Luându-mi inspiraţie pentru idee de aici, m-am gândit că ar fi o chestie să spun şi eu ce şi cum mi-am văzut eu facultatea, dar mai ales cum văd oamenii care o păstrează întreagă.

Ce va fi cel mai greu pentru această situaţie va fi să fac un top, aşa că n-am să-l fac. Am să încerc pe cât posibil să scriu despre ei nu în ordinea în care îi voi ţine minte, nu în ordinea în care îi voi respecta ci într-o ordine realizată pe anumite considerente pe care le voi ţine pentru mine. O mică menţiune, înainte de a începe povestioara asta, pentru mine n-au avut niciodată relevanţă numărul de prescurtări dinaintea numelui. O altă menţiune ar fi că o parte dintre cei pe care-i voi lista aici s-au aflat la cursul festiv, acolo unde am luat cuvântul şi am avut câte ceva de zis însă aici voi veni cu completări.

Trebuie să vă avertizez, acest articol este IMENS aşa că rezervaţi-vă un moment în care aveţi un răgaz sau o cafea la îndemână să îl parcurgeţi cât de cât.

Citeşte în continuare

E posibil ca în final să fi descoperit ceva pentru care să merite să vin la facultate în anu’ trei.

Seminarul de negociere, unde nu ne ascultă “doamna” ci unde negociem şi dumneaei moderează. Ce şi cum negociem rămâne de văzut dar primele impresii la cald sunt foarte bune. Deja se vede cum lucrează lumea în echipă, sau nu şi tot aşa. în plus îmi place costumaţia etichetată “business”

În altă ordine de idei, aţi auzit de pachetul WinLive?

Dintr-o plictiseală l-am tras şi eu recent prin Windows Update şi mi-am instalat ce conţine:

Movie Maker – ştiţi voi, prima oară pe XP, apoi pe Vista stricat şi pe 7 cam absent.

Writer – cu el scriu articole pe blog, ăsta fiind primul publicat d-acolo. (am mai scris unu în trecut de test dar e irelevant)

Gallery – progrămel destul de reuşit, image/video viewer, organiser, coffe maker, şamd, cu optiuni slideshow, publicare pe Flickr, Youtube şi altele prin pluginuri (Facebook, Drupal, Picasa, Pixelpipe, etc)

Messenger – sătul fiind de sindromul “bug of the week” al Yahoo! Messenger l-am testat un pic şi mai mai că m-aş muta, doar că mi-e cam lene să refac lista.

Mail – N-am folosit niciodata un asemenea program, dar l-am incercat un pic, e destul de interesant, mi-am redirectionat mailurile de pe adresa gmail aici şi e interesant de verificat, destul de rapid deasemenea.

Office Live Addon – Addonu ăsta de fapt pot fi mai multe, dar m-a interesat ataşarea unui cont pe Live Workspace celui de mail de la ei (xxxxx@live.com) prin care îmi pot stoca online până la 5 Gb de documente.

Adăugăm la asta faptu’ că-mi place foarte tare Windows 7 (Office 2007 captivându-mă de mult, mare fan al interfeţelor ribbon ce au ajuns şi prin alte aplicaţii Win) ajung să spun că sunt mulţumit de produsele Microsoft.

Foarte mulţumit.

Dacă mă rezolv cu yahoo să fac mai uşoară trecerea om sunt.

Grădiniţa e joacă şi ocazional o poveste interesantă despre vreun gigel de-i zicea Ştefan Viteazu’

Şcoala generală vine pe două etape:

1-4 Fie urăşti din tot sufletul faptul că nu te mai joci la fel de mult şi că acum eşti nevoit să scrii într-una blestematul de S, fie eşti într-un concurs constant cu ai tăi colegi, lucru care e foarte interesant. Acum fugi şi acum te întorci să pui piedică altuia…

5-8 O parte nu se schimbă, rămâne în continuare ceva acolo, acum însă… apar chestii cam de neînţeles, să fii la modă, să fii popular, să fii CEL MAI BUN, să fii sărutat…

Apoi vine liceul, perioadă recunoscută de mulţi (printre care recunosc, mă număr) ca fiind climaxul vieţii sociale, cu ceva carte pe la mijloc (la urma urmei vine acuş facultatea), locul unde apar cele mai multe amintiri plăcute, locul unde totul este posibil, unde crezi că ştii totul şi unde îţi arunci visul spre câţiva prieteni, câţiva cu care speri să-l realizezi.

Şi vine şi facultatea, locul unde devii serios, unde te pui pe treabă, unde înţelegi că viitorul tău e la mijloc şi nu laşi pe nimeni să stea în calea ta. Locul unde faci sacrificii reale… Locul unde înduri.

Desigur, psihologia asta e aşa un rahat, să vină cineva să-ţi spună cine eşti, de ce eşti şi cum să te schimbi.

[just the right amount of pause {©Top Gear}]

Ahahahahahahahahahahahahaha “This is such a crock of shit” (© Scent of a Woman)

Trezirea omuleţi, toată viaţa ai să înduri ceva, orice ar fi…

Asta e viaţa, nu ştiu de ce, dar n-o văd schimbându-se prea curând. Ştiu oameni realizaţi pe varii planuri în care ei mănâncă ceva cu drepturile de autor de mai sus, spunând că niciodată n-au înghiţit în sec, că niciodată n-au făcut compromis (chiar dacă ăsta de fapt ar fi o scuză să acoperi o pierdere).

Ştiţi câţi îmi citesc prostiile? Cam de 10 ori câţi comentează… surplusul ajunge aici din greşeală sau se opreşte la uşă că nu-i place vopseaua. Păcat, îmi place să cred că spun merită ceva atenţie, poate mă înşel, poate ar trebui să …. trăiesc.

Ciudat mod de a critica idioţenia de decizie luată pentru o întreagă facultate pe baza unei catedre, motivat de uitarea cuvântului promisiune şi de un episod din One Tree Hill. Super.

La următorul sondaj, fără să întrebaţi de ce şi cât mai sincer posibil.

Sondaj

Gesturile sunt fapte cu anumite semnificaţii.
“Gesturile” sunt fapte nesimţite cu anumite semnificaţii.

Adevăru’ e că azi m-am trezit cam bine dispus şi am organizat anumite chestiuni legate de facultate, mi-am aranjat garderoba (adică ambele perechi de pantaloni 3 sferturi şi cele 4-5 t ricouri) pentru căldurile astea. Am făcut ceva meditaţii cu un frate pentru care lenea nu e o scuză ci un mod de viaţă şi m-am dus la facultate cu un zâmbet pe faţă.

Chiar m-am dus pe jos, deci aveam chef de acţiune. Ei bine nu doar că n-a vrut să vină, ci s-a mai lăsat şi cu un “gest”. Nu-i nimic, s-au întâmplat deja multe şi au să se mai întâmple probabil şi mai multe.

Data viitoare vedem confruntarea şi scandalul. Asta îţi doresc eu ţie… dulce studenţie!