate etapele şi aproape instant primesc notificare de la Gecad ePayment prin care mi se confirma că banca mea a autorizat transferul către Orange Webcare însă pe partea portocalie nici un fâs.

Recitesc mesajul cu suspendarea, prin care mi se spunea că dacă am efectuat cumva plata la un oficiu non-orange şi nu s-a înregistrat să sun la un număr să fac reconectarea. Ete minune, acel serviciu cerea numărul de chitanţă. De unde dreacu chitanţă dacă orange n-a spus nici pe naiba cum că ar fi primit banii (deşi sunt sigur că au ajuns aproape instant, am făcut plăţi din homebank în străinătate în câteva minute deci probleme nu prea…). Pornesc spre orange shop. Ca de obicei o coadă imensă şi doar 2 persoane care se ocupă de 15-20 de clienţi; bine că sunt 3 tanti la facturi unde nu e mai nimeni.

Cum n-aveam timp îmi văd de treburi o vreme şi mă rog să apară vreun mesaj orange cum că s-a achitat factura. Nimic…

6 ore mai târziu m-am dus la un prieten care lucrează la Orange să-i dau de cap şi să-mi deblochez abonamentul (să nu mai spun că am un abonament nou de câteva zile care a fost simultan blocat). După vreo 10 minute de ascultat Weezer – Islands in the sun aşteptând legătura cu cineva de la personalul Orange iau legătura şi prezint problema:

Nu mi-a venit factura, mesajul a ajuns incomplet şi s-a rătăcit printre cele din perioada sărbătorilor.

A, păi cu factura să vedem când a fost emisă… pe 20, da, păi poate a fost vreo problemă la curier sau nu s-au livrat în perioada sărbătorilor, imi cer scuze că aia că aialtă.

Dar totuşi aţi primit mesajul. L-am primit dar incomplet, iar confirmarea ulterioară că am plată scadentă n-a apărut ca de obicei.N-am primit decât direct minunea asta de deconectare.

Păi ne cerem scuze că reţeaua a fost un pic solicitată în perioada respectivă şi…

Bine, înţeleg. Având astea în vedere pot să-mi recuperez punctele Thank you?

A nu… dacă n-a ajuns factura la dumneavoastră nu înseamnă că nu trebuia să plătiţi.

Dragă doamnă asta este o aberaţie… eu ca persoană fizică poate nu ţin aşa mult la cea factură, dar juridic tot trebuie înregistrată şi aia înainte de plată.

Păi da, da dumneavoastră nu sunteţi… n-are importanţă asta.

Bun, da să ştiţi că am mai păţit prin august să nu vină nici factura nici mesaj să nu primesc, eventual am venit la shop şi am întrebat şi m-au pus să achit aşa practic în orb… A fost totuşi mai târziu decât ar fi luna asta în raport cu emiterea facturii şi n-au fost probleme, acum de ce se întâmplă asta?

Păi vedeţi, atunci aţi plătit la timp.

Nu doamnă, atunci am plătit mai târziu decât azi, cum vă spun…

Atunci nu am ce să va fac, punctele Thank you au fost pierdute.

Multumesc nespus… cu alte cuvinte Thank you Orange.

A,  să vă spun că plata fusese înregistrată de dimineaţă da nu s-a făcut nici o confirmare?
Să mai spun că în cazul în care n-ai chitanţă (deci nu ai cum face dovada de plata) poţi suna la 131 să îti reactivezi abonamentul completând câmpurile cu o grămadă de zero-uri?

Dezamăgit azi de Orange.

Dar parcă n-ar fi suficient. Am mers la facultate să pierd timp că deh… e lumea ocupată acum.

Şi ca să am ceva să tin minte, pe drum înapoi am depăşit un tramvai şi la primul semafor m-am încadrat pe stânga să ii permit lui să facă stânga având intermitent. Vine gigiotu şi sună din clopoţelu ăla anemic până lângă mine din dumnezeu ştie ce motiv. Inainte să săriţi cu ciocu vă spun că avea loc lejer să întoarcă întrucât eu eram înainte de trecere de pietoni oprit şi el începe virajul undeva pe la mijlocul acesteia. După ce opreşte lângă mine, deschide să schimbe macazul şi începe a-mi umple frigideru’.

În momentu ăsta am început să las geamul să îi transmit cât mai multă căldură de la halta de zgură numai că mi s-a făcut semnal din spate că se făcuse verde aşa că am plecat mai departe.

De români zic… în care categorie se încadrează cel mai bine?

În urmă cu ceva timp Robert Turcescu a dedicat o ediţie “România în direct” unei teme în care s-au prezentat păreri şi s-au pus întrebări similare cu cea pe care o adresez eu în cuvinţelele astea.

De ce mă mănâncă limba?

Că m-a ‘nervat o doamnă profesor care nu face diferenţa între un mesaj distorsionat şi un mesaj ce poate fi interpretat în mai multe moduri deşi ţine seminar la o materie ce ar trebui să “vă înveţe” exact diferenţieri de genul şi utilizarea lor. Asta ar fi o mică picătură în paharu ăla de nervozitate.

În urmă cu câteva minute însă… eram la Real şi acolo s-a întâmplat minunea. Cum ştiu bine cunoscuţi de ai mei, am la mine constant un chip de dimensiuni similare cu moneda de 50 bani, de la Selgros însă. Ei bine, chip-ul în cauza îl folosesc cam peste tot unde sunt blocate cărucioarele cu sisteme de genul. Îmi iau cărucioru şi începe plimbarea. Pe drum facem o oprire la Jysk, acolo e un pic cam incomod să te plimbi cu un cărucior tipic real dar nu e interzis accesul cu ele. Nu prea îmi convenea să îl las afară şi să mă foiesc cu toate minunile prin braţe până la casă. Trec de un raion şi când mă apropiam de zona în care căutam ceva vine un “domn” din spate, îmi dă peste mână şi spune: “Da-ţi-mi voie un pic”. Se uită la mânerul căruciorului, mai exact la chip şi zice: “Da… e al meu!”.

Mă bufneşte râsu:

“Poftim?”

“Da, vezi tu, ăsta e un cărucior special, nu merge cu 50 bani” şi se bagă în faţa mea şi împinge căruciorul în continuare…

Mă duc după el, îl opresc, îl trag deoparte să nu deranjăm lumile şi încerc să-i explic că nu i-am luat cărucioru şi că ăla e al meu.

“Nu dom’le, tu ştii ce-i ăsta?”

“Da, e un chip Selgros, pe care eu l-am folosit să deblochez căruciorul şi să îl aduc aici”

“Nu, e chip-ul meu şi era în faţă căruciorul”

“O fi fost “domnule”, poate încă e afară, de unde să ştii că l-am luat eu?”

“Nu că…” este întrerupt de sotie (cred): “Lasă-l în pace, căruţul e afară”

În continuare ofuscat, pleacă mai departe fără să zică nimic…

Stau şi mă mir … ce om frate, şi îmi revine în gând tema de la emisiunea de mai sus. Apoi îmi aduc aminte că nu e singurul personaj cu care interacţionez recent şi are un temperament vulcanic. Încep să mă bucur din ce în ce mai mult de răbdarea pe care am tot exersat-o de ceva timp.

Cum credeţi că e predominant populaţia română, sau mai exact cei care vă înconjoară… mai mult europeni? sau mai mult balcanici?

ASE nu-i, ISE nu mai e, FSEA nu prea mai e…. să zicem FSE. Chiar nu are atâta importanţă, e facultatea aia de e în staţie la “ASE” :lol:

Păi ce vă enervează dragii mei?

Că programul e anapoda?

Că profesorii (dar, să fim sinceri în special profesoarele) sunt nefe?

Că aveţi colegi care au vârsta voastră?

Că examenele la ştiinţe exacte se dau oral, dar de fapt eşti nevoit să scrii?

Că lumea nu mai merge in Copa ca anu trecut?

Că sunt persoane jenante care cer, printr-o formulare uşor coercitivă, respect?

Că unii sunt proşti?

Că alţii îi întrec?

Vă cred, şi în acelaşi timp mi se rupe (formulare inspirată dintr-un comentariu, în general nu-mi pasă de durerile idioate ale altora).

Vă cred că sunt proşti unii, dar să fim sinceri: Ce ne-am face fără aceşti alfa şi omega ai universului? Cum ne-am mai amuza şi noi?

Vă cred că alţii îi întrec, dar să fim sinceri: De unde am mai creea bancuri dacă n-ar exista persoane care să le trăiască?

Vă cred că lumea vrea respect dar nu ştie să răspundă la salut.

Vă cred că lumea nu mai merge în Copa da noi o să menţinem tradiţia vie.

Vă cred că examenele se dau oral dar e posibil să avantajeze pe câtiva oameni corecţi asta (în detrimentul multora de altă natură)

Vă mai cred că aveţi colegi care acu şi-au făcut recent majoratul, copiilor, dar dacă respectivii cred că pot absolvi cursurile nu văd cu ce v-ar deranja. Dacă nu pot absolvi, iar nu văd cu ce v-ar deranja.

Vă cred mai ales că profesorii (daaaaar mai ales profesoarele) sunt nefe dar trebuie să fim sinceri, în cele mai multe cazuri sunt genul de persoane pentru care ai nevoie de două pungi de pus pe cap. Una e pentru tine în caz că se sparge a ei.

Vă cred şi că programul e anapoda, doar se planifică cu o lună în avans şi tot există zeci de corecturi ulterioare, dar trebuie să recunoaşteţi că pe voi chiar nu vă deranjează atât de tare ca pe săracii, amărâtii, profesori, care abia-şi duc traiul în facultatea asta plină de studenţi proşti.

Ce credul sunt… totuşi vreau să văd cât de creduli sau ofticaţi sunt alţii?

Eu m-am împăcat cu ideea rapid. El nu.
Altcineva?

Ştiu că Ceferistu o coace, dar mai vreau păreri… de oriunde. Fie prin comentarii fie prin articole, ce naiba… mă ofer să vă public eu cuvintele furioase sau liniştite.