Nu mai e nimic de zis, sunt veritabil plictisit si incredibil de batran. Degeaba fac glume cu tema “stii ca esti batran cand” ca in mod tot mai evident ma regasesc in continutul lor de nu e adevarat.

Ma gandesc cum ar merge muzica si fara distorsionari la volum usor mai mic.

Ma gandesc cum e ciudat ca majoritar baietii sunt la dans; asta in ciuda unui raport echilibrat intre sexe.

Ma gandesc cum de am ajuns sa fac “live blogging” la petrecerea de an nou.

Noaptea dintre ani

Sursa foto: Stafford’s

Ma gandesc cum ma gandesc la cam multe lucruri in loc sa ma distrez.

Incep sa cred ca nu mai stiu sa ma distrez. Poate e grupul. Poate caut scuze pentru propria-mi problema.

Ramane de vazut. Din seara asta nu pot sa spun ca am plecat cu vreo revelatie si, chiar daca mai e timp, nu vad mari sperante catre alta discutie.

Poate-s pur si simplu intepat de singuratate dar cred ca e ceva mai mult. Anu’ asta am de lucru pe atatea planuri de parca am cazut de pe fata pamantului.

Mna, mai spune lumea ca nu-s crestin cand adirmatiile mele dovedesc cam cata incredere am in faptul ca Pamantul este plat.

Cred că de 15-16 ani ascult piesa asta în mod garantat de anul nou:

Mai ascult şi altele, dar niciuna n-are un efect macar in apropriere. Mulţumesc tuturor celor care mi-au trimis urări mie, nu grupului.

De fapt, sunt mai mult de câteva, dar am să fac o lista scurta cu ce vreau cel mai mult de la 2012; să le zicem rezoluţii dacă vreţi:

1) să slăbesc – nu mi-am definit o ţintă de timp sau kilograme, doar parametrii mei contează

2) să învăţ mai mult – nu e la ce vă gândiţi;

3) să muncesc mai mult – nu pot să mă plâng nici pe anul ăsta, dar mai e loc de mai bine;

4) să câştig mai mult – nu e ca şi cum îmi place să muncesc degeaba;

5) să ajung iar la Lacul Sfânta Ana;

Lacul Sfanta Ana

Foto via Calatoreste Romaneste

6) să conduc mai mult – anul ăsta chiar a fost bine, se poate şi mai mult totuşi;

7) să merg la mai multe lan-party-uri şi grătare – doua din cele mai distractive evenimente după mine şi anul ăsta parcă mi-au cam lipsit din meniu;

8) să-mi cumpăr Diablo III;

9) să-mi fac o garderobă – aş zice s-o împrospătez da la cât îmi pasă e clar că n-am ce;

10) să fiu mai fericit.

Nu sunt scrise într-o ordine exactă a importanţei pe care le-o aloc, dar nici departe nu pot spune că e.

Hai fie, runda bonus, aş vrea ca în 2012 să mai fac pe cineva la fel de fericită ca mine. De fapt, de ce nu, ceva mai fericită ca mine.

Ar mai fi ceva, vă doresc tuturor cel puţin la fel ca mie. În cazul fetelor runda bonus ar trebui sa fie destul de interesantă

Un an nou fericit tuturor şi…

…cam atât că va învăţaţi cu nărav.

Nu vorbim de o sarbatoare oarecare, de un banal eveniment sau de un moment istoric atat de rar. Eu consider ca “e liber la craciuneli” din dimineata lui 24 decembrie si pana pe 26 seara.

Ma astept sa vad colindatori sub 12-13 ani, ma astept sa vad oameni mai calmi in trafic si la ghisee si mai ales, ma astept sa vad cat mai multi romani fericiti. Anu’ asta sincer, cam subtire sentimentul de craciun.

Colindatori au trecut doar trei grupuri pe la usa mea. Primii au fost baietii de la seminar car aproape sigur faceau o cantare misto doar ca n-am vrut sa-i primesc pentru ca au venit de fapt pe 16 decembrie. Apoi au urmat ieri cativa copii care s-au cam balbait desi erau marisori. Eh, si atat a fost.

Putin. Farmecul craciunului a fost sters pentru mine anul asta. Astfel, cu o usoara dezamagire nu pot sa va spun decat:

Sper ca la voi a fost altfel, Craciun fericit oameni buni!

Din nefericire, nu se aşează aşa cum aş vrea dar încă am speranţe, dacă la prânz e aşa, un pic de zăpadă la noapte se aşează bine.

Până atunci, am fost aşa de încântat de zăpadă pe afară că am ajuns să mă duc să alerg prin cartier ca nebunu gustând fulgii.

Îmi place la nebunie iarna şi având în vedere că mai pe seară am programată o ieşire, sper să am ocazia să facem de-o bulgăreală până dimineaţa.

Zăpadă dimineaţa

Sunt aşa de fericit că vă recomand ceva cu potenţial să vă facă aproape la fel de fericiţi. Sari cu clicku’ aici atunci când ai cam o oră jumătate de timp să râzi.

Ziceam un pic mai sus că iarna presupune distracţie şi suferinţă. Dacă distracţie e ceea ce percep eu la zăpada, bulgăreli, oameni de zăpadă ş.a.m.d, suferinţă e ce vor păţi destui oameni din pricina acelor condiţii.

Şoferii pentru început, vor pierde ore bune explicându-i lui Garcea că atâta timp cât e lapoviţă, legea nu obligă la cauciucuri de iarnă.

Atunci când se va depune, vor pierde ore aşteptând la cozi la vulcanizare şi după asta vor mai pierde alte ore cu împinsul sau aşteptatul altor idioţi care nu-s echipaţi de iarnă că ei ştiu mai bine.

Totodată, vor suferi foarte mult cei de la autorităţile din toate direcţiile care vor fi prinşi nepregătiţi de iarnă, chiar prin mijlocul lui decembrie. De fiecare când văd treaba asta îmi vine să-mi intru în autoritate.

Iarna

And when I come to power, am să am o rezolvare foarte simplă pentru problema asta. În fiecare zi liberă de-şi iau sau concediu, trimit câteva maşini negre (notaţi spiritul) să mi-i adune şi să-i ducă în Siberia.

Tare mi-e greu să cred că după o lună pe an petrecută în Siberia o să mai poată dormi când miros aerul rece fără să facă pregătiri la tractoare cu mâna lor de directori.

Încă nu-s decis dacă să fac la fel sau nu cu administratorii de magazine în speranţa că n-o să mai văd spitale pline de victime ale căzutului pe gheaţă sau ţurţuri prăbuşiţi.

Sursa imagini: Sorin

În schimb, să vă atrag atenţia la campania electorală din Statele Unite ale Americii. Un bastion al democraţiei în plină campanie electorală.

Ţineţi minte acest aspect, mai ales având în vedere că alegerile efective sunt în noiembrie 2012 (deci mai bine de un an de aici înainte) şi cu toate astea, pe la ei face ceva impact o serie de ştiri care vorbesc despre pomană electorală.

Pomana lor electorală nu e de lăudat, dar doar din prisma sincronizării politice, nu prin ce se oferă.

Comparat cu România unde lumea se ia la bătăie pentru câteva porţii de mâncare, americanii aşteaptă cu sufletul la gură ceva ce vor de vreo 40 ani în mod public:

Legalizarea marijuanei.

Pe lângă o dorinţa manifestată clar de populaţie şi tot mai dese apariţii din politică, fostul chirurg general al Statelor Unite Americane a apărut la CNN promovând legalizarea ierbii, îmbrăţişând argumentele notabile ale acestei acţiuni:

Ce ar mai fi de spus e simplu. Dacă se întâmplă, va genera un impact politic la nivel global ceea ce înseamnă că-n vreo 5-10 ani e posibil să fie legală marijuana în lume.

Vestea bună din toate astea fiind că e posibil să fie legală marijuana în România în cam… 20-30 ani.

Evident, cu tot programu şi stresu’ de zilele astea, n-am avut altceva în cap decât munca mea şi cum să-mi termin toate pe ziua aia. Aiurea, l-am sunat pe om să văd când ne găsim “la o bere”.

Un pic surprins de faptu’ că oamenii deja aveau cazare şi despachetau, a rămas să ne auzim mai târziu. Ceva ore mai târziu l-am stresat cu un alt telefon şi s-a întâmplat şi marea întâlnire.

Trebuie să spun ceva legat de întâlnirea cu băieţii de la Redescoperă România pe două roţi de la bun început:

1) Localurile unde am fost nu sunt tocmai pe gustul meu.
2) Din motive tehnice şi ocuparea mea, n-am băut nimic cu alcool în seara aia.
3) Atât seara cât şi găseala de azi s-au terminat cam rapid.

În ciuda acestor probleme, trebuie să spun că e o experientă frate. Să stai la o masă, într-un moment de relaxare cu un om care are ceva de spus şi, mai ales, care ştie cum s-o spună. Ne mai tachinam noi cu câte o scăpare de vocabular sau gramatică dictată de oboseală sau bere, dar a fost o seară memorabilă.

Traseul Redescopera Romania pe doua roti

Eu oricum am în plan pe viitor să fac un tur al ţării mai haiducesc; fără prea multe bagaje, fără biserici sau mânăstiri, cu mâncare făcută la ceaun şi cât mai mult dormit prin cort. Eu vreau cu maşina, nu cu motocicleta, dar indiferent de situaţie, păţaniile şi experienţele celor doi redescopeciclişti mă fac să vreau să fac acel tur cât mai curând.

Până acolo, încă mai e destul de citit pe blog la Visurât despre restul ţării care-l mai au oamenii de acoperit. Dacă nu urmăriţi, problema voastră, dar e mai mare pierdere pentru voi să nu puneţi mâna pe cel telefon să sunaţi şi să stabiliţi o întâlnire. Fie ea la bere sau nu.

Cum ziceam şi mai devreme: Drum bun şi spor la adunat povestiri pentru cei care urmăresc povestea Redescoperă România pe două roţi.

Dăm o tură de grădină, ne aprovizionăm cu ceva consumabile nesănătoase şi facem o pauză cât le facem să dispară. După ocazia asta, foarte relaxaţi şi aproape neplictisiţi se întâmplă ceva neobişnuit.

Trecem amândoi pe lângă o domnişoară (e forţat termenu’) gravidă care stătea pe o bancă. Mă întreabă dacă am cumva un ceas. Cum beţivu’ avea deja telefonu în mână îi spune cât e ora.

Tipa foarte supărată:

Spune-mi tu, te rog, că ăsta se bagă în seamă aiurea.

Perplex, scot telefonu’ şi-i spun, ne vedem apoi de drum evident chicotind la “evenimentul” ăsta rar în viaţă.

Câtea minute mai târziu, trecem prin zona centrală iar, dar pe altă alee şi tipa respectivă o ia la fugă după noi, cu o întrebare aşa foarte discretă pentru mine:

Nu te supăra, da tu ai soţie sau gagică?

…Nu.

Şi nu vrei să ai?
(problema se agravează deci trebuie reacţionat)
Nu.

De ce?

Păi sunt încă devastat după ultima relaţie.

Aha bine, aşa gigolo te dai tu da nu vrei a?

Eu n-am prieten şi aş vrea. Am un copil, da nu-i problemă, dacă vrei să ne f…m, ne f…m.

Nu, mulţumesc.

Aha fie, nu vrei nu vrei, suferi alea alea, bâşti.

Ce devine particular interesant e că după conversaţia asta în loc să renunţe şi să-şi vadă de hormoni îl întreabă şi pe beţiv care-i statutu lui marital.

Evident, se loveşte de încă un refuz, după care mormăie ceva şi pleacă. Noi ne-am continuat drumu’ abia reuşind să ne abţinem de la a râde şi încercând să ne dăm seama ce-o fi trecut prin capul ei.

Adică, tot felu’ de prostii prin public se mai întâmplă, dar de data asta nu era vorba de vreo mulţime, de vreo provocare sau alte scuze acceptate.

Aş zice că scopul ieşirii noastre a fost împlinit, termenul plictiseală a fost eliminat.

În general nu prea ţin la aniversări sau alte alea, cu atât mai puţin la a mea dar fiind după o perioadă de plictiseală cruntă, mergea ieşit în oraş cu o ocazie ceva şi acum aveam un o scuză excelentă.

Până la a ajunge acolo a fost o zi relativ normală cu ceva fugărit prin oraş după anumite lucruri la fel de normale însă la prânz am avut o situaţie interesantă. Am fost la cursul festiv al lui beţiv.

A fost lung, anost şi aproape haotic, dar la urma urmei beţivu’ s-a ales cu o diplomă falsă şi toată lumea era fericită.

Mai ales eu care mi-am apreciat încă o dată profesorii mei din facultate.

După cursul festiv m-am tirat rapid acasă la munci pentru că seara urma să bem. Am servit noi bine şi frumos p-acolo într-un cerc relativ restrâns nişte licori interesante (din nefericire n-aveau limonadă aşa că ne-am chinuit cu vodcă şi alte asemenea).

Am primit chiar şi câteva cadouri, nu am crezut că e cazul, dar din moment ce oamenii s-au obosit să mi le aleagă consider c-a fost extraordinar din partea lor.

Carte colorat Thomas

Uitându-mă pe listă, am primit o maşinuţă, o carte de colorat cu Thomas, o sticlă de şampanie, o cămaşă şi un set cu sticluţe şi recipiente interesante pe care scria Garnier.

Dacă eşti răutăcios mă poţi descrie foarte interesant din astea: sunt un beţiv copilăros care nu ştie să se îmbrace sau să spele.

Asta e cam singura explicaţie posibilă “din afară”. Pentru cei participanţi şi mulţi alţi prieteni, se ştie că ăsta e genul de cadouri care îmi fac plăcere.

Totodată, faptul c-am ajuns iar acasă la ora patru e dovadă a cât de captivantă poate fi discuţia între două persoane care apreciază maşinile mari, nu doar jucăriile.

Să sperăm că pe parcursul scrisului la el nu mă apucă plictiseala sau vreo tentaţie irezistibilă din lumea joacelor. Apropo de astea, nu m-a prins febra lor, dar am un calculator nou, mult mai puternic decât ce am avut până recent şi în caz de apare sau aud de ceva interesant pot să-l testez fără să pun problema “da-mi merge?”.

Pe lângă “jucăria” nouă, am şi un joc nou. Mi-a adus moşu’ (în cazul de faţă, ea) un DVD foarte frumos pe care scrie “Test Drive Unlimited”.

Dincolo de pretexte ludice, s-a încheiat 2010. Un an pe care-l pot descrie ca fiind “cel puţin interesant” în pofida unui final nu tocmai potrivit.

Cele mai importante cinci lucruri pentru mine în 2010 au fost:

1. Absolvirea facultăţii.
2. Mutarea la Iaşi (plecatul de acasă).
3. Pierderea laptopului întrucât într-o dimineaţă s-a ars placa video şi, implicit, cea de bază)
4. Peste 1000 de postări de blog la un nivel profesional scrise pe Automotorblog, BMWCoop, Ultimatecarblog şi FinestDaily.
5. Prima mea primă de Crăciun (încă o dată mulţumiri editorului meu).

Printre picături, pot spune c-am făcut destul de mulţi kilometri la volan anul trecut. Tot printre picături pot reafirma că traficul din Iaşi este de tot rahatul datorită unei incompetenţe generale din partea şof… posesorilor de permis de conducere de pe aici.

2010 a fost, per total, destul de reuşit pentru mine. La fel şi pentru apropiaţi.

2011 sper să fie cel puţin la fel de progresiv şi ca undeva prin ianuarie 2012 să-l descriu ca un an excelent.

Sper din tot sufletul ca toti apropiatii mei sa aiba un an cel putin cum vreau eu să-l descriu în 2012.

Cam atât ar fi de spus la secţiunea “lectură uşoară”.

Pentru cei care au chef să-mi citească aberaţiile am nişte mici sfaturi.

Priviţi criza financiară/politică/tehnoecobulishitronică drept ceva psihologic. Ştiu că pare greu dar veţi vedea o diferenţa atunci când faceţi asta.

Data viitoare când nimeriţi prin media, în preajma Crăciunului să aflaţi ceva de politică (pre sau post ’89) schimbaţi postul. Dati pe ceva canal porno, acolo veţi vedea oameni care muncesc nu doar curve şi fu… regulaţi în rect.

Totodată, dacă vă roade grija comunismului şi ceva detalii d-acolo, puneţi naibii mâna şi vă documentaţi sau cercetaţi singuri, nu aşteptaţi să vă zică Iliescu ce fu… e.

Eu sunt departe de a fi creştinul model, dar măcar de sărbători relaxaţi-vă şi uitaţi de OTV şi vecinii de la etajul doi.

Parcă n-a ajuns să fie fix cât ziua aia de post, dar n-aş vrea să fiu complet plictisitor. Primele zile ale lui 2011 deja mă tratează cu prea mult bine pentru asta.

Ok, hai fie, uite că adaug o poză ce n-are nevoie de comentarii:

Număr inmatriculare

Ca un semn de respect căutați să alegeți legume și fructe crescute pe pământul ăsta și nu pe la alții care mănâncă rahat (a se citi turci).

Pe scurt, ajutați țăranu român! Puteți începe folosind facebook-ul drag și prietenos oricui și suportând cauza asta de aici.

Din momentul în care te-ai ocupat cu datul câtorva click-uri de fiecare dată când ai drum în căutare de mâncare, poate te interesează și originea legumelor pe care le pui în plasă. Nu e așa mare efortul.

Un al doilea lucru important e mai puțin serios și mai puțin… important.

Dar e mult mai distractiv, pentru că se referă la Top Gear.

În ultima vreme am cam simțit lipsa lor pe la TV din varii motive și deși pe traseu au apărut ediții speciale pe DVD, realizate doar de Clarkson sau doar de May și Hammond, n-au avut același farmec.

Totul se va schimba în preajma Crăciunului când vor apărea două episoade speciale. Primul se va difuza pe 21 Decembrie iar al doilea pe 26 Decembrie.

Legat de al doilea a apărut chiar și un trailer:

După cum spun și ei, se duc în Irak și vor recrea un drum specific sărbătorilor.